The Negotiator. Negociatorul

Asadar nu e vorba de faptul ca planeta este destinata sa ramana fara titei in ur­matorii douazeci sau treizeci de ani; ci ca Uniunea Sovietica va ramane fara titei in urmatorii sapte sau opt. Motivul se gaseste in tabelul de Rezerve Demonstrate, expus anterior in raport, si mai ales in coloana de cifre numite proportia R/P. Proportia de rezerve fata de productie se calculeaza luand productia anuala a unei tari producatoare de titei si impartind aceasta cifra la re­zervele cunoscute ale tarii respective, de obicei exprimate in mi­liarde de barili.

Cifrele de la sfarsitul anului 1985 cifrele occidentale, din nefericire, pentru ca trebuie sa ne bazam in continuare pe infor­matiile occidentale ca sa aflam ce se intampla in Siberia, in ciuda contactelor mele intime cu industria petroliera arata ca in anul respectiv am produs 61 de miliarde de barili de titei, ceea ce ne ofera 14 ani de rezerve extractabile presupunand ca productia va ramane la aceeasi cifra pe tot parcursul acestei perioade. Dar asta inseamna sa fim optimisti deoarece productia noastra si, asadar, utilizarea rezervelor a fost obligata sa creasca de la data aceea. Astazi rezervele noastre se afla intre sapte si opt ani.

Motivul pentru aceasta crestere a cererii il gasim in doua do­menii. Unul il reprezinta majorarea productiei industriale, mai ales in domeniul bunurilor de larg consum, ceruta de Politbiro de la introducerea noilor reforme economice; celalalt il consti­tuie ineficienta acestor industrii mari consumatoare de combus­tibil, nu numai a celor traditionale, ci chiar si a celor mai noi. Industria noastra manufacturiera este per total extrem de inefi­cienta energetic si in multe domenii utilizarea unor utilaje inve­chite are un efect suplimentar. De exemplu, un automobil ru­sesc cantareste de trei ori mai mult decat echivalentul lui ameri­can nu, asa cum s?a publicat, din cauza iernilor aspre, ci de­oarece otelariile noastre nu pot produce folii de metal de di­mensiuni suficient de fine. In acest fel, pentru fabricarea unei masini este nevoie de mai multa energie electrica produsa din petrol decat in Occident, iar aceasta foloseste mai multa benzina atunci cand e la drum.

ALTERNATIVE

Reactoarele nucleare produceau 11% din electricitate in URSS iar planificatorii nostri au considerat ca centralele nucleare au sa produca 20% sau chiar mai mult pana in anul 2000. Pana la Cernobal. Din ne­fericire, 40% din capacitatea nucleara era generata de centrale de tip Cernobal. De atunci, majoritatea au fost inchise pentru „modificari' este extrem de putin probabil ca au sa mai fie practic deschise din nou iar altora, care erau programate sa fie construite, le?a fost retrasa autorizatia. In consecinta, pro­ductia noastra nucleara, in procente, in loc sa dubleze cifra, a scazut la 7% si continua sa se reduca.

Avem cele mai mari rezerve de gaze naturale din lume, dar problema este ca aceste gaze sunt amplasate mai ales in extremitatea Siberiei si nu este suficient sa le scoti pur si simplu din pamant. Avem nevoie, si nu exista, de o vasta infrastructura de conducte si retele ca sa le aducem din Siberia in orase, fabrici si statiuni generatoare.

Va mai aduceti poate aminte ca la inceputul anilor '70, cand, dupa razboiul Yom Kippur, preturile titeiului au crescut astro­nomic, ne?am oferit sa aprovizionam pe termen lung Europa Occidentala cu gaze naturale pe care sa le transportam prin conducta. Aceasta ne?ar fi permis sa realizam reteaua de distri­buire de care aveam nevoie pentru ca europenii erau dispusi sa ne finanteze. Dar intrucat America nu se numara printre benefi­ciari, SUA au ucis aceasta initiativa amenintand cu o gama larga de sanctiuni pe oricine ar fi cooperat cu noi si astfel proiectul a sucombat. Acum, de cand cu asa?zisul „dezghet', probabil ca o astfel de schema ar fi acceptabila din punct de vedere politic, dar in momentul de fata preturile petrolului sunt atat de scazute in occident, incat gazele noastre nu le sunt catusi de putin nece­sare. Iar cand epuizarea globala a petrolului va fi ridicat iarasi preturile occidentale la un nivel la care gazele noastre sa poata intra in competitie, va fi deja mult prea tarziu pentru URSS.

Astfel ca nici una dintre alternativele posibile nu va putea sa fie pusa in practica. Energia nucleara si gazele naturale n?au cum sa ne fie de ajutor. Majoritatea covarsitoare a industriilor noastre precum si ale partenerilor care se bazeaza pe noi pentru energia electrica sunt indisolubil legate de combustibili si stocuri de alimentare pe baza de petrol.

ALIATII

O scurta paranteza pentru a ne referi la aliatii nostri din Europa Centrala, sta­tele pe care propagandistii occidentali le denumesc „satelitii' nostri. Cu toate ca productia lor comuna mai ales din mica zona romaneasca de la Ploiesti se ridica la doua miliarde de barili pe an, aceasta nu reprezinta decat o picatura in ocean fata de necesarul lor. Faptul ca restul le vine de la noi constituie una din legaturile care le mentin in tabara noastra. E adevarat ca pentru a mai usura presiunea asupra noastra am incurajat unele tranzactii barter intre ele si Orientul Mijlociu. Dar daca ar fi sa ajunga vreodata la o independenta totala fata de noi in privinta petrolului, si astfel in dependenta fata de Occident, nu va fi, desigur, decat o chestiune de timp, si inca foarte scurt, pana cand Germania de Est, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria si chiar si Romania vor luneca in ghearele taberei capitaliste. Ca sa nu mai vorbim de Cuba.

CONCLUZIE...

Maresalul Kozlov isi ridica privirea ca sa se uite la ceasul de pe perete. Ceremonia de la aeroport era aproape de a incepe. Maresalul preferase sa nu participe. N?avea nici un chef sa faca sluj in fata americanilor. Se intinse, se ridica de la birou si se duse din nou la fereastra, luand cu sine raportul lui Kaminski asupra petrolului. Purta inca mentiunea Strict Secret si Kozlov stia de?acum ca trebuia sa continue sa o poarte si pe mai de­parte. Era mult prea exploziv ca sa poata fi plimbat prin cladi­rea Statului Major Central.

Nu cu multa vreme in urma orice ofiter de stat major care ar fi scris atat de candid precum Kaminski si?ar fi masurat ca­riera in microni, iar Ivan Kozlov, oricat era el de traditionalist, nu pedepsise niciodata sinceritatea. Era cam singurul lucru pe care il aprecia la Secretarul General; chiar daca nu putea sa su­fere ideile lui novatoare de a oferi televizoare taranilor si masini de spalat gospodinelor, trebuia sa admita ca puteai sa?i spui lui Mihail Gorbaciov tot ce?ti trecea prin cap fara sa te trezesti cu un bilet fara intoarcere la Iakutk.

Pentru maresal raportul fusese un adevarat soc. Stia ca dupa introducerea perestroikai restructurarii lucrurile nu mer­geau in economie cu nimic mai bine decat inainte, dar ca soldat isi petrecuse toata viata inchis in ierarhia militara, iar militarii avusesera intotdeauna prioritate asupra resurselor, materialelor si tehnologiei, ceea ce le permitea sa fie singurul domeniu din societatea sovietica in care putea fi practicat controlul calitatii. Faptul ca uscatoarele de par destinate civililor erau mortale sau ca pantofii le luau apa nu era nici pe departe problema lui. Iar acum avea aici o criza de care nu erau scutiti nici macar milita­rii. Stia ca, de fapt, cuiul lui Pepelea era in concluzia raportu­lui. Incepu din nou sa?l citeasca, stand in picioare langa fereastra.

CONCLUZIE

Perspectivele pe care le avem in fata nu sunt decat patru si ele se prezinta foarte sumbru.

1. Putem sa ne continuam productia de titei la nivelele din prezent cu certitudinea ca vom ajunge la epuizarea resurselor in maximum opt ani si apoi sa patrundem pe piata mondiala in chip de cumparatori. Am face acest lucru in cel mai nefavorabil moment posibil, tocmai atunci cand preturile mondiale la titei isi vor incepe ascensiunea necrutatoare si inevitabila spre niste nivele imposibile. Pentru a cumpara in aceste conditii pana si numai o parte din necesarul nostru de titei ar insemna sa ne folosim in intregime toate rezervele de valuta forte precum si ve­niturile din aurul si diamantele din Siberia.

Nici cu tranzactii barter nu avem cum sa ne usuram situatia. Peste 55% din titeiul mondial se afla in cinci tari din Orientul Mijlociu, care au necesitati infime fata de resurse, si in curand acestea vor ajunge sa comande din