19. DIN NOU BALEY
80
Baley le urmari plecarea de la distanta. Desi Amadiro si Presedintele venisera impreuna, acum plecau separat.
Fastolfe se intoarse dupa ce-i condusese, fara sa faca vreo incercare de a-si ascunde usurarea imensa.
— Vino, domnule Baley, zise el, vei lua masa de pranz cu mine si, apoi, cat de curand posibil, vei pleca inapoi spre Pamant. Personalul lui de roboti actiona, evident, cu gandul asta in minte. Baley incuviinta si zise batjocoritor:
— Presedintele a reusit sa-mi multumeasca, dar parca ii statea in gat.
Fastolfe spuse:
— N-ai idee ce onoare ti s-a facut. Presedintele multumeste rar cuiva, in schimb Presedintelui nu-i multumeste nimeni. Intotdeauna ramane pe seama istoriei sa-i laude pe Presedinti si acesta este in functie de peste patruzeci de ani. A devenit capricios si irascibil, asa cum devin toti Presedintii in deceniile lor finale. Totusi, domnule Baley, eu iti multumesc din nou si, prin mine, Aurora iti va multumi. Vei trai sa-i vezi pe Pamanteni deplasandu-se in spatiu, chiar si in decursul scurtei dumitale vieti, iar noi va vom ajuta cu tehnologia noastra. Cum ai reusit sa descurci acest nod al nostru in doua zile si jumatate — mai putin — nu-mi pot imagina. Esti o minune… Dar vino, poate vrei sa te speli si sa te inviorezi. Eu stiu ca vreau.
Pentru prima oara de la sosirea Presedintelui, Baley avea timp sa se gandeasca si la altceva, nu numai la fraza pe care urma s-o spuna in clipa urmatoare.
Totusi, nu stia ce era lucrul care ii venise de trei ori in minte, mai intai cand era pe punctul de a adormi, apoi cand era aproape inconstient si in sfarsit in perioada de relaxare de dupa actul sexual.
„El a fost acolo mai intai!”
Era tot fara inteles, si, totusi, isi sustinuse ideea in fata Presedintelui si se descurcase fara acest lucru. Avea, oare, vreun inteles, daca facea parte dintr-un mecanism de care, aparent, nu era nevoie? Era o prostie? Ii zvacnea in gand, iar el sarbatorea o reusita fara senzatia de victorie. Intr-un fel, se simtea de parca n-ar fi sesizat ceva important. Se intreba — isi va mentine Presedintele hotararea? Amadiro pierduse lupta, dar nu parea genul de persoana care sa cedeze in vreo imprejurare. Daca il credeai si presupuneai ca a vorbit serios, nu se lasa condus de vanitatea personala, ci de conceptia lui de patriotism Aurorian. Daca asa stateau lucrurile, atunci el
— Dr. Fastolfe, zise, nu cred ca s-a terminat. Dr. Amadiro va continua sa lupte pentru a exclude Pamantul.
Fastolfe incuviinta, in timp ce se aducea mancarea:
— Stiu ca va continua. Ma astept s-o faca. Oricum, nu ma tem, atata timp cat problema imobilizarii lui Jander este lasata deoparte. Fara asta, sunt sigur ca-l voi putea manevra cu mai multa usurinta in Adunarea Legislativa. Nu te teme, domnule Baley, Pamantenii se vor putea deplasa. Nici nu trebuie sa te temi de vreun pericol personal din partea unui Amadiro razbunator. Vei pleca de pe aceasta planeta si vei fi pe drumul de intoarcere spre Pamant inainte de apusul soarelui — iar Daneel te va insoti, desigur. Mai mult, raportul pe care-l vom trimite cu dumneata iti va asigura, inca o data, o avansare frumoasa.
— Sunt nerabdator sa plec, spuse Baley, dar sper ca voi avea timp sa-mi iau ramas bun. As vrea sa… s-o mai vad pe Gladia o data, si as vrea sa-mi iau ramas bun de la Giskard, care mi-a salvat viata aseara.
— Fara indoiala, domnule Baley. Dar, te rog, mananca, vrei?
Baley manca fara nici o placere. Ca si in cazul confruntarii cu Presedintele si a victoriei care urmase, si mancarea era ciudat de insipida. N-ar fi trebuit sa castige. Presedintele ar fi trebuit sa-l intrerupa. Daca era nevoie, Amadiro ar fi trebuit sa nege raspicat. Ar fi fost acceptat cuvantul lui impotriva cuvantului — sau rationamentului — unui Pamantean.
Dar Fastolfe jubila. Spuse:
— M-am temut de ce e mai rau, domnule Baley. M-am temut ca intalnirea cu Presedintele e prematura si ca nimic din ce vei spune n-ar salva situatia. Totusi, ai reusit atat de bine. Eram cuprins de admiratie, ascultandu- te. Ma asteptam in orice clipa ca Amadiro sa ceara sa fie crezut cuvantul lui in locul aceluia al unui Pamantean care, la urma urmei, s-a aflat intr-o permanenta stare de seminebunie, pentru ca se gasea pe o planeta straina, in aer liber…
Baley spuse cu raceala:
— Cu tot respectul, dr. Fastolfe, nu m-am aflat intr-o permanenta stare de seminebunie. Aseara a fost ceva neobisnuit, dar a fost singura data cand mi-am pierdut stapanirea de sine. In ceea ce priveste restul sederii mele pe Aurora, poate ca nu m-am simtit bine din cand in cand, dar am fost intotdeauna in deplinatatea facultatilor mele mintale. O parte din furia pe care si-o oprimase cu un efort considerabil in timpul confruntarii cu Presedintele rabufnea acum:
— Numai in timpul furtunii, domnule… desigur, cu exceptia — isi aminti — catorva clipe pe nava care se pregatea de aterizare…
Nu-si dadea seama de felul in care ii venise gandul, nici cu ce viteza. Ii explodase deodata in minte, ca si cum ar fi fost tot timpul acolo si n-ar fi fost nevoie decat de spargerea unui balon de sapun ca sa iasa la iveala.
— Pe Iehova! sopti inspaimantat.
Apoi, lovind cu pumnul in masa si facand farfuriile sa zdrangane:
— Ce s-a intamplat, domnule Baley? intreba Fastolfe uimit.
Baley se holba la el si auzi intrebarea cu intarziere:
— Nimic, dr. Fastolfe. Tocmai ma gandeam la violenta infernala cu care dr. Amadiro i-a facut rau lui Jander si cum s-a straduit, apoi, sa arunce vina asupra dumitale, cum a aranjat ca eu sa innebunesc pe jumatate in furtuna din seara trecuta si cum s-a folosit de asta ca sa arunce indoiala asupra declaratiilor mele. Eram numai… momentan… furios.
— Ei bine, nu e nevoie sa fii, domnule Baley. Si de fapt, este aproape imposibil ca Amadiro sa-l fi imobilizat pe Jander. Ramane doar un accident. Ca sa fiu cinstit, s-ar putea ca investigatia lui Amadiro sa fi crescut sansele ca un asemenea accident sa aiba loc, dar n-as sustine asta.
Baley auzi declaratia cu jumatate de ureche. Ceea ce tocmai ii spusese lui Fastolfe erau pure inventii, iar ce spunea Fastolfe n-avea importanta. Nu avea (asa cum ar fi spus Presedintele) nici o legatura cu cazul. De fapt, tot ce se intamplase — tot ce explicase Baley — nu avea nici o legatura cu cazul. Dar nimic nu trebuia schimbat din cauza asta.
Cu exceptia unui lucru — dupa un timp.
„Pe lehova!” sopti el in linistea din mintea lui, si isi indrepta brusc atentia la masa, mancand cu placere si bucurie.
81
Baley mai strabatu o data pajistea dintre locuinta lui Fastolfe si cea a Gladiei. O va vedea pe Gladia a patra oara in trei zile, iar acum era pentru ultima oara (inima paru sa i se stranga dureros in piept).
Giskard era cu el, dar la distanta, mai atent ca oricand la imprejurimi. Desigur, o data ce Presedintele se afla in posesia completa a dovezilor, ar fi trebuit sa existe mai putina ingrijorare pentru siguranta lui Baley — cand, de fapt, Daneel fusese cel asupra caruia planase pericolul. Probabil ca Giskard nu fusese reinstruit in aceasta privinta. O singura data se apropie de Baley, si anume cand acesta din urma intrebase: