4. SE VIZIONEAZA O FEMEIE
Adormi in sfarsit. De fapt nu-si amintea cand trecuse la starea de somn. Urmase un rastimp in care gandurile ii devenisera mai dezordonate si apoi deodata vazuse tablia patului stralucind, iar plafonul iluminat de o lumina racoroasa, de zi. Se uita la ceas.
Trecusera cateva ore. Robotii care se ingrijeau de casa hotarasera ca e timpul ca detectivul sa se scoale si actionasera in consecinta.
Se intreba daca si Daneel s-a trezit, dar sesiza indata lipsa de logica a acestui gand. Daneel nu putea dormi. Baley se intreba daca robotul simulase oare ca doarme, pentru a intra mai bine in rol. Se dezbracase si isi pusese o pijama?
Ca la comanda, Daneel intra in incapere.
— Buna dimineata, colege Elijah.
Robotul era complet imbracat si fata ii parea perfect odihnita, intreba:
— Ai dormit bine ?
— Da, raspunse Baley sec. Dar tu?
Se dadu jos din pat si cu pasi greoi, intra in baie ca sa se barbiereasca si sa-si faca toaleta de dimineata. De acolo striga:
— Daca vine vreun robot sa ma rada, trimite-l la plimbare. Ma calca pe nervi. Chiar daca nu-i vad, tot ma calca pe nervi.
Isi privi atent fata in timp ce se barbierea, mirat putin ca semana atat de mult cu cea pe care o vedea in oglinzile de pe Pamant. A, daca in locul propriei sale mutre ar fi chipul altui pamantean, cu care sa se poata consulta! Ar discuta cu el tot ce aflase, putin cat era…
— Prea putin! Afla mai multe! isi spuse el in oglinda.
Iesi din baie stergandu-si fata si-si imbraca pantalonii peste niste indispensabili noi. (Robotii astia se ingrijesc de toate, naiba sa-i ia!)
— Vrei sa-mi raspunzi la cateva intrebari, Daneel?
— Dupa cum stii, colege Elijah, raspund la toate intrebarile cat ma pricep de bine.
Sau asa cum ai fost instruit, isi spuse Baley. Apoi, cu vocea tare:
— De ce sunt numai douazeci de mii de locuitori pe Solaria?
— Acesta este un fapt. O informatie. O cifra rezultata dintr-un proces de numarare.
— Da, dar ocolesti raspunsul. Aceasta planeta poate hrani milioane; atunci, de ce numai douazeci de mii? Ai spus ca solarienii considera acest numar optim. De ce?
— E modul lor de viata.
— Vrei sa spui ca restrang nasterile?
— Da.
— Si lasa planeta goala?
Baley nu stia nici el de ce se agata de acest lucru, dar populatia planetei era unul dintre putinele lapte certe pe care le aflase si nu prea mai avea altceva de intrebat.
— Planeta nu este goala, raspunse Daneel. Este parcelata in domenii, fiecare condus de cate un solarian.
— Adica, fiecare traieste pe domeniul sau? Douazeci de mii de domenii, fiecare cu cate un solarian?
— Mai putine, colege Elijah. Sotiile stau pe aceleasi domenii cu sotii.
— Nu au Orase? se infiora Baley.
— Nici unul, colege Elijah. Solarienii traiesc complet separati si nu se vad unul pe altul decat in imprejurari cu totul speciale.
— Sihastri?
— Intr-un fel, da. Pe de alta parte insa, nu.
— Ce vrei sa spui?
— Agentul Gruce te-a vizitat ieri prin intermediul unei imagini tridimensionale. Solarienii se viziteaza frecvent in modul acesta, dar nu altfel.
Baley se uita uimit la Daneel.
— Asta se refera si la noi? Si noi vom trai astfel?
— E obiceiul acestei lumi.
— Atunci cum sa cercetez cazul? Daca vreau sa vad pe cineva…
— Din aceasata casa, colege Elijah, poti obtine imaginea tridimensionala a oricarui solarian. Nu e nici o problema. De fapt, te va scuti de neplacerea iesirii din casa. Iata de ce am spus, cand am ajuns aici, ca nu va trebui sa te obisnuiesti cu exteriorul. Si e foarte bine. Orice alt aranjament ti-ar fi dezagreabil.
— Am sa judec eu insumi ce-mi este dezagreabil, replica Baley. Primul lucru pe care vreau sa-l fac astazi, Daneel, este sa iau legatura cu femeia aceea, Gladia, sotia celui ucis. Daca sistemul tridimensional nu e satisfacator, ma voi duce in persoana la ea acasa. Asta o voi decide eu.
— Vom vedea care este calea cea mai buna si mai practica, colege Elijah, spuse Daneel pe un ton neutru. Ma duc sa dau dispozitii pentru micul dejun. Si se intoarse sa plece.
Baley, aproape amuzat, privi tinta la spatele lat al robotului. Daneel Olivaw facea pe seful. Daca instructiunile lui erau sa-l impiedice pe Baley sa afle mai mult decat era absolut necesar, atunci detectivul dispunea de un atu puternic. Caci la urma urmelor celalalt nu era decat
Si totusi, pe de alta parte, pseudoumanitatea lui Daneel putea fi de mare folos. Un atu nu trebuie jucat de la inceput. Uneori e mai util daca-l tii in rezerva.
Vom trai si vom vedea, isi spuse detectivul, si porni dupa Daneel sa-si ia micul dejun.
— Ei, si cum se stabileste contactul asta tridimensional?
— Nu trebuie sa ne ingrijim noi, colege Elijah, raspunse Daneel si atinse cu degetul unul din butoanele pentru apelul robotilor.
Imediat intra un robot.
De unde-or fi venind? se intreba Baley. Umbland fara tinta prin labirintul de incaperi nelocuite ale cladirii nu vedeai nici un robot. Oare se fereau din calea oamenilor? Isi trimiteau oare mesaje pentru a lasa drumul liber?
Si totusi, cand faceai apel, un robot se ivea fara intarziere.
Baley se uita la noul venit. Invelisul exterior ii era neted, dar nu lucios. Avea un finisaj cenusiu mat, singura portiune colorata gasindu-se pe umarul drept — un desen in carouri asemanator unei table de sah: patratele albe si galbene (argintii si aurii, de fapt, din cauza luciului metalic) erau dispuse aparent la intamplare.
— Condu-ne in camera de convorbiri, ordona Daneel.
Robotul se inclina si se intoarse, fara sa spuna nimic.
— Stai, baiete, interveni Baley. Cum te cheama?
Robotul se intoarse spre Baley si raspunse cu voce clara si fara ezitari:
— N-am nici un nume, stapane. Indicativul meu este — aici ridica un deget de metal si-l puse pe patratelele de la umar — ACX-2745.
Daneel si Baley il urmara intr-o incapere spatioasa, aceeasi in care, cu o zi inainte, Baley il vazuse sezand pe Gruer.
Alt robot ii astepta aici cu acea inepuizabila rabdare a unei masinarii. Primul se inclina si iesi.
In timp ce primul facea aceste miscari, Baley compara insemnele de pe umar ale celor doi roboti. Dispunerea patratelelor aurii si argintii era diferita. Tabla de sah se compunea din 36 de patratele, ceea ce facea posibil un numar de 236 aranajmente, adica 70 de miliarde. Mai mult decat suficient.
— Pe cat vad, exista un robot pentru fiecare treaba, comenta Baley. Unul ne-a condus aici, allul manipuleaza aparatul de vizionat.
— Pe Solaria specializarea robotica are un nivel ridicat, colege Elijah.
— Te cred si eu, daca au atatia.
Baley se uita la al doilea robot. Cu exceptia „tablei de sah” si, desigur, a circuitelor pozilronice invizibile din „creierul” lui spongios de platina-iridiu, era o copie a celui dintai.
