Robotii de pe Aurora

— Dar in aceasta perioada, cat ai luat legatura cu Jander, ai stiut ca Amadiro il supunea la testari, pentru ca imi inchipui ca puteai sa-i citesti gandurile lui Jander sau sa-i detectezi potentialele pozitronice…

— Da, domnule, aceasta capacitate se refera atat la activitatea mentala a robotilor, cat si la cea a oamenilor. Robotii sunt mult mai usor de inteles.

— Nu erai de acord cu actiunile lui Amadiro, pentru ca impartaseai parerea doctorului Fastolfe in legatura cu colonizarea Galaxiei?

— Da, domnule.

— De ce nu l-ai oprit pe Amadiro? De ce n-ai indepartat din mintea lui impulsul de a-l testa pe Jander?

Giskard spuse:

— Domnule, eu nu influentez usor gandurile. Hotararea lui Amadiro era atat de profunda si de complexa, incat ar fi insemnat prea mult pentru mine sa i-o indepartez… iar mintea lui este una avansata si importanta si n- as vrea s-o vatam. Am lasat mult timp ca lucrurile sa continue si am reflectat ce actiune ar indeplini mai bine cerintele Primei Legi pentru mine. In cele din urma, m-am hotarat asupra solutiei corecte pentru a rezolva situatia. Nu a fost o hotarare usoara.

— Te-ai hotarat sa-l imobilizezi pe Jander inainte ca Amadiro sa poata afla metoda de a proiecta un robot cu adevarat asemanator omului. Stiai cum s-o faci, deoarece, in timp, ai capatat intelegerea perfecta a teoriilor lui Fastolfe din gandurile lui. Nu-i asa?

— Exact, domnule.

— Asa ca Fastolfe nu era, la urma urmei, singurul expert in stare sa-l imobilizeze pe Jander.

— Intr-un fel, era, domnule. Singura mea capacitate este doar reflectarea — sau aplicarea — gandirii lui.

— Dar e destul. N-ai inteles ca aceasta imobilizare il va pune pe Fastolfe in mare pericol? Ca el va deveni, in mod firesc, primul suspect? Te-ai gandit sa-ti recunosti fapta si sa-ti dezvalui capacitatile, daca ar fi trebuit sa-l salvezi?

Giskard raspunse:

— M-am gandit, intr-adevar, ca dr. Fastolfe se va afla intr-o situatie penibila, dar nu aveam de gand sa-mi recunosc vina. Am sperat sa ma folosesc de situatie pentru a va aduce pe dumneavoastra pe Aurora.

— Sa ma aduci pe mine aici. A fost ideea ta?

Baley era stupefiat.

— Da, domnule. Cu permisiunea dumneavoastra, as vrea sa explic.

— Te rog, facu Baley.

Giskard zise:

— Stiam de dumneavoastra de la domnisoara Gladia si de la dr. Fastolfe, nu numai din ceea ce spuneau, ci si din gandurile lor. Am aflat despre situatia de pe Pamant. Era clar ca Pamantenii traiesc in spatele unor ziduri de care le e greu sa scape, dar pentru mine era la fel de clar ca si Aurorienii traiesc in spatele unor ziduri. Aurorienii traiesc in spatele unor ziduri alcatuite din roboti, care-i apara de toate vicisitudinile vietii si care, dupa planul lui Amadiro, ar trebui sa construiasca societati ocrotite care sa-i imprejmuiasca pe Aurorienii care vor coloniza noile Lumi. Aurorienii mai traiesc si in spatele zidurilor alcatuite din propriile lor vieti indelungate, care ii silesc sa supraaprecieze individualitatea si-i impiedica sa-si dezvaluie descoperirile stiintifice. Ei nu tolereaza nici talmes- balmesul controversei, ci, prin Presedintele lor, cer o sistare a tuturor incertitudinilor si gasirea de solutii inainte ca problemele sa se iveasca. Nu pot fi deranjati ca sa discute indelung cele mai bune solutii. Ceea ce vor ei sunt solutiile pasnice. Zidurile Pamantenilor sunt grosolane si adevarate, asa ca existenta lor este suparatoare si evidenta, si intotdeauna exista cineva care tanjeste sa evadeze. Zidurile Aurorienilor sunt imateriale si nici macar nu sunt considerate ziduri, asa ca nimeni nu se gandeste sa evadeze. Atunci, mie mi s-a parut ca Pamantenii, nu Aurorienii — si nici altii din Spatiu — trebuie sa fie aceia care sa colonizeze Galaxia si sa infiinteze ceea ce va deveni, candva, Imperiul Galactic. Acesta era rationamentul doctorului Fastolfe, iar eu eram de acord cu el. Oricum, dr. Fastolfe era multumit de argumentare, in timp ce eu, din cauza capacitatilor mele, nu puteam fi. Trebuia sa examinez direct mintea unui Pamantean, cel putin, ca sa-mi verific concluziile, si dumneavoastra ati fost Pamanteanul pe care m-am gandit sa-l aduc pe Aurora. Imobilizarea lui Jander a avut drept scop atat oprirea lui Amadiro, cat si vizita dumneavoastra. Foarte usor, am indemnat-o pe domnisoara Gladia sa-i sugereze doctorului Fastolfe venirea dumneavoastra; pe el l-am indemnat, la fel de usor, sa-i sugereze acest lucru Presedintelui; si, tot atat de usor, l-am facut pe Presedinte sa fie de acord. De indata ce ati sosit, v-am studiat si am fost foarte multumit de ceea ce am aflat.

Giskard se opri din vorbit si deveni, din nou, nemiscat ca un robot.

Baley se incrunta:

— Ma gandesc ca n-am nici un merit in ceea ce am realizat aici. Probabil ca ai avut grija sa descopar adevarul.

— Nu, domnule. Dimpotriva. Am pus piedici in drumul dumneavoastra — rezonabile, bineinteles. M-am impotrivit sa-mi descoperiti capacitatile, chiar daca am fost silit sa ma tradez. Am avut grija sa va simtiti parasit si disperat, uneori. V-am incurajat sa riscati iesirea in aer liber, ca sa va studiez reactiile. Totusi v-ati descurcat si ati trecut de toate aceste obstacole si eu am fost multumit. Am descoperit ca dumneavoastra tanjeati dupa zidurile Orasului dumneavoastra, dar recunosteati ca trebuie sa invatati sa va descurcati fara ele. Am descoperit ca sufereati vizionand Aurora din spatiu si cand erati expus furtunii, dar nimic nu v-a impiedicat sa ganditi si nici nu v-a abatut din drum. Am descoperit ca va acceptati defectele si viata scurta… si ca nu va dati in laturi de la o controversa.

Baley zise:

— De unde stii ca sunt reprezentativ pentru Pamanteni, in general?

— Stiu ca nu sunteti. Dar din gandurile dumneavoastra stiu ca sunt multi ca dumneavoastra si noi ne vom baza pe aceia. Voi avea grija de asta, iar acum, cand stiu bine ce cale trebuie urmata, voi pregati alti roboti ca mine — si vor avea si ei grija de asta.

Baley zise dintr-o data:

— Vrei sa spui ca robotii care citesc gandurile vor veni pe Pamant?

— Nu, nu e vorba de asta. Si aveti dreptul sa fiti ingrijorat. Implicarea directa a robotilor ar insemna construirea acelorasi ziduri care inconjoara Aurora si Lumile din Spatiu pana la sufocare. Pamantenii vor trebui sa colonizeze Galaxia fara nici un robot. Asta ar insemna greutati, pericole, rau nemasurat, intamplari pe care robotii s-ar cazni ca le inlature, daca ar fi prezenti — dar, pana la urma, fiintele umane se vor descurca mai bine daca vor munci singure… Si poate ca intr-o zi — intr-o zi indepartata in viitor — robotii vor mai fi necesari din nou. Cine stie?

Baley intreba, curios:

— Cunosti viitorul?

— Nu, domnule, dar cand studiezi gandurile, ca mine, iti dai seama ca exista legi care guverneaza comportarea oamenilor, asa cum cele Trei Legi ale Roboticii guverneaza comportarea robotilor; si poate ca viitorul se va ocupa de acestea intr-o zi, intr-o oarecare masura. Legile umane sunt mult mai complicate decat Legile Roboticii si nu am idee cum ar putea fi organizate. Poate ca sunt statistice, asa ca nu pot fi exprimate cu folos decat daca este vorba despre populatii imense. Poate ca sunt foarte libere, asa ca s-ar putea sa nu aiba inteles daca aceste populatii imense nu sunt constiente de efectul acestor legi.

— Spune-mi, Giskard, la asta se refera dr. Fastolfe cand vorbeste despre viitoarea stiinta a „psihoistoriei”?

— Da, domnule. I-am introdus aceasta idee in gand, cu finete, ca sa inceapa elaborarea ei. Va fi nevoie de ea candva, daca existenta Lumilor din Spatiu, ca societati robotizate, cu durata de viata lunga, se apropie de sfarsit si incepe un nou val de expansiune umana, al fiintelor umane cu durata scurta de viata si fara roboti. Si acum — Giskard se ridica — cred, domnule, ca trebuie sa plecam inspre locuinta doctorului Fastolfe si sa va pregatim pentru decolare. Tot ce am vorbit aici nu va fi repetat, bineinteles.

— Este strict confidential, te asigur, zise Baley.

— Intr-adevar, spuse Giskard calm. Dar nu trebuie sa va temeti de raspunderea de a pastra tacerea. Va voi permite sa va amintiti, dar nu veti simti niciodata imboldul de a repeta discutia — nici cel mai mic imbold.

Baley isi inalta sprancenele, in semn de resemnare, si zise:

— Inca un lucru, Giskard, inainte ca tu sa strangi surubul. Vrei sa ai grija ca Gladia sa nu fie sacaita pe planeta asta, sa nu fie tratata cu dusmanie pentru ca e Solariana si a acceptat ca un robot sa fie sotul ei si… si ca