Robotii de pe Aurora

— Trebuie sa incercam. Cei ce detin puterea nu ne vor lasa sa plecam daca nu primim unda verde de pe Aurora. Este cea mai mare si cea mai puternica dintre Lumile Spatiului si ce spun ei…

— Devine realitate! Am discutat despre asta de peste un milion de ori. Dar nu trebuie sa te duci acolo ca sa le ceri permisiunea. Exista hiper-transmitatoare. Poti vorbi cu ei de aici. Am spus-o de nenumarate ori pana acum.

— Nu-i acelasi lucru. Trebuie sa luam legatura unii cu altii in persoana… si am spus asta de nenumarate ori pana acum.

— In orice caz, spuse Ben, inca nu suntem pregatiti.

— Nu suntem gata pentru ca Pamantul nu vrea sa ne dea navele. Cei din Spatiu vor sa ni le dea, impreuna cu toata asistenta tehnica necesara.

— Ce noroc! De ce ne-ar face asta cei din Spatiu? De cand au inceput sa simta afectiune pentru noi, Pamantenii efemeri?

— Daca le-as putea vorbi…

Ben rase:

— Haide, tata. Vrei sa te duci pe Aurora ca s-o mai vezi pe femeia aceea.

Baley se incrunta si sprancenele i se adunara deasupra ochilor adanciti in orbite:

— Femeie? Pe Iehova, Ben, ce tot spui?

— Zau, tata, sa ramana intre noi… si nici o vorba mamei… ce s-a intamplat cu femeia aceea de pe Solaria? Sunt destul de mare. Poti sa-mi spui.

— Ce femeie de pe Solaria?

— Cum poti sa ma privesti in ochi si sa negi ca o cunosti pe femeia pe care toata lumea de pe Pamant a vazut-o in dramatizarea de pe hiper unde? Gladia Delmarre. Femeia aceea!

— Nu s-a intamplat nimic. Treaba cu hiperundele a fost o prostie. Ti-am spus-o de o mie de ori. Ea nu era asa. Eu nu eram asa. Totul era ticluit si tu stii ca s-a facut in ciuda protestelor mele, doar fiindca s-au gandi cei din conducere ca asta ar pune Pamantul intr-o lumina favorabila fata de cei din Spatiu… Si baga de seama sa nu-l spui altceva mamei tale.

— Nici nu ma gandesc. Totusi, aceasta Gladia s-a dus pe Aurora si tii mortis sa mergi si tu acolo.

— Vrei sa spui ca intr-adevar crezi ca motivul pentru care vreau sa merg pe Aurora… O, pe Iehova!

Fiul sau isi inalta sprancenele:

— Ce s-a intamplat?

— Robotul. Este R. Geronimo.

— Cine?

— Unul dintre robotii-curier de la Departamentul nostru. Si e aici! Suntem in timpul liber si mi-am lasat dinadins receptorul acasa, pentru ca nu voiam sa ma gaseasca. Asta e dreptul meu in calitate de C-7 si totusi au trimis un robot dupa mine.

— De unde stii ca vine dupa tine, tata?

— Printr-o deductie foarte subtila. Mai intai: aici nu mai e nimeni altcineva care sa aiba vreo legatura cu Departamentul de Politie; si apoi: lucrul asta infect vine drept spre mine. De aici trag concluzia ca ma vrea pe mine. Ar trebui sa trec pe partea cealalta a copacului si sa stau acolo.

— Nu e zid, tata. Robotul se poate invarti in jurul copacului.

Iar robotul striga:

— Stapane Baley, am un mesaj pentru dumneata. Esti asteptat la Cartierul General.

Robotul se opri, astepta, apoi spuse din nou:

— Stapane Baley, am un mesaj pentru dumneata. Esti asteptat la Cartierul General.

— Aud si inteleg, zise Baley cu glasul voalat.

Trebuia sa spuna asa, altfel robotul ar fi repetat intruna.

Baley se incrunta usor, in timp ce examina robotul. Era un model nou, ceva mai umanizat decat modelele mai vechi. Fusese despachetat si dat in folosinta doar cu a luna in urma, cu oarecare pompa. Conducerea incerca intruna ceva — orice — care ar fi facut ca robotii sa fie priviti cu ochi mai buni. Avea un invelis care batea in gri, cu un luciu sters si destul de elastic la pipait, (cam ca o piele moale). Expresia fetei, imobila, nu era la fel de neroada ca la majoritatea robotilor. Desi, la drept vorbind, din punct de vedere al intelectului era aproape la fel de nerod ca toti ceilalti.

Pentru o clipa. Baley se gandi la R. Daneel Olivaw, robotul Spatial care fusese in doua misi-uni cu ea, una pe Pamant si una pe Solaria, si pe care-l vazuse ultima oara cand Daneel ii ceruse sfatul in cazul imaginii din oglinda. Daneel era un robot atat de uman, incat Baley il trata ca pe un, prieten si ii era dor de el, chiar si acum. Daca toti robotii ar fi asa…

Baley spuse:

— Asta a ziua mea libera, baiete. Nu e nevoie sa ma duc la Cartierul General.

R. Geronimo tacu. Mainile ii tremurau usor. Baley observa si isi dadu bine seama ca asta in-semna un oarecare dezacord in conexiunile pozitronice ale robotului. El trebuia sa dea ascultare fiintelor omenesti, dar era destul de obisnuit ca doua fiinte omenesti sa pretinda doua feluri diferite de supunere.

Robotul alese. Spuse:

— Este ziua dumitale libera, stapane… Esti asteptat la Cartierul General.

Ben zise, jenat:

— Daca te cauta, tata…

Baley dadu din umeri:

— Nu te lasa pacalit, Ben. Daca ar avea intr-adevar mare nevoie de mine, ar trimite o masina acoperita si ar folosi, probabil, drept voluntar, un om, in loc sa ordone unui robot sa faca drumul… si sa ma enerveze cu mesajul lui.

Ben dadu din cap:

— Nu cred, tata. N-ar sti unde esti sau cat le-ar trebui sa te gaseasca. Nu cred ca ar trimite un om intr-o cautare nesigura.

— Da? Pai, hai sa vedem cat de puternic este ordinul… R. Geronimo, intoarce-te la Cartierul General si spune-le ca vin la lucru la 09.00.

Apoi, taios:

— Intoarce-te! E un ordin!

Robotul ezita vizibil, apoi se intoarse, pleca, iar se intoarse, facu o incercare sa revina inspre. Baley si ramase, in cele din urma, pe loc, tremurand din tot corpul.

Baley isi dadu seama ce insemna asta si ii sopti lui Ben:

— S-ar putea sa trebuiasca sa plec. Pe Iehova!

Pe robot il incomoda ceea ce roboticienii numeau echipotential de opozitie la al doilea nivel. Supunerea era A Doua Lege, iar R. Geronimo suferea acum din cauza a doua ordine de aceeasi forta, dar contradictorii. Oamenii obisnuiti numeau asta blocarea robotului sau, cel mai adesea, robloc, pe scurt.

Robotul se intoarse incet. Primul ordin fusese mai puternic, dar nu cu mult, asa ca vorbi bolborosit:

— Stapane, mi s-a spus ca ai putea zice asta. In acest caz, trebuia sa spun…

Se opri, apoi adauga, ragusit:

— Trebuia sa spun… daca erai singur.

Baley dadu din cap inspre fiul sau, iar Ben nu astepta. Stia cand tatal lui era „tata” si cand era politist. Se retrase in graba.

O clipa, Baley se gandi, nervos, sa-si intareasca ordinul si sa provoace un robloc aproape complet, dar asta ar fi produs, cu siguranta, daune care ar fi cerut analiza pozitronica si reprogramare. Cheltuielile i-ar fi oprite din salariu si ar putea ajunge usor la un an de plata.

Spuse:

— Imi retrag ordinul. Ce ti s-a spus sa-mi zici?

Vocea lui R. Geronimo se limpezi imediat:

— Mi s-a spus sa-ti transmit ca esti cautat in legatura cu Aurora.

Baley se intoarse catre Ben si striga:

— Mai lasa-l o jumatate de ora, apoi spune-le ca vreau sa mearga inauntru. Acum trebuie sa plec.

Si, mergand cu pasi mari, ii spuse artagos robotului: