The Negotiator. Negociatorul

La scurt timp dupa inaugurarea sa in luna ianuarie, John Cormack, surprinzatorul castigator al alegerilor din noiembrie, indicase ca ar fi dorit sa il intalneasca pe liderul sovietic si ca ar fi fost chiar gata sa vina la Moscova in acest scop. Mihail Gor­baciov nu intarziase sa isi dea acordul si, spre marea sa satisfac­tie, pe parcursul celor trei zile precedente, descoperise ca acest universitar american, inalt, astringent, dar in esenta foarte ome­nos, parea sa fie un om pentru a imprumuta expresia doam­nei Thatcher „cu care se pot face afaceri'.

Astfel ca, in ciuda tuturor sfaturilor consilierilor sai de secu­ritate si ideologici, se hotarase sa?si asume riscul si sa accepte cererea personala a Presedintelui ca dansul, americanul, sa aiba permisiunea de a se adresa Uniunii Sovietice in transmisie tele­vizata in direct fara a mai prezenta in prealabil spre aprobare manuscrisul discursului pe care avea sa?l tina. Practic nici o transmisiune de televiziune sovietica nu se efectueaza „in di­rect'; aproape tot ceea ce este prezentat este mai intai taiat, pre­gatit, verificat cu mare atentie si de?abia dupa aceea trecut drept bun de consum.

Inainte de a accepta ciudata cerere a lui Cormack, Mihail Gorbaciov se consultase cu expertii Televiziunii de Stat. Acestia se aratasera la fel de surprinsi ca si dansul, dar ii aratasera ca, in primul rand, americanul nu avea sa fie inteles decat de o frac­tiune infima a cetatenilor sovietici inainte de a li se prezenta traducerea (care putea sa fie igienizata in caz ca americanul ar fi mers prea departe) si ca, in al doilea rand, aveau posibilitatea ca sa tina cuvantarea americanului la o unda de opt sau zece se­cunde, in asa fel incat transmisiunea (atat sunetul cat si imaginea) sa fie efectuata practic la cateva clipe dupa ce a avut loc; si daca acesta avea sa mearga chiar prea departe, putea oricand sa aiba loc o defectiune brusca. Pana la urma s?a convenit ca daca Se­cretarul General ar dori o astfel de defectiune, era suficient sa se scarpine cu aratatorul pe barbie iar tehnicienii aveau sa se ocupe de restul. Bineinteles ca acest lucru nu avea cum sa se aplice celor trei echipe ale televiziunilor americane si nici celei a BBC?ului din Marea Britanie, dar asta n?avea, oricum, nici o importanta pentru ca materialul lor n?avea sa ajunga niciodata pana la poporul sovietic.

In incheierea discursului sau, Mihail Gorbaciov adresa cateva cuvinte pline de bunavointa fata de poporul american si isi exprima speranta neclintita de pace intre SUA si URSS, dupa care se intoarse inspre oaspetele sau. John Cormack se ridica.

Rusul ii arata cu un gest podiumul si microfonul si ii facu loc asezandu?se mai intr?o parte. Presedintele se instala in spatele microfonului. Nu avea nici un fel de notite la vedere. Isi inalta doar capul, isi indrepta privirea drept in ochii camerei sovietice de luat vederi si purcese sa vorbeasca.

— Barbati, femei si copii din URSS, ascultati?ma.

In biroul sau, maresalul Kozlov tresari in scaun, holbandu?se la ecran. Pe podium, Mihail Gorbaciov clipi brusc de mai multe ori pana sa isi regaseasca tinuta. Intr?o cabina din spatele came­rei sovietice de luat vederi, un tanar care ar fi putut sa treaca drept absolvent al Universitatii Harvard acoperi microfonul cu mana si il intreba ceva in soapta pe un functionar superior de langa el, care ii raspunse printr?o scuturare a capului. Pentru ca John Cormack era departe de a vorbi englezeste; ba chiar vor­bea intr?o rusa foarte fluenta.

John Cormack nu cunostea deloc limba rusa dar, inainte de a veni in URSS, memorase in intimitatea dormitorului sau de la Casa Alba o cuvantare de cinci sute de cuvinte in limba rusa, exersandu?se prin inregistrari si antrenament de vorbire pana cand ajunsese sa poata tine un discurs perfect fluent si cu accent desavarsit chiar daca nu intelegea nici un cuvant din limba res­pectiva. Pana si pentru un fost profesor de la Ivy League era o performanta intru totul remarcabila.

— In urma cu cincizeci de ani, tara aceasta a voastra a fost invadata in timpul razboiului. Barbatii vostri au luptat si au murit pe campul de lupta sau au trait ca lupii prin paduri. Fe­meile si copiii v?au trait prin subterane si s?au hranit cu te miri ce. Milioane dintre voi au pierit. Tara v?a fost devastata. Si daca acest lucru nu s?a intamplat niciodata in propria mea tara, va dau cuvantul meu de onoare ca inteleg foarte bine cat de mult puteti sa-l urati cu totii si cat de tare va inspaimanta razboiul pe voi.

Timp de patruzeci si cinci de ani noi, rusi si americani deo­potriva, am construit ziduri care sa ne desparta, cu nestramu­tata convingere ca agresorii au sa fie ceilalti. Si am construit munti munti intregi de otel, de arme, de tancuri, de nave si de avioane si de bombe. Iar zidurile de minciuni s?au ridicat mereu mai inalte ca sa justifice muntii de otel. Multi sustin ca avem nevoie de aceste arme pentru ca intr?o buna zi vor fi ne­cesare ca sa ne distrugem unii pe ceilalti.

„Noh, ia skazu: mi po?idiom drughim putiom. '

Publicul de la Vnukovo fremata aproape perceptibil. In afir­matia „Dar eu zic: vom /trebuie sa mergem pe un alt drum' pe care tocmai o facuse. Presedintele Cormack imprumutase o ex­presie a lui Lenin pe care o cunosteau toti scolarii din URSS. In limba rusa put inseamna poteca, drum, cale sau curs de urmat. Presedintele isi continua apoi jocul de cuvinte revenind la intelesul de „cale'.

— Ma refer la calea catre dezarmarea totala si catre pace. Nu avem decat o singura planeta pe care sa traim, si inca una minunata. Nu putem decat ori sa traim pe ea impreuna, ori sa murim pe ea impreuna.

Usa de la cabinetul maresalului Kozlov se deschise si se in­chise la loc fara zgomot. Un alt ofiter, de?abia trecut de cinci­zeci de ani, un alt protejat al lui Kozlov, asul personalului de elaborare a strategiei, ramase langa usa urmarind in tacere ecra­nul din coltul incaperii. Presedintele american se apropia de in­cheierea discursului sau.

— Drumul acesta nu va fi usor. Va fi plin de obstacole si de hartoape. Dar la capatul lui se afla pacea si securitatea pen­tru noi toti. Pentru ca daca fiecare avem destule arme pentru a ne apara, dar nu destule pentru a ne ataca unii pe altii, si daca fiecare suntem constienti de acest lucru si vom putea sa facem oricand verificari, atunci vom putea transmite copiilor si nepoti­lor nostri o lume cu adevarat lipsita de aceasta spaima ingrozi­toare pe care am cunoscut?o in ultimii cincizeci de ani. Si daca voi veti consimti sa pasiti pe aceasta cale impreuna cu mine, atunci eu, in numele poporului american, voi merge pe aceasta cale impreuna cu voi. Si in semn de legamant, Mihail Serghe­evici, iti intind mana mea.

Presedintele Cormack se intoarse spre Presedintele Gorba­ciov si ii intinse mana dreapta. Specialist si el in domeniul relati­ilor publice, rusul nu mai avea altceva de facut decat sa se ridice si sa?i intinda, la randul sau, mana. Apoi, cu un zambet larg, il cuprinse cu celalalt brat pe american intr?o imbratisare stransa.

Rusii sunt un popor capabil de foarte multa paranoia si xe­nofobie dar, in acelasi timp, si de foarte multa afectiune. Primii care au rupt tacerea au fost lucratorii de pe aeroport care au iz­bucnit in aplauze frenetice, urmate de ovatii; in cateva secunde sepcile imblanite au inceput sa zboare prin aer pe masura ce acesti civili. In mod normal instruiti la perfectie, isi ieseau tot mai mult din fire. Dupa ei au urmat militienii; tinandu?si armele in mana stanga in pozitia de repaus, au inceput sa?si agite bere­tele cu banderola rosie si sa ovationeze si ei.

Trupele KGB au aruncat o privire inspre comandantul lor aflat pe podium: generalul Valdimir Kriucikov, presedintele KGB?ului. Nehotarat ce sa faca, acesta se ridica impreuna cu ceilalti membri ai Politburoului si incepu sa bata si el din palme. Garzile graniceresti interpretara gestul drept o indicatie (gresit, dupa cum avea sa se dovedeasca ulterior) si se alaturara ovatiilor militienilor. Pe o intindere de cinci fusuri orare, 80 de milioane de cetateni sovietici, barbati si femei, faceau acelasi lu­cru.

— Ciurt vesmi... Maresalul Kozlov se intinse dupa teleco­manda si inchise