— Reputatia pe care Departamentul de Politie
Pentru o clipa, umbra unui zambet paru sa treaca peste figura dura a lui Baley:
— N-as vrea, domnule Comisar, sa va periclitati situatia in incercarea nebuneasca de a ma salva.
Comisarul dadu din umeri si afisa un zambet exact la fel de vag si de trecator:
— Sa n-ai nici o grija in privinta asta.
— Atunci, de ce imi spuneti toate astea, domnule Comisar?
— Ca sa te previn. Intelegi ca nu vreau sa te distrug — asa ca te previn
Aici, fata i se destinse intr-un zambet usor de interpretat. Baley nu reactiona la zambet. Zise:
— Imi puteti spune cat de delicata este problema?
— Nu stiu.
— E vorba de Aurora?
— R. Geronimo a fost instruit sa-ti spuna ca ar fi, daca n-ar fi avut incotro, dar eu nu stiu nimic despre asta.
— Atunci de unde stiti, domnule Comisar, ca e o problema foarte delicata?
— Haide, Baley, doar anchetezi enigme. De ce ar veni un membru al Departamentului Terestru de Justitie in Oras, cand ti s-ar fi putut cere foarte bine sa te duci la Washington, asa cum ai facut acum doi ani, in legatura cu intamplarea de pe Solaria? Si de ce persoana de la Justitie s-ar incrunta si ar fi nervoasa si ar deveni nerabdatoare din cauza ca n-ai fost gasit imediat? Hotararea ta de a nu fi disponibil a fost o greseala, una de care nu raspund in nici un fel. Poate ca nu este fatala in sine, dar cred ca ai fost prins pe picior gresit.
— Atunci, se pare ca ma intarziati mai mult, spuse Baley, incruntandu-se.
— Nu chiar. Persoana de la Justitie tocmai bea niste racoritoare — stii aiurelile pe care si le ingaduie unii oficiali. Dupa ce termina, va veni la noi. Vestea despre sosirea ta a fost transmisa, asa ca asteapta, asa cum fac si eu.
Baley astepta. Stia deja ca drama transmisa in hiperunde, ce-i fusese impusa impotriva vointei lui, oricat ar fi imbunatatit situatia Pamantului, il discreditase in Departament. Il scosese in evidenta in trei dimensiuni, fata de apatia bidimensionala a organizatiei, si il transformase intr-o persoana insemnata.
Ajunsese la functii inalte si la privilegii importante, dar si asta facuse ca dusmania celor din Departament fata de el sa creasca. Si, cu cat s-ar fi ridicat mai sus, cu atat mai usor s-ar fi zdrobit in cazul unei caderi.
Daca ar fi facut o greseala…
4
Persoana de la Justitie intra, privi nepasatoare in jur, merse inspre cealalta latura a biroului lui Roth si se aseza pe locul acestuia. Ca persoana cu o clasificare foarte inalta, oficialul se purta cum trebuie. Roth se aseza calm pe alt scaun.
Baley ramase in picioare, straduindu-se sa nu para surprins. Roth ar fi putut sa-l previna, dar n-o facuse. Era clar ca-si alesese cuvintele anume, ca sa nu-l dea de banuit.
Oficialul era femeie.
N-avea nici un motiv sa nu fie. Orice persoana oficiala putea fi femeie. Secretarul-General putea fi femeie. Erau femei in politie, chiar si o femeie cu gradul de capitan.
Doar ca, daca nu erai prevenit, nu te asteptai la asta in nici un caz. Au fost timpuri in istorie cand femeile au ocupat in numar mare posturi administrative. Baley stia asta; cunostea foarte bine istoria. Dar acum nu era in acele timpuri.
Era destul de inalta si statea dreapta pe scaun. Uniforma ei nu era prea diferita de a unui barbat, cum nu era diferita nici pieptanatura, nici machiajul. Ceea ce-i trada imediat sexul erau sanii, pe care nu incerca in nici un fel sa-i ascunda. Avea vreo patruzeci de ani, trasaturile fetei regulate si fine. Se maturizase in chip atragator, deocamdata fara fire carunte in parul negru.
Spuse:
— Esti detectivul Elijah Baley, gradul C-7.
Era o declaratie, nu o intrebare.
— Da, doamna, raspunse totusi Baley.
— Sunt Subsecretar Lavinia Demacheck. Nu prea semeni cu cel din drama transmisa pe hiperunde in care era vorba despre tine.
Lui Baley i se mai spusese asta. Zise, sec:
— Nu puteau sa ma infatiseze chiar asa cum sunt si sa aiba multi spectatori, doamna.
— Nu sunt sigura. Pari mai puternic decat actorul cu chip de copil pe care l-au folosit.
Baley ezita o clipa si se hotari sa riste — sau, poate, simti ca nu poate sa nu riste. Spuse grav:
— Aveti gusturi rafinate, doamna.
Ea rase, iar Baley rasufla linistit.
— Imi place sa cred ca am, spuse ea. Acum, de ce m-ai lasat sa astept?
— N-am fost informat ca veniti, doamna, si era timpul meu liber.
— Pe care ti-l petreci in Exterior, am inteles.
— Da, doamna.
— Esti unul dintre acei oameni ciudati, cum as spune daca n-as avea gusturi rafinate. In schimb, te intreb daca esti unul dintre acei oameni pasionati.
— Da, doamna.
— Te astepti sa emigrezi candva si sa gasesti Lumi noi in pustietatea Galaxiei?
— Poate ca nu, doamna. S-ar putea sa fiu prea batran, dar…
— Cati ani ai?
— Patruzeci si cinci, doamna.
— Ei bine, ii arati. Din intamplare, si eu am patruzeci si cinci de ani.
— Nu-i aratati, doamna.
— Arat mai batrana sau mai tanara?
Izbucni din nou in ras, apoi spuse:
— Hai sa nu ne mai prostim. Vrei sa insinuezi ca sunt prea batrana ca sa mai incep ceva?
— In societatea noastra nimeni nu poate sa inceapa ceva, fara sa se antreneze in Exterior. Antrenamentul da cele mai bune rezultate la cei tineri. Sper ca fiul meu va pasi candva in alta Lume.
— Zau? Stii, desigur, ca Galaxia apartine Lumilor din Spatiu.
— Sunt doar cincizeci, doamna. in Galaxie exista milioane de Lumi locuibile — sau care pot fi facute locuibile — si care nu au, probabil, forme de viata inteligenta.
— Da, dar nici o nava nu poate pleca de pe Pamant fara acordul celor din Spatiu.
— Acesta poate fi dat, doamna.
— Nu-ti impartasesc optimismul, domnule Baley.
— Am vorbit cu locuitori din Spatiu care…
— Stiu ca ai vorbit, spuse Demacheck. Superiorul meu este Albert Minnim, care te-a trimis pe Solaria acum doi ani.
Isi ingadui o usoara arcuire a buzelor:
— In acea drama transmisa in hiperspatiu a fost infatisat intr-un rolisor de un actor care-i semana bine, dupa cum imi amintesc. Nu a fost incantat, dupa cum, de asemenea, imi amintesc.
Baley schimba subiectul:
— L-am intrebat pe Subsecretarul Minnim…
— Sa stii ca a fost avansat.
Baley cunostea perfect importanta gradelor:
— Noul lui grad, doamna?
