corespundea orei 20 de pe bordul lui „Prometeu”. Solaris trebuia sa se fi mic?orat pe ecranele lui Moddard la dimensiunile unei scantei ?i sa nu mai poata fi deosebit cu nimic de stele. Dar ce ma interesa „Prometeu”? Am inchis ochii. Domnea o lini?te deplina. Din cand in cand, la intervale regulate, se auzea trepida?ia ?evilor de metal. Apa picura lini?tit in baie, stropindu-i mozaicul.
Gibarian nu mai era in via?a. Daca in?elesesem bine ce spunea Snaut, de la moartea lui Gibarian trecusera doar cateva ore. Ce-au facut cu trupul sau? L-au ingropat? Pe planeta nu puteau s-o faca. M-am gandit o vreme la cele intamplate, de parca soarta decedatului ar fi fost pentru mine lucrul cel mai important. Mi-am dat seama insa de lipsa de sens a gandurilor mele, m-am sculat ?i am inceput sa ma plimb pe diagonala camerei, atingand cateodata cu calcaiul car?ile aruncate in dezordine. Un mic sac de voiaj mi-a atras deodata aten?ia; m-am aplecat ?i l-am ridicat. Nu era gol. Con?inea un flacon din sticla de culoare inchisa, dar u?or, ca ?i cand ar fi fost de hartie. Am privit prin el spre fereastra ce lumina ro?ietic ?i in adancul careia se ridica o cea?a fumurie. Erau ultimele raze ale asfin?itului. Ce se intampla cu mine? De ce ma preocupa un fleac ce-mi cazuse in mana cu totul intamplator?
Am tresarit: se aprinsese lumina. Evident, celula fotoelectrica era sensibila la amurgul ce se lasa. Eram plin de a?teptare, nervozitatea imi crescuse in a?a masura incat, pana la sfar?it, nu mai voiam sa am la spate un spa?iu liber. M-am hotarat sa combat aceasta tensiune. Am tras taburetul langa rafturile cu car?i.
Am scos al doilea volum al vechii monografii a lui Hughes ?i Eugel
Descoperirea lui Solaris avusese loc aproape cu o suta de ani inaintea na?terii mele. Planeta graviteaza in jurul a doi sori: unul ro?u, altul albastru. Timp de peste patru decenii, de ea nu s-a apropiat nici o nava. In acea epoca trecea drept sigura teoria lui Gamow-Shapley privind imposibilitatea apari?iei vie?ii pe planetele stelelor duble. Orbitele acestor planete se modifica intr-una datorita jocului gravita?ional ce intervine in timpul mi?carii de revolu?ie a perechii de sori. Din pricina perturba?iilor produse prin necontenita distorsiune a orbitei planetare, germenii de via?a, chiar daca apar, sunt distru?i de alternan?a ar?i?ei ?i a inghe?ului. Aceste modificari survin o data la cateva milioane de ani, a?adar la intervale extrem de scurte pentru fenomene de natura astronomica sau biologica (evolu?ia necesitand milioane, daca nu chiar un miliard de ani).
Conform primelor calcule, Solaris urma, in decursul a cinci sute de milenii, sa se apropie de soarele ei ro?u la o distanta de o jumatate de unitate astronomica, iar dupa un milion de ani trebuia sa se prabu?easca in neantul sau incandescent.
In numai ca?iva ani insa, cercetatorii s-au convins ca orbita planetei sufera modificari cu totul nea?teptate, de parca ar fi fost stabila, la fel de stabila ca ?i orbitele planetelor sistemului nostru solar. Observa?iile au fost repetate, de data aceasta cu cea mai mare precizie; au fost reluate ?i calculele care au confirmat numai ceea ce era cunoscut: din punct de vedere mecanic, Solaris avea o orbita instabila.
Dintr-o planeta ca sute de alte planete descoperite an de an ?i trecute in marile statistici doar in cateva randuri care indica elementele mi?carii lor, Solaris a avansat la rangul unui corp ceresc ce merita o aten?ie speciala.
La vreo patru ani dupa aceasta descoperire, expedi?ia lui Ottenskjold a dat ocol planetei, cercetand-o de pe astronava „Laokoon”. Aceasta expedi?ie a avut un caracter provizoriu, de recunoa?tere numai, cu atat mai mult cu cat nu era prevazuta pentru descindere. Ea a fixat pe orbitele ecuatoriale ?i polare un mare numar de sateli?i automa?i de observa?ie, a caror sarcina principala era sa masoare poten?ialele gravifice. In plus a fost studiata suprafa?a in intregime ?i pu?inele platouri ce se ridicau deasupra lui. Aria lor totala n-o atingea pe aceea a Europei, de?i Solaris avea un diametru cu douazeci la suta mai mare decat Pamantul. Aceste urme de sol stancos ?i pustiu, impra?tiate neregulat, se grupeaza in principal pe emisfera sudica. A fost analizata componen?a atmosferei, care s-a dovedit a fi lipsita de oxigen; au fost efectuate masuratori deosebit de precise privind densitatea planetei, albedoul ?i alte elemente astronomice. Dupa cum era de a?teptat, nicaieri n-au fost gasite urme de via?a — nici pe uscat, nici in ocean.
In urmatorii zece ani Solaris, urmarit cu aten?ie de toate observatoarele respectivei regiuni, a manifestat o uimitoare tendin?a de conservare a orbitei sale neindoielnic instabila din punct de vedere gravita?ional. Catva timp chestiunea a parut scandaloasa, de bizarul rezultat al observa?iilor fiind acuza?i (din grija pentru binele ?tiin?ei) cand anumi?i oameni, cand ma?inile de calcul de care se serveau ace?tia.
Lipsa de fonduri a intarziat cu trei ani trimiterea unei expedi?ii adevarate pe Solaris, adica pana in clipa cand Shannahan, completandu-?i echipajul, a ob?inut din partea institutului trei unita?i de tonaj C, clasa cosmodromica. Un an ?i jumatate inainte de sosirea expedi?iei, care ?i-a luat startul din zona lui
O nava a lui Shannahan a ramas pe orbita inalta, celelalte doua, dupa pregatiri preliminare, au coborat pe o mica platforma stancoasa, care ocupa circa ?ase sute de mile patrate in regiunea polului sud solarisean. Lucrarile expedi?iei s-au incheiat dupa 18 luni, desfa?urandu-se cu succes, exceptand un nefericit accident provocat de func?ionarea gre?ita a aparatelor. Totu?i, in sanul echipei ?tiin?ifice s-a ajuns la o evidenta impar?ire in doua tabere antagonice. Obiectul conflictului era oceanul. Pe baza analizelor efectuate, acesta a fost recunoscut drept un produs organic (nimeni nu indraznea pe atunci sa-l considere ca fiind viu).
Daca insa biologii vedeau in acea sfera lichida o forma primitiva de via?a — ceva in genul unei colonii uria?e sau ceva asemanator cu o gigantica ?i unica celula degenerata in cre?terea ei (denumita „forma?ie pre-biologica”) ?i a carei manta gelatinoasa, pe alocuri adanca de cateva mile, ar fi cuprins intregul glob, astronomii ?i fizicienii afirmau ca ea trebuie sa fie o structura aflata intr-un stadiu de organizare atat de inalt incat nu era exclus sa intreaca in complexitate organismele pamantene, de vreme ce putea influen?a in mod activ forma orbitei planetare. O alta cauza, care sa explice comportarea lui Solaris, n-a fost gasita ?i, in plus, planetofizicienii au descoperit o rela?ie intre gravific masurat local, care se modifica in func?ie de „metabolismul” oceanic.
A?adar, fizicienii, ?i nu biologii, au emis paradoxala expresie de „ma?ina plasmatica”, in?elegand prin aceasta un obiect care, de?i, conform concep?iei noastre, poate fi considerat neinsufle?it, este totu?i capabil sa ac?ioneze intr-un scop vadit ?i la o scara — e bine s-o subliniem — astronomica.
In aceasta disputa, care. a atras in valtoarea ei in numai cateva saptamani cele mai mari autorita?i, doctrina lui Gamow-Shapley a inceput sa se clatine pentru prima oara in decurs de opt decenii.
Catava vreme partizanii acestei teorii au mai incercat sa afirme ca oceanul n-are nimic comun cu via?a, ca nu este nici macar un produs „para” sau „pre-biologic”, ci o forma?iune geologica, desigur neobi?nuita, dar in stare numai sa stabilizeze orbita lui Solaris prin modificari ale intensita?ii campului gravita?ional; se faceau referiri in acest sens la regula lui Le Chatelier.
In ciuda acestui conservatorism apareau ipoteze ca aceea a lui Civita-Vitta, cea mai bine elaborata dintre ele, potrivit careia oceanul era rezultatul unei dezvoltate dialectice: din forma lui primara, de pre-ocean, solu?ie de substan?e chimice ce reac?ionau lent, a reu?it, sub presiunea condi?iilor (adica a orbitei cei amenin?a existen?a), fara mijlocirea nici uneia dintre treptele dezvoltarii terestre — a?adar evitand apari?ia organismelor mono ?i pluricelulare, evolu?ia vegetala ?i animala, na?terea sistemului nervos, a creierului ?, sa ajunga direct la stadiul de „ocean homeostatic”. Cu alte cuvinte, el nu s-a adaptat mediului vreme de sute de milioane de ani, a?a cum au facut organismele pamantene, pentru ca dupa un uria? interval de timp sa dea na?tere speciei ra?ionale, ci, aproape in mod spontan, a devenit stapanul ambian?ei lui. Concep?ia era cat se poate de originala, numai ca ?i acum ramanea o enigma modul in care acest sirop gelatinos reu?ea sa stabilizeze orbita unui corp ceresc. Trecuse aproape un secol de cand erau cunoscute aparatele care creau campuri artificiale de for?a ?i gravifice — gravitoarele; totu?i nimeni nu-?i putea nici macar imagina cum ob?inea aceasta masa vascoasa ?i amorfa reac?iile nucleare ?i uria?ele temperaturi, caracteristice activita?ii gravitoarelor. In presa de atunci, care excita curiozitatea cititorilor cu diverse ipoteze privind „taina lui Solaris”, provocand, prin evidenta lor absurditate, indignarea savan?ilor, n-au lipsit nici afirma?ii de felul aceleia ca oceanul planetar este… o indepartata ruda a ?iparilor electrici tere?tri.
Cand problema a reu?it sa fie cel pu?in intr-o anumita masura rezolvata, s-a dovedit ca explica?ia ei ridica o alta, poate ?i mai dificila; cu enigmele lui Solaris a?a se intampla adesea. Cercetarile au aratat ca oceanul nu ac?ioneaza deloc pe principiul gravitoarelor noastre (lucru de altfel imposibil), dar ca el poate modela direct metrica spa?iu-timp, ceea ce duce, intre altele, la abateri in masurarea timpului pe unul ?i acela?i meridian al lui
