The Negotiator. Negociatorul

se sprijinea intr?un baston cu maner de argint si se ocupa cu ceva in legatura cu computerele. Cu cat se concentra mai mult, cu atat isi amintea mai bine. Discutasera despre computere, despre calitatile aparaturii Honeywell pe care o folosea Miller, dar in­dividul fusese categoric in favoarea IBM?urilor. Peste cateva mi­nute Miller il chema pe unul din angajatii sai din sectorul cerce­tari si ii dicta tot ce isi amintise.

— Afla cine este acest individ, ii ordona el.

Se lasase deja intunericul pe litoralul meridional al Spaniei, litoral pe care localnicii il numeau Costa del Sol. Cu toate ca sezonul turistic trecuse de mult, intregul litoral de la Malaga pana la Gibraltar era luminat pe o distanta de sute de mile de un lant de lumini care, privit de pe inaltimile muntoase de din­colo de litoral, ar fi aratat ca un sarpe in flacari care se incola­cea si se rasucea prin Torremolinos, Mijas, Fuengirola, Mar­bella, Estepona, Puerta Duquesa, pana la Linea si la Stanca. Fa­rurile automobilelor si camioanelor strafulgerau permanent in­tunericul de pe soseaua Malaga?Cadiz care strabatea sesul din­tre dealuri si plaje.

In muntii de dincolo de litoral, aproape de marginea apu­seana, intre Estepona si Pueto Duquesa, se afla regiunea viti­cola din sudul Andaluziei. Aici se produce nu vin de Xerxes ca in Jerez, aflat mai la vest, ci un vin rosu, tare si puternic aro­mat. Centrul regiunii il reprezinta oraselul Manilva, aflat la cinci mile de tarm, dar cu o minunata priveliste asupra marii in partea dinspre sud. Manilva este inconjurat de un ciorchine de satucuri, aproape niste catune, in care isi duc traiul cei care tru­desc pe dealuri la lucratul viilor.

Intr?unul dintre acestea, Alcantara del Rio, oamenii tocmai se intorceau acasa, obositi si cu oasele frante de truda din tim­pul zilei. Recolta fusese deja stransa, dar viile trebuiau taiate de uscaturi si ingropate inainte de venirea iernii, activitate foarte obositoare pentru spate si umeri. Asa incat, inainte de a se im­prastia pe la casele lor, cei mai multi se opreau la singura cir­ciuma din sat ca sa traga cate o dusca si sa mai stea la taclale.

Alcantara del Rio nu prea avea cu ce se fali, in afara de li­niste si pace. Avea o bisericuta spoita cu var in care predica un preot tot atat de batran ca si functia, care tinea slujbe pentru fe­mei si copii cu regretul ca in diminetile de duminica membrii masculini ai turmei sale preferau sa isi indrepte pasii spre cir­ciuma. Copiii mergeau la scoala la Manilva. In afara celor vreo cincizeci de casute spoite cu var nu mai exista decat Barul Anto­nio, acum intesat cu muncitorii de la vie. Unii dintre ei lucrau pentru niste cooperative care isi aveau sediul la multe mile de­ partare; altii isi aveau pamantul lor pe care trudeau din greu pentru a duce un trai modest, in functie de recolta si de pretul oferit de cumparatorii de la oras.

Barbatul cel inalt, sosit ultimul la bar, ii saluta pe ceilalti printr?o clatinare a capului si se aseza la locul lui obisnuit din colt. Era cu cativa centimetri buni mai inalt decat ceilalti, mus­culos, de vreo 45 de ani, cu trasaturi abrupte si ochii plini de umor. Unii dintre tarani ii spuneau „Senor', dar Antonio, care se agita cu un pahar ti o carafa de vin, era mai familiar.

— Muy bueno, amigo. Va bien?

— Hola, Tonio, ii raspunse barbatul cel voinic cu simplita­te. Si, va bien.

Se intoarse la auzul muzicii transmise de televizorul aflat deasupra barului. Era emisiunea de actualitati de la TVE si toata lumea amutise pentru a asculta stirile zilei. Mai intai isi facu aparitia comentatorul cu o scurta relatare asupra plecarii Presedintelui Cormack de Los Estados Unidos de la Moscova. Apoi imaginea fu comutata la Vnukovo si Presedintele SUA in­cepu sa vorbeasca in fata microfoanelor. Televiziunea spaniola nu folosea subtitrarea, ci traducerea dublata in spaniola. Cei din bar ascultau cu atentia incordata. La terminarea discursu­lui, John Cormack ii intinse mana lui Gorbaciov iar camera de luat vederi (a echipei BBC care transmitea pentru toate televi­ziunile europene) se intoarse spre ovatiile lucratorilor de pe ae­roport, apoi ale militienilor si ale trupelor KGB. Prezentatorul spaniol isi facu din nou aparitia pe ecran. Antonio se intoarse spre barbatul cel inalt.

— Es un buen hombre, Senor Cormack, i se adresa ci cu un suras radios barbatului cel inalt si il batu pe spate, felicitandu?l de parca acesta ar fi avut vreo legatura cu cel de la Casa Alba.

— Si, il aproba acesta ganditor. Es un buen hombre.

Cyrus V. Miller nu mostenise averea pe care o avea. Se tra­gea dintr?o familie de fermieri saraci din Colorado si era inca un copilandru cand o companie mini­era achizitionase ferma mi­zera a parintelui sau pentru a o devasta cu aparatele ei. Dandu?si seama ca, daca tot n?avea cum sa li se opuna, era prefera­bil sa li se alature, tanarul trudise pe branci si absolvise Scoala de Minerit Aurifer din Colo­ra­­do, la terminarea careia, in 1933, se gasise in posesia unei diplome si a haine­lor de pe el. In tim­pul studiilor incepuse sa fie mai atras de petrol decat de roci si preferase sa?si indrepte pasii spre miazazi, in Texas. Era inca vremea fora­rilor libere, cand forarile nu erau inca indragite de declaratiile despre impactul asupra mediului si de temerile ecologiste.

In 1936 descoperise o concesiune ieftina a lui Texaco si isi facuse socoteala ca acestia nu forasera acolo unde trebuia. Reu­sise sa?l convinga pe un negustor de utilaje sa i se alature cu in­stalatia de forare si convenise cu o banca sa ii acorde un impru­mut in schimbul ipotecii asupra terenului. Facuse rost si de res­tul de instalatii de care avea nevoie, concesionand o alta parte din drepturi unei firme furnizoare si la numai trei luni sonda incepuse sa scoata petrol masiv. Il scosese apoi din competi­tie pe negustor, isi concesionase drepturile si achizi­tionase alte concesiuni. Odata cu izbucnirea razboiului in 1941, incepuse sa produca la capacitatea maxima si se imbogatise. Dar voia si mai mult si, asa cum in 1939 prevazuse izbucnirea razboiului, in 1944 descoperise ceva care ii trezise interesul. Un britanic pe nume Frank Whittle inventase un motor de avion fara elice si cu o enorma energie potentiala. Miller se intrebase ce combusti­bil avea sa fie utilizat.

In 1945 descoperise ca Boeing/Lockheed achizitionasera drepturile asupra motorului cu reactie al Iui Whittle iar com­bustibilul folosit nu era benzina cu inalt coeficient octanic, ci kerosenul de calitate inferioara. Isi investise majorita­tea fonduri­lor intr?o rafinarie modest utilata din California si intrase in contact cu Boeing/Lockheed care, intamplator, se saturasera de condescendenta arogan­ta cu care le era tratata cererea de com­bustibil de catre marile firme producatoa­re de petrol. Miller le oferise rafinaria sa si, impreuna, pusesera la punct com­bus­­­ti­bi­ lul pentru aviatia turboreactoare AVTUR. Modesta rafinarie a lui Miller reprezenta baza ideala pentru producerea AVTUR?ului si, in momentul in care linia de productie incepuse sa scoata primele mostre, se declansase razboiul din Coreea. Avioanele de vanatoare cu reactie Sabre si?au dovedit superiori­tatea fata de MIG?urile chinezilor si astfel a inceput epoca avioanelor cu reactie. Pan?Global se inscrisese pe orbita si Mil­ler s?a intors in Texas.

Si s?a casatorit. Maybelle era cu mult mai firava decat sotul ei, dar ea avea ultimul cuvant atat in gospodarie cat si in fata lui, care o adora. N?au avut copii ea se considera mult prea firava si delicata ca sa aiba copii si Miller accepta­se acest lu­cru, fericit sa?i indeplineasca toate dorintele. Moartea ei, in 1980, il lasase nemangiiat. Apoi l?a descoperit pe Dumnezeu. Nu il interesa religia organizata, ci doar Dumnezeu in sine. A inceput sa ii vorbeasca Atotputernicului si a descoperit ca si Dom­nul ii raspundea, dandu?i staturi personale asupra celor mai bune cai de urmat pentru a?si mari averea si a aduce servicii Texasului si Statelor Unite. Nu baga deloc de seama ca sfaturile divine coincideau intotdea­una cu ceea ce voia el sa auda, si ca Ziditorul ii impartasea din fericire toate prejudecatile, sovinis­mul si bigoteriile. Astfel incat Miller conti­nua, ca si pana atunci, sa evite stereotipul texan al caricaturistilor, preferand sa nu fu­meze, sa bea moderat, sa isi pastreze castitatea si conservatoris­mul in imbracaminte si vorbire, fiind intotdeauna curtenitor si impotrivindu?se cu vehementa limbajului trivial.

Intercomul bazai in surdina.