— Tu, Giskard.
84
Daca Giskard ar fi fost om, s-ar fi holbat, pur si simplu, tacut si uluit, ori s-ar fi infuriat, ori s-ar fi tras inapoi, ingrozit, ori ar fi avut vreo alte zece reactii. Pentru ca era robot, nu arata nici un semn de emotie, ci, pur si simplu, intreba:
— De ce spuneti asta, domnule?
Baley zise:
— Sunt foarte sigur, Giskard, ca tu stii exact cum am ajuns la aceasta concluzie, dar fa-mi placerea ca, in acest loc linistit si in putinul timp dinaintea plecarii, sa explic totul pentru mine. As vrea sa ma aud vorbind despre asta. Si as vrea sa ma corectezi unde n-am dreptate.
— Neaparat, domnule.
— Cred ca greseala mea de la inceput a fost sa-mi inchipui ca esti un robot mai putin complicat si mai primitiv decat Daneel, pentru ca semeni mai putin cu un om. O fiinta umana va presupune intotdeauna ca un robot, cu cat seamana mai mult cu un om, cu atat este mai avansat, complicat si inteligent. La drept vorbind, un robot ca tine se proiecteaza usor, iar unul ca Daneel este o problema grea pentru oameni ca Amadiro si poate fi rezolvata numai de un geniu al roboticii, precum Fastolfe. Totusi, dificultatea de a-l proiecta pe Daneel sta, banuiesc, in reproducerea tuturor trasaturilor umane, ca expresia fetei, intonatia glasului, gesturi si miscari extraordinar de complicate, dar care n-au, de fapt, nici o legatura cu complexitatea mintii. Am dreptate?
— Absolut, domnule.
— Asa ca automat te-am subestimat, ca toata lumea. Totusi, te-ai tradat chiar inainte de a ateriza pe Aurora. Poate ti-aduci aminte ca in timpul aterizarii am fost coplesit de un acces de agorafobie si, o clipa, am fost chiar mai neajutorat decat aseara in furtuna.
— Stiu, domnule.
— Atunci Daneel era in cabina cu mine, in timp ce tu erai afara, langa usa. Eu cadeam intr-un fel de stare catatonica, in tacere, iar el probabil ca nu se uita la mine si nu stia nimic. Desi erai afara, totusi, tu ai navalit in cabina si ai oprit vizorul pe care-l tineam in mana. Tu ai ajuns la mine primul, inaintea lui Daneel, desi reflexele lui sunt la fel de rapide ca ale tale, sunt sigur — cum a demonstrat cand l-a impiedicat pe dr. Fastolfe sa ma loveasca.
— Desigur ca dr. Fastolfe nu va lovea.
— Nu ma lovea. Demonstra, doar, reflexele lui Daneel. Si totusi, cum am spus, in cabina tu ai ajuns primul la mine. Nu eram in situatia sa pot observa asta, dar am fost antrenat sa observ, iar spaima agorafobiei nu ma scoate cu totul din circuit, asa cum am demonstrat si aseara. Am observat, intr-adevar, ca ai ajuns la mine primul, desi am avut tendinta sa uit. Bineinteles, asta e doar o solutie logica.
Baley se opri, parca ar fi asteptat ca Giskard sa-l aprobe, dar robotul nu zise nimic.
(In ultimii ani, de asta isi aducea aminte Baley, cand se gandea la sederea lui pe Aurora. Nu de furtuna. Nici macar de Gladia. Mai degraba de linistea de sub copac, cu frunzele verzi pe cerul albastru, de briza blanda, de sunetele slabe pe care le scoteau vietuitoarele si de Giskard in fata lui, cu ochii stralucind sters.)
Baley spuse:
— S-ar parea ca tu mi-ai putut detecta starea si, chiar prin usa inchisa, ti-ai dat seama ca aveam un acces. Sau, ca s-o spun pe scurt si poate simplist, tu poti citi gandurile.
— Da, domnule, zise Giskard linistit.
— Si le poti si influenta. Cred ca ai observat ca mi-am dat seama de asta si mi-ai intunecat gandul, ca sa-l uit sau ca sa nu-i prind sensul, daca rememorez, intamplator, scena. Totusi, n-ai facut-o destul de bine, poate pentru ca puterile tale sunt limitate.
Giskard spuse:
— Domnule, Prima Lege este precumpanitoare. Trebuia sa va salvez, chiar daca mi-am dat seama ca ma tradez. Si a trebuit sa va intunec gandul cat mai putin, ca sa nu va fac vreun rau.
Baley dadu din cap:
— Vad ca ai problemele tale. L-ai intunecat prea putin — asa ca mi-am amintit atunci cand mintea mi-a fost suficient de relaxata si putea gandi prin asocieri libere. Chiar inainte de a-mi pierde cunostinta in furtuna. Stiam ca vei fi primul care ma va gasi, asa cum facusesi pe nava. Poate m-ai gasit dupa radiatiile cu infrarosii, dar orice mamifer sau pasare emitea aceleasi radiatii; si asta ar fi putut da nastere la confuzii, numai ca tu detectai si activitatea creierului, chiar daca eram inconstient, si asta te-a ajutat sa ma gasesti.
— Cu siguranta ca a ajutat, zise Giskard.
— Chiar daca imi aminteam, inainte de a adormi sau de a-mi pierde cunostinta, uitam din nou cand eram pe deplin constient. Noaptea trecuta mi-am amintit, totusi, pentru a treia oara, si nu eram singur. Gladia a fost cu mine si mi-a repetat ce am spus, adica „El a ajuns acolo mai intai.” Si nici
— Asa este, domnule.
— De ce?
— Citirea gandurilor imi ofera o capacitate unica de a respecta Prima Lege, asa ca ii apreciez existenta. Pot preveni vatamarea fiintelor umane mult mai eficient. Am impresia, totusi, ca nici dr. Fastolfe, nici o alta fiinta umana, n-ar tolera mult timp un robot care citeste gandurile, asa ca am tinut secreta aceasta insusire. Doctorului Fastolfe ii place sa povesteasca legenda robotului care citea gandurile si care a fost distrus de Susan Calvin, iar eu n-as vrea ca el sa repete fapta doctorului Calvin.
— Da, si mie mi-a povestit legenda. Cred ca stie ca citesti gandurile, altfel n-ar insista atat cu legenda. Si cred ca, in ceea ce te priveste, e periculos ca o face. Bineinteles ca asta m-a ajutat sa-mi var ideea in cap.
— Fac ce pot ca sa neutralizez pericolul, fara sa-i influentez prea mult gandirea doctorului Fastolfe. El pune, invariabil, accent pe caracterul legendar si imposibil al povestii, cand o spune.
— Da, si de asta-mi amintesc. Dar daca dr. Fastolfe nu stie ca tu citesti gandurile, inseamna ca n-ai fost proiectat de la inceput cu puterile astea. Domnisoara Vasilia a fost deosebit de fascinata de tine in tinerete, cand a inceput s-o intereseze robotica. Mi-a povestit ca a facut experiente programandu-te pe tine, sub controlul de la distanta al doctorului Fastolfe. S-ar putea ca o data, din intamplare, sa-ti fi facut ceva care ti-a dat aceasta putere? Asa e?
— Asa e, domnule.
— Si stii despre ce e vorba.
— Da, domnule.
— Esti singurul robot existent care citeste gandurile?
— Pana acum, da, domnule. Vor fi si altii.
— Daca te-as intreba ce ti-a facut dr. Vasilia ca sa-ti confere o asemenea putere — sau daca dr. Fastolfe ti-a facut ceva — ai spune, in virtutea celei de-a Doua Legi?
— Nu, domnule, pentru ca eu consider ca v-ar dauna sa stiti, iar refuzul de a va raspunde, din cauza Primei Legi, ar avea intaietate. Totusi, nu s-ar pune problema, pentru ca eu as sti ca cineva urmeaza sa puna intrebarea si sa dea ordinul, iar eu as inlatura acest impuls din minte inainte ca asa ceva sa se intample.
— Da, zise Baley. Cu o seara inainte, cand ne intorceam de la locuinta Gladiei la cea a lui Fastolfe, l-am intrebat pe Daneel daca avusese vreun contact cu Jander in perioada cat acesta se afla la Gladia si el mi-a spus ca nu. Apoi m-am intors sa-ti pun aceeasi intrebare, dar, nu stiu cum, n-am facut-o. Inseamna ca tu mi-ai reprimat ideea.
— Da, domnule.
— Pentru ca, daca te-as fi intrebat, ar fi trebuit sa spui ca il cunosteai foarte bine pe atunci, dar nu erai pregatit ca eu sa aflu asta.
— Nu eram, domnule.
