Baley nu-i puse lui Daneel nici o intrebare referitoare la ceea ce citea, dar ceru lamuriri despre functionarea mecanismului de imprimare al vizorului de pe Aurora, cu care nu era obisnuit.

Din cand in cand, Baley se oprea pentru a se folosi de incaperea mica de langa camera lui, care putea fi folosita pentru diverse nevoi fiziologice personale, atat de personale, incat incaperii i se spunea „Personala”, cu majuscula subinteleasa, atat pe Pamant, cat si — dupa cum isi daduse seama Baley cand Daneel vorbise despre asta — pe Aurora. Era larga doar cat pentru o singura persoana, ceea ce l-ar fi nedumerit pe un locuitor al Orasului, obisnuit cu siruri enorme de pisoare, scaune de W.C., chiuvete si dusuri.

In timp ce urmarea filmele-carti, Baley nu incerca sa tina minte amanunte. Nu avea nici cea mai mica intentie sa se transforme intr-un expert in societatea de pe Aurora, nici macar sa treaca un test de intrare la liceu pe aceasta tema. Dorea mai degraba sa se familiarizeze cu atmosfera.

Observa, de exemplu, chiar din atitudinea hagiografica a istoricilor care scriau pentru tineri, ca pionierii Aurorei — parintii intemeietori, care venisera la inceput pe Aurora pentru a o coloniza, in primele zile ale calatoriilor interstelare — fusesera mai ales de pe Pamant. Politica lor, disputele, fiecare caracteristica a comportamentului lor fusesera pamantene; ceea ce se intamplase pe Aurora era, intr-un fel, similar cu evenimentele care se petrecusera cand zone relativ pustii ale Pamantului fusesera colonizate cu vreo doua mii de ani in urma. Desigur, cei de pe Aurora nu intalnisera nici o forma de viata inteligenta cu care sa se lupte, nici organisme ganditoare care sa-i zapaceasca pe invadatorii de pe Pamant cu probleme de tratament, uman sau crud. De fapt, nu prea fusese viata de nici un fel. Asa ca planeta a fost repede colonizata de fiinte umane, de plantele si animalele lor domestice, de paraziti si de alte organisme aduse intamplator. Si, bineinteles, colonizatorii au adus cu ei robotii.

Primii locuitori ai Aurorei au simtit imediat ca planeta e a lor, deoarece le cazuse in maini fara nici o problema, si o numisera mai intai Noul Pamant. Era firesc, deoarece era prima planeta din afara Sistemului Solar — prima Lume din Spatiu — care era colonizata. Era primul rod al calatoriilor interstelare, primul rasarit al unei uriase ere noi. Au taiat, totusi, repede, cordonul ombilical si au rebotezat planeta Aurora, dupa zeita romana a zorilor.

Era Lumea Zorilor. Si astfel colonizatorii, de la inceput constienti de sine, s-au declarat precursorii unei noi specii. Toata istoria de dinainte a umanitatii era o Noapte intunecata si doar pentru Aurora din aceasta Lume noua venise in sfarsit Ziua.

Acest fapt maret, aceasta mare mandrie de sine se facea simtita in toate amanuntele: toate numele, datele, cei care castigasera, cei care pierdusera. Era esentialul.

Au fost colonizate alte Lumi, unele de catre Pamant, altele de catre Aurora, dar Baley nu dadu atentie nici unui amanunt. El urmarea mersul general si observa cele doua schimbari importante care avusesera loc si care ii propulsasera pe cei de pe Aurora chiar mai departe decat originile lor Pamantene. Acestea au fost, mai intai, integrarea masiva a robotilor in fiecare domeniu al vietii si, apoi, cresterea duratei de viata.

Pe masura ce robotii au devenit mai dezvoltati si mai indemanatici, cei de pe Aurora au devenit mai dependenti de ei. Dar niciodata neajutorati. Nu ca pe Solaria, isi aminti Baley, unde foarte putini oameni se aflau in matricea colectiva a foarte multi roboti. Pe Aurora nu era asa. Si totusi au devenit mai dependenti.

Dupa cum vazuse si intuise — dupa orientari si generalitati — fiecare etapa in decursul relatiei om-robot parea sa se bazeze pe dependenta. Chiar si felul in care se ajunsese la un consens in ceea ce priveste drepturile robotilor — disparitia treptata a ceea ce Daneel ar numi „diferente inutile” — era un semn de dependenta. Lui Baley i se paru ca locuitorii Aurorei nu numai ca nu deveneau mai umani in comportare de dragul umanului, dar negau caracterul de robot al lucrurilor pentru a scapa de complexul pe care-l aveau cand erau nevoiti sa admita ca fiintele umane depindeau de obiecte cu inteligenta artificiala.

In privinta duratei de viata crescute, aceasta era insotita de un mers incetinit al istoriei. Suisurile si coborasurile se uniformizau. Existau o continuitate si un consens intr-o dezvoltare permanenta.

Nu era nici o problema ca istoria la care era martor devenise mai putin interesanta pe masura ce se derula; devenise aproape un somnifer. Pentru cei care o traiau ar fi trebuit sa fie buna. Istoria era interesanta pana intr-acolo incat devenea dezastruoasa si, chiar daca ar fi fost captivanta de vazut, era ingrozitor de trait. Fara indoiala, vietile personale continuau sa fie interesante pentru majoritatea celor de pe Aurora si, chiar daca ar fi incetat viata colectiva, cui i-ar fi pasat?

Daca Lumea Zorilor ar avea o Zi linistita, luminata de soare, cine in acea Lume ar fi strigat ca vrea furtuna?

La un moment dat, in timp ce privea pe vizor, Baley avu o senzatie greu de descris. Ar fi putut spune ca era o inversare momentana. Ca si cum ar fi fost rasturnat cu capul in jos si adus din nou in pozitia initiala, intr-o fractiune de secunda. Atat de repede se petrecuse, incat aproape ca nu o lua in seama, de parca ar fi fost un sughit. O clipa mai tarziu, retraind senzatia, isi aminti ca mai simtise asa ceva de doua ori: o data cand a calatorit spre Solaria si o data cand s-a intors pe Pamant de pe acea planeta.

Era „Saltul”, trecerea prin hiperspatiu care, intr-un interval fara timp si fara spatiu, trimitea nava peste parseci si invingea limita vitezei luminii din Univers. (Cuvintele nu ascund nici o enigma, de vreme ce nava parasea Universul si trecea prin ceva in care nu mai era vorba de limita de viteza. Ideea este insa o enigma absoluta, deoarece nu se putea spune ce este hiperspatiul fara sa te folosesti de simboluri matematice, oricum imposibil de tradus in ceva inteligibil.)

Daca acceptai faptul ca fiintele umane invatasera sa manuiasca hiperspatiul fara sa inteleaga ce manuiau, atunci rezultatul era clar. La un moment dat, nava fusese in microparsecii Pamantului, iar in clipa urmatoare se afla in microparsecii Aurorei.

In mod ideal, Saltul dura un timp zero — fara exagerare zero — si, daca se facea foarte lin, nu dadea, n- avea cum sa dea vreo senzatie biologica. Totusi, fizicienii sustineau ca un mers absolut lin necesita o energie infinita, asa ca exista intotdeauna un „timp efectiv” care nu era tocmai zero, desi putea fi scurtat cat se dorea. Asta provoca acea senzatie ciudata si, in fond, inofensiva, de inversare.

Constiinta faptului ca e foarte departe de Pamant si foarte aproape de Aurora il facu pe Baley nerabdator sa vada Spatiul. Intr-o oarecare masura, era dorinta de a vedea alte locuri in care traiau oameni. In parte, era curiozitatea fireasca de a vedea lucrul la care se gandise intruna dupa ce vizionase filmele-carti.

Tocmai atunci intra Giskard cu mancarea dintre starea de veghe si culcare (sa-l spunem „pranz”) si zise:

— Ne apropiem de Aurora, domnule, dar n-o veti putea observa de pe punte. Oricum nu e nimic de vazut. Soarele Aurorei este doar o stea stralucitoare si mai sunt necesare cateva zile pana ce vom fi destul de aproape de Aurora ca sa vedem vreun detaliu.

Apoi adauga, de parca i-ar mai fi venit o idee:

— Nici n-o veti putea observa de pe punte acum.

Baley se simti ciudat de rusinat. Evident, se presupunea ca el ar fi vrut sa vada, si aceasta dorinta era pur si simplu reprimata. Prezenta lui ca spectator nu era dorita. Spuse:

— Foarte bine, Giskard. Si robotul iesi.

Baley privi in urma lui suparat. Cate alte constrangeri ii vor mai fi impuse? Oricat de improbabila ar fi reusita sarcinii lui, se intreba in cate feluri vor conspira cei de pe Aurora ca sa i-o faca imposibila.

3. GISKARD

9

Baley se rasuci si-i spuse lui Daneel:

— Ma enerveaza, Daneel, ca trebuie sa raman prizonier aici, fiindca Aurorienii de pe aceasta nava se tem de mine ca de o sursa de infectie. Asta e curata superstitie. Am fost dezinfectat.

Daneel zise:

— Nu din cauza temerilor celor de pe Aurora ti s-a cerut sa ramai in cabina, partenere Elijah.

Вы читаете Robotii de pe Aurora
Добавить отзыв
ВСЕ ОТЗЫВЫ О КНИГЕ В ИЗБРАННОЕ

0

Вы можете отметить интересные вам фрагменты текста, которые будут доступны по уникальной ссылке в адресной строке браузера.

Отметить Добавить цитату
×