The Negotiator. Negociatorul

Si acesta, din trei motive toate gresite.

a. Noul petrol american ar costa 20 de dolari barilul pentru a fi descoperit, pe cand petrolul saudit/kuwaitian costa 10Z15 centi pentru a fi produs si 16 dolari barilul ca sa?l cumparam. Se presupune ca aceasta situatie va putea continua la nesfarsit. Ei bine, nu.

b. Se presupune ca arabii, mai ales sauditii, vor continua sa achizitioneze cantitati astronomice de armament, tehnologie, marfuri si servicii americane pentru propria lor infrastructura sociala si de aparare, continuand sa?si recicleze petrodolarii cu noi. Ceea ce nu se va intampla. Infrastructura lor este practic rea­lizata, nici nu mai stiu pe ce sa?si cheltuiasca dolarii, iar recen­tele tranzactii (din 1986 si 1988) cu britanicii pentru avioane de vanatoare Tornado ne?au trecut pe locul al doilea ca furnizori de armament.

c. Se presupune ca monarhii care condus regatele si sultana­tele din Orientul Mijlociu ar fi niste alianti de nadejde si devo­tati care nu se vor intoarce niciodata impotriva noastra, ridi­cand din nou pretul petrolului, si ca acestia au sa ramana la pu­tere in vecii vecilor. Santajul evident la care au supus America din 1973 pana in 1985 demonstreaza cu prisosinta ceea ce gandesc; si intr?o zona atat de instabila cum este Orientul Mijlociu orice regim poate sa se prabuseasca in mai putin de o saptamana.

Cyrus Miller se uita plin de ura la hartiile din fata lui. Nu?i placea deloc ceea ce citea dar stia ca este intru totul adevarat. Ca producator si rafinator de titei intern, suferise enorm in ulti­mii patru ani si nici un fel de presiuni facute de industria petro­liera nu izbutisera sa convinga Congresul de la Washington sa ofere concesiuni petrolifere in Rezervatia Naturala Nationala Arctica din Alaska, zona cu cele mai promitatoare perspective pentru descoperirea unor noi rezerve petrolifere. Miller ura de moarte Washingtonul.

Arunca o privire la ceasul de la mana. Apasa pe un buton de pe masa de comanda si in partea opusa a incaperii un panou din lemn de tek se dadu fara zgomot in laturi, lasand sa iasa la iveala un ecran de televiziune de 65 cm. Miller alese canalul de stiri CNN si prinse reportajul zilei.

Avionul prezidential se afla deasupra zonei de aterizare de la Baza Andrews de langa Washington. Ramase parca suspendat in vazduh pana cand trenul descoperi pista care il astepta si apoi ateriza pe teritoriul american. In timp ce incetinea si se intorcea ruland pe pista spre cladirea aeroportului, imaginea fu inlocuita de chipul comentatorului care relata din nou cu rapiditate despre discursul prezidential dinaintea plecarii de la Moscova care avusese loc cu douasprezece ore in urma.

Ca un fel de dovada a celor spuse de comentator, echipa de productie a CNN?ului relua pe ecran, in cele zece minute ra­mase pana la oprirea avionului, discursul pe care Presedintele Cormack il tinuse in limba rusa, subtitrat in engleza, prezentand imaginile militienilor si lucratorilor care aclamau entuzias­mati precum si pe cea a lui Mihail Gorbaciov imbratisandu?l pe lide­rul american intr?o emotionanta strangere frateasca. Cyrus Mil­ler nici nu clipi din ochii sai cenusii ca pacla, ascunzand pana si in intimitatea cabinetului sau ura de moarte pe care o nutrea fata de patricianul din Noua Anglie care castigase in mod atat de surprinzator. In urma cu douasprezece luni, alegerile si fotoliul de presedinte si care acum se indrepta spre o destindere cu rusii pe care nu o cutezase nici macar Reagan. Cand Presedintele Cormack isi facu aparitia in usa avionului numarul unu al for­telor aeriene si incepura sa se auda strigatele de „Traiasca Se­ful', Miller apasa plin de dispret pe butonul inchis.

— Imputitul naibii de iubitor al rosiilor, mormai el si se in­toarse la raportul lui Dixon.

De fapt termenul de douazeci de ani pentru epuizarea petro­lului in toate tarile cu exceptia a zece dintre cele patruzeci si una de tari producatoare din lume este lipsit de temei. Majora­rile de preturi vor incepe in zece ani sau chiar mai putin. Un ra­port recent al Universitatii Harvard prevede un pret de peste 50 de dolari pe baril (in dolari 1989) inainte de 1999, comparativ cu 16 dolari pe baril cat este astazi. Raportul a fost suprimat, dar pacatuia oricum prin prea mult optimism. Perspectiva efec­tului unor asemenea preturi asupra publicului american este catastrofala. Ce vor face americanii cand li se va cere sa plateasca 2 dolari pe galonul de benzina? Cum vor reactiona fermierii cand li se va aduce la cunostinta ca nu vor mai putea sa?si hra­neasca vitele, sa?si stranga recolta si nici macar sa isi incalzeasca locuinta in timpul iernii? Aici suntem confruntati cu o adeva­rata revolutie sociala.

Chiar daca Washingtonul ar autoriza o revitalizare masiva a actiunii de producere, a petrolului pe plan intern, nu avem re­zerve decat pentru cinci ani la nivelurile de consum existente. Europa se afla intr?o pozitie si mai precara, in afara de minus­cula Norvegie (una dintre cele zece tari cu rezerve mai mari de treizeci de ani, dar care are o productie foarte redusa din plat­formele marine). Europa are rezerve doar pentru trei ani. Tarile din Bazinul Pacificului se bazeaza in intregime pe petrol de im­port si au uriase rezerve de surplusuri valutare. Rezultatul? Lasand deoparte Mexicul, Venezuela si Libia, ne vom indrepta cu toti spre aceeasi sursa de aprovizionare: cele sase tari produca­toare din Orientul Mijlociu.

Iranul, Irakul, Abu Dhabi si Zona Neutra au titei, dar doua sunt mai mari decat toate celelalte opt laolalta: Arabia Saudita si vecinul ei, Kuwaitul iar Arabia Saudita va fi factorul cheie in OPEC. Producand in prezent 170 de miliarde de barili pe an, ceea ce reprezinta 25% din productia mondiala de titei, in zece ani va ajunge la 50%, pe masura ce celelalte treizeci si una isi vor epuiza pe rand rezervele, si, cu rezervele ei de peste o suta de ani, Arabia Saudita va controla pretul mondial al titeiului si, implicit. America.

La preturile crescute estimate pentru titei, America va ajunge sa consume pentru importul petrolului 450 de milioane de dolari pe zi in 1995 care vor fi achitati in intregime Ara­biei Saudite si adjunctului ei Kuwaitului. Ceea ce inseamna ca probabil furnizorii din Orientul Mijlociu vor ajunge sa detina industriile americane carora tot ele le furnizeaza necesarul de ti­tei. America, in ciuda avansului ei in tehnologie, nivel de trai si putere militara, va ajunge sa depinda economic, financiar, stra­tegic si, prin urmare, politic de o natiune marunta, inapoiata, seminomada, corupta si capricioasa pe care nu are cum sa o controleze.

Cyrus Miller inchise raportul, se lasa pe spate si ramase cu ochii pierduti in tavan. Daca cineva ar fi avut curajul sa?i spuna in fata ca descindea din traditia americana de extrema dreapta, Cyrus Miller ar fi respins aceasta afirmatie cu vehementa. Cu toate ca votase intotdeauna pentru partidul Republican, in cei 77 de ani ai sai nu se preocupase niciodata de activitatea poli­tica decat in masura in care aceasta avea legatura cu industria petroliera. Partidul sau politic, in ceea ce il privea, se numea patriotism. Miller isi iubea statul de adoptiune, Texas, si tara in care se nascuse cu o pasiune care uneori era aproape de a?l su­foca.

Ceea ce nu izbutea sa?si dea seama era ca tara pe care o iu­bea el era o America a inchipuirii sale, o America Alba An­glo?Saxona Protestanta, dominata de valori traditionale si sovi­nism in stare pura. Nu ca ar fi avut, dupa cum dadea mereu asigurari Atotputernicului in rugile inaltate de mai multe ori pe zi, ceva impotriva evreilor, catolicilor, hispanicilor sau negrotei­lor nu angajase el opt femei de serviciu care vorbeau spa­niola la resedinta lui din munti de langa Austin, ca sa nu mai puna la socoteala si pe negrii de la gradina? atata vreme cat acestia stiau sa isi cunoasca lungul nasului.

Miller statea cu ochii tinta in tavan si incerca sa isi amin­teasca un nume. Numele unui individ pe care il intalnise in urma cu doi ani la o conventie asupra petrolului din Dallas, un individ care ii povestise ca traia si lucra in Arabia Saudita. Nu avusesera decat o conversatie foarte scurta, dar individul il im­presionase. Izbuti sa?i reconstituie infatisarea in minte; inalt de aproape 1,85 m, era doar cu o idee mai scund decat Miller; bine legat, muschiulos, ca un arc incordat, linistit, atent, ganditor, cu o imensa experienta in Orientul Mijlociu. Schiopata usor,