The Negotiator. Negociatorul

— Tot timpul n?a fost de fapt vorba decat de bani, nu? in­treba Quinn gandi­tor. Se juca cu cecul reflectand.

— Bineinteles. Bani si putere. Acelasi lucru.

— Dar erai prietenul lui. Avea incredere in tine.

— Te rog, Quinn, nu fi naiv. Intotdeauna totul se reduce la bani. Natiunea asta intreaga e moarta dupa bani. Nimeni nu poate sa schimbe asta. Asa a fost si asa o sa fie mereu. Adoram dolarul autoputernic. Orice si oricine in tara asta poate fi cum­parat cumparat si platit.

Quinn il aproba dand din cap. Se gandi la cele cincizeci si opt de mii de nu­me de pe marmura neagra aflata la o suta cin­cizeci de metri in spatele lui. Cum­pa­rati si platiti. Ofta si isi baga mana adanc in jacheta din blana de oaie. Omul mai mic sari inapoi, speriat.

— Nu?i nevoie, Quinn. Ai spus ca fara arme.

Dar cand mana lui Quinn iesi la iveala, tinea strans in ea doua sute de foi de hartie alba batute la masina. Ii intinse ma­nuscrisul. Celalalt se relaxa, lua teancul.

— N?o sa regreti, Quinn. Banii sunt ai tai. Bucura?te de ei.

Quinn il aproba din nou clatinandu?si capul.

— Mai e un lucru...

— Orice.

— Am dat drumul taxiului pe Calea Constitutiei. Poti sa ma duci si pe mine cu masina pana la Centura?

Pentru prima data omul zambi. Cu usurare.

— Nici o problema, il asigura el.

CAPITOLUL NOUASPREZECE

Oamenii in haine lungi de piele hotarara sa?si indeplineasca misiunea la sfar­sit de saptamana. Era mai putina lume pe afara si instructiunile lor erau sa fie discreti. Aveau niste observatori pe strada unde se afla cladirea cu birourile din Moscova, care ii anuntasera cand le plecase vanatul din oras in seara aceea de vineri.

Grupul desemnat pentru arestare astepta rabdador pe so­seaua lunga si in­gusta de langa bucla fluviului Moscova, doar cu o mila mai inainte de intrarea in satul Peredelkino, unde isi au dacha de vacanta membrii superiori ai Comitetului Central, cei mai multi dintre academicienii de prestigiu si sefii armatei.

La ivirea masinii pe care o asteptau, vehiculul care comanda grupul de ares­tare se aseza de?a curmezisul strazii, blocand?o complet. Ceaika in viteza inceti­ni, apoi se opri. Soferul si pazni­cul de corp, ambii de la GRU si cu antrenament Spetsnaz, n?a­veau nici o sansa. Barbati cu mitraliere aparura de pe ambele parti ale strazii si cei doi mlitari se trezira ca se uitau prin geam drept la tevile aces­tora.

Ofiterul superior in haine civile se apropie de portiera din spate, o deschise si se uita inauntru. Ocupantul masinii isi ridica privirea cu indiferenta, cu o ur­ma de incapatanare, de la dosarul pe care?l citea.

— Maresalul Kozlov? intreba agentul KGB cu haina de piele.

— Da.

— Va rog sa coborati. Nu incercati sa opuneti rezistenta. Dati ordin solda­tilor dumneavoastra sa faca la fel. Sunteti ares­tat.

Maresalul matahalos murmura un ordin soferului si pazni­cului si se dadu jos. Respiratia ii ingheta in aerul geros. Se in­treba cand mai avea sa respire din nou aerul taios al iernii.

Chiar daca era inspaimantat, nu dadea nici un semn.

— Daca nu aveti autorizatie, o sa raspunzi in fata Politbiroului, cekist.

Folosi cuvantul rusesc peiorativ pentru un agent al politiei secrete.

— Actionam la ordinele Politbiroului, il anunta agentul KGB cu satisfactie.

Era colonel?plin la Directoratul Superior Doi. Si atunci batranul maresal isi dadu seama ca, pentru ul­tima oara, isi epuizase munitiile.

Peste doua zile, politistii securitatii saudite inconjurau fara zgomot o modes­ta casa particulara din Riad, in bezna adanca dinaintea zorilor. Dar nu destul de fara zgomot. Unul dintre ei dadu peste o cutie de conserve si un caine se porni sa latre. Un servitor iemenit din interiorul casei, deja sculat ca sa prega­teasca prima cafea tare a zilei, se uita pe geam si se duse sa?si informeze stapanul.

Colonelul Easterhouse facuse o instructie serioasa la unita­tile aeropurtate ale SUA. Si isi cunostea Arabia Saudita si fap­tul ca un conspirator nu trebuia sa scape niciodata din vedere amenintarea de a fi tradat. Masurile de aparare erau solide si deja pregatite. Cand marea poarta de lemn a curtii se prabusea si cei doi aparatori iemeniti murisera deja pentru el, Easter­house isi alese singur drumul pentru a evita agoniile care stiau ca?l asteapta. Politistii securitatii nu auzisera decat o singura im­puscatura in timp ce alergau pe scarile care duceau catre eta­jul intai unde era aripa de locuit.

Il gasira in biroul lui, o camera spatioasa intr?un incantator stil arab, intins cu fata in jos pe podea, in vreme ce sangele ii distrugea un minunat covor de Ko­chan. Colonelul care co­manda grupul de arestare se uita in jurul camerei: ochii ii ca­zura pe singurul cuvant arab care forma motivul unei cuverturi de matase atarnate pe peretele din spatele biroului. Era Inshal?lah. Daca e voia Domnului.

In ziua urmatoare, Philip Kelly conducea chiar el in per­soana echipa FBI care inconjura domeniul de la poalele dealuri­lor de langa Austin. Cyrus Miller il primi curtenitor si il asculta cum ii citea drepturile. Cand fu anuntat ca era arestat, incepu sa se roage cu voce tare si cu convingere, invocand razbunarea di­vina a Prietenului lui personal asupra idolatrilor si antihristilor care dadeau semne atat de evidente ca nu intelegeau vointa Atotputernicului, asa cum fusese ea exprimata prin actiunile va­sului ales de El.

Kevin Brown era seful echipei care, aproape in acelasi timp, il lua in custo­die pe Melville Scanlon de la