— Cand am fost aici, inainte, rosti Lepennon, l-am intalnit pe acest om, pe Raj Lyubov. Am avut putine ocazii de a vorbi cu el, dar imi amintesc ce spunea; si de atunci am avut posibilitatea sa citesc cate ceva din lucrarile sale asupra poporului tau. Hartiile lui, cum spui tu. In cea mai mare parte, Athshe este eliberat acum de Colonia Terrana, tocmai datorita acelor hartii. Cred ca libertatea aceasta a fost telul vietii lui Lyubov. Tu, ca prieten al lui, vei avea grija ca moartea lui sa nu-l opreasca din a-si atinge visul, sfarsitul calatoriei.
Selver ramase nemiscat. In mintea sa, stanjeneala se transforma in frica. Barbatul vorbea ca un Mare Visator.
Nu scoase nici un cuvant.
— Vrei sa-mi spui ceva, Selver? Daca intrebarea nu te ofenseaza. Nu o sa te mai intreb altceva… Au existat omoruri: in tabara Smith, aici, in Ashsen, apoi in tabara Noua Java, unde Davidson si-a condus grupul rebel. Asta a fost totul. De atunci, nimic… Asa este? Nu au mai fost crime?
— Eu nu l-am ucis pe Davidson.
— Asta nu conteaza, interveni Lepennon, intelegand gresit; Selver voia sa spuna ca Davidson nu era mort, dar Lepennon crezu ca altcineva il ucisese pe Davidson.
Usurat, vazand ca yeomenul putea gresi, Selver nu-l corecta.
— Atunci, n-au mai fost crime?
— Nici una. O sa-ti spuna si ei, arata Selver catre colonel si Gosse.
— Ma refeream la poporul tau. Athsheeni ucigand Athsheeni.
Selver ramase tacut.
Ridica privirea spre Lepennon, spre chipul straniu, alb ca masca Spiritului Frasinului, care se schimba intalnindu-i cautatura.
— Din cand in cand apare un zeu, rosti Selver. El aduce un fel nou de a face un lucru, sau un lucru nou. Un fel nou de a canta, sau o moarte noua. El il aduce peste podul care leaga vremea visului de vremea lumii. Dupa ce a facut-o, asa ramane. Nu poti lua lucruri ce exista in lume si sa incerci sa le trimiti inapoi in vis, sa le tii in interiorul visului, cu ziduri si amagiri. Asta e o nebunie. Ceea ce este, este. Acum, nu are rost sa pretindem ca nu stim cum sa ne ucidem unul pe celalalt…
Lepennon isi lasa palma lunga pe mana lui Selver, atat de repede si de usor incat Selver ii accepta atingerea de parca mana nu ar fi fost a unui strain. Deasupra lor sclipeau umbrele verzi-aurii ale frunzelor.
— Dar nu trebuie sa pretindeti ca aveti motive sa va ucideti intre voi. Crima nu are motiv, vorbi Lepennon, cu chipul lui tot atat de nelinistit si trist ca a lui Lyubov: Noi vom pleca. Peste doua zile, nu vom mai fi aici. Nici unul. Pentru totdeauna. Atunci, padurile de pe Athshe vor fi asa cum erau si inainte.
Lyubov iesi din umbrele mintii lui Selver si rosti:
— Eu voi fi aici.
— Lyubov va fi aici, incuviinta Selver. Si Davidson va fi aici. Amandoi. Poate ca dupa ce o sa mor eu, oamenii vor fi iarasi asa cum erau inainte de nasterea mea si de sosirea voastra. Dar eu nu mai cred asta.
Nota
1
Hilf — de la High Intelligence Life Forms (Forme de Viata cu Inteligenta Avansata)
2
Hilfer — persoana care se ocupa cu militari straini
