The Negotiator. Negociatorul

dupa miezul nop­tii se stingeau cele de la etajul cel mai de sus, aripa servitorilor. La ora unu nu mai era lumina decat la un etaj. Cineva mai era inca treaz.

La unu si douazeci se stingeau si luminile de la etajul intai; altele se aprin­deau la parter. Dupa zece minute aparu o unda de lumina in spatele usilor de la garaj cineva se urca intr?o masina. Lumina se stinse si usile garajului incepura sa se ridice. O limuzina Cadillac lunga si neagra iesi, o coti incet pe strada si usi­le se inchisera la loc. In timp ce masina se indeparta de uni­versitate, Quinn vazu ca nu era decat omul de Ia volan, care conducea cu atentie. Se intoarse neobser­vat la Honda lui si o lua pe strada in urma limuzinei.

Aceasta o coti la sud, pe Wisconsin Avenue. Centrul zgomo­tos al orasului Georgetown, cu barurile, bistrourile si magazi­nele care stateau deschise pana la ore inaintate, era linistit la ora aceea tarzie de noapte de la jumatatea lunii de­cem­brie. Quinn ramase cat indrazni de mult in urma, uitandu?se cum luminile de semnalizare din spatele Cadillacului o luau la stanga pe strada M si apoi la dreapta pe Pennsylvania Avenue. O urmari inconjurand pe centura Washington si apoi indreptandu?se spre sud pe strada 23 pana o lua la stanga pe Calea Constitutiei si trase la marginea drumului, oprindu?se sub copacii de dincolo de aleea Henry Bacon.

Quinn iesi repede de pe drum, trecu peste trotuar si se opri intr?un palc de arbusti; isi inchise motorul si stinse farurile. Se uita cum se stingeau luminile din spate ale Cadillacului si cum soferul cobora din el. Acesta arunca o privire in jur, vazu un taxi singuratic care trecea in cautarea unui client, nu mai ob­serva nimic altceva si o porni din loc. Dar nu cobori pe trotuar ci trecu peste grilajul care marginea parcul West Potomac si in­cepu sa traverseze prin iarba in directia Bazinului Reflectant.

Trecand de raza de actiune a felinarelor de pe strada, silueta cu pardesiu si palarie negre se pierdu in bezna. In dreapta lui Quinn, luminile puternice ale Monumentului Lincoln luminau partea de jos a strazii 23, dar de?abia daca ajun­geau pana in iarba si pomii din parc. Quinn putu sa se apropie pana la 25 de metri, tinand mereu sub ochi umbra care se misca.

Omul ocoli capatul de apus al Monumentului Vietnam, apoi o taie jumatate la stanga ca sa o ia piezis spre terenul mai inalt, impanzit cu arbori desi, dintre Gradinile Constitutiei si malurile Bazinului Reflectant.

Departe in stanga, Quinn putea sa zareasca lumina slaba a celor doua bivu­acuri in care veteranii faceau de paza pentru disparutii in lupta ai acelui trist si indepartat razboi. Prada sa urma un drum diagonal pentru a evita sa treaca prea aproape de acest unic semn de viata care exista in parc la ora aceea.

Monumentul este un zid lung de marmura neagra, inalt pana la glezna la ambele capete, dar de doi metri si jumatate la cen­tru, care patrunde in terenul Promenadei si are forma unui sevron subtire. Quinn trecu in calea prazii sale sarind peste zid, acolo unde acesta nu era mai inalt de treizeci de centimetri, apoi se ghemui la pamant in umbra lui cand omul din fata se in­toarse de parca ar fi auzit zgomotul de pasi de pe pietris. Cu capul ridicat deasupra firelor de iarba din jur, Quinn putu sa?l vada cum cerceta parcul si Promenada inainte de a?si continua calea.

O palida luna noua se ivi de dupa nori. La lumina ei, Quinn putu sa vada zidul lung de marmura pe care erau sapate numele celor 58.000 de oameni care murisera in Vietnam. Se apleca usor sa sarute marmura inghetata si porni mai departe, traversand o alta bucata de gazon spre pilcul de stejari inalti unde sta­teau statuile in marime naturala ale veteranilor de razboi.

In fata lui Quinn, omul cu paltonul negru se opri si se in­toarse din nou ca sa studieze terenul din spate. Nu vazu nimic; lumina lunii cadea pe copacii dezgoliti de frunze si tepeni in li­carul acum indepartatului Monument Lincoln, scanteind pe silu­etele celor patru soldati de bronz.

Daca ar fi avut prilejul sa afle sau daca l?ar fi preocupat mai mult, omul cu paltonul ar fi stiut ca nu exista decat trei sol­dati pe soclu. In timp ce el se intor­cea sa mearga mai departe, cel de?al patrulea se desprindea si o pornea in urma lui.

In sfarsit omul ajunse si la „locul obisnuit'. Pe inaltimea movilei dintre lacul din parc si Bazinul Reflectant, inconjurata discret de arbori, se afla o toaleta pub­lica, iluminata de un unic felinar, inca aprins la ora aceea. Omul cu paltonul negru se aseza langa felinar si incepu sa astepte. Dupa doua minute, Quinn se ivea dintre arbori. Omul se uita la el. Probabil ca palise era prea intuneric ca sa se observe. Dar mainile ii tremurau; Quinn putea sa i le vada. Ramasera uitan­du?se unul la celalalt. Omul din fata lui Quinn se lupta sa?si ascunda valul de panica ce crestea in el.

— Quinn, zise omul. Esti mort.

— Nu, ii raspunse Quinn rezonabil. Moss e mort. Si McCrea. Si Orsini, Zack, Marchais, Pretorius. Si Simon Cormack oho, da, e mort. Si tu stii de ce.

— Usurel, Quinn. Sa ne comportam ca niste oameni cu ra­tiune. A trebuit sa dispara. Era pe cale sa ne ruineze pe toti. Si­gur ca poti sa intelegi asta. Stia ca acum vorbea ca sa?si apere viata.

— Simon? Un student de la colegiu?

Surprinderea omului cu paltonul negru il facu sa?si depa­seasca nervozita­tea. Fusese la Casa Alba, stia de ce era in stare Quinn.

— Nu baiatul. Taica?sau. Trebuie sa plece.

— Tratatul Nantucket?

— Bineinteles. Prevederile lui au sa ruineze mii de oameni, sute de corpo­ratii.

— Dar de ce tu? Din cate stiu, esti un om extrem de bogat. Averea ta parti­cu­lara e enorma.

Omul din fata lui Quinn rase scurt.

— Pana acum, spuse el. Dupa ce am mostenit averea fami­liei, mi?am folosit talentele la bursa si am plasat?o intr?o serie de portofolii de actiuni. Actiuni bu­ne, portofolii cu o inalta rata de crestere, cu beneficii ridicate. Totul e in ele. Ad­mi­nistra­torii prin procura ai fondului nu le?au schimbat.

— In industria de armament?

— Uite ce e, Quinn, am adus asta pentru Moss. Acuma poate sa fie pentru tine. Ai mai vazut asa ceva vreodata?

Scoase o bucata de hartie din buzunarul de la piept si i?o intinse. La lumina unicului felinar si a lunii, Quinn se uita la ea. O trata bancara, emisa pe numele unei banci elvetiene cu o reputatie incontestabila, platibila la purtator. In valoare de cinci milioane de dolari.

— Ia?o, Quinn. N?ai mai vazut niciodata atitia bani. Si n?o sa mai ai un alt prilej. Gandeste?te la ce poti sa faci cu ei, viata pe care poti s?o duci. Confort, lux chiar, pentru tot restul vietii. Da?mi doar manuscrisul si e a ta.