— De ce nu ti-au spus sa zici asta imediat? Si de ce nu te programeaza sa folosesti o masina, ca sa nu trebuiasca sa merg pe jos? Stia foarte bine de ce nu se facea asa. Orice accident in care ar fi fost implicata o masina condusa de un robot ar fi provocat alta revolta impotriva robotilor.
Nu-si incetini pasul. Aveau de mers doi kilometri pana la zidul Orasului si, apoi, trebuia sa ajunga la Cartierul General printr-o circulatie intensa.
Aurora? Ce schimbare se mai pregatea?
2
Lui Baley i-a trebuit o jumatate de ora ca sa ajunga la poarta Orasului si se simti penibil, banuind ce-l asteapta. Poate —
Atinse suprafata despartitoare dintre Exterior si Oras, zidul care delimita haosul de civilizatie. Isi puse mana pe punctul de semnalizare si aparu o deschizatura. Ca de obicei, nu astepta ca deschizatura sa fie completa, ci se strecura prin ea de indata ce se largi suficient. R. Geronimo il urma.
Politistul de garda aparu speriat, cum parea intotdeauna cand cineva se intorcea din Exterior. De fiecare data avea aceeasi privire neincrezatoare, aceeasi pozitie de drepti, aceeasi mana iute pe tragaci, aceeasi incruntare sovaitoare.
Baley isi arata legitimatia suparat, iar santinela il saluta. Usa se inchise in spatele lui — si se intampla. Baley era in Oras. Peretii se inchideau in jurul lui, iar Orasul deveni Universul. Era din nou cufundat in vuietul fara sfarsit, vesnic, in mirosul de oameni si pe o banda mai rapida, isi ridica bratul mai sus, ca si cum s-ar fi aparat de vantul taios, si tanarul se trezi scos din cursa si impins pe o banda cu viteza mai mica, pentru care nu era pregatit. Innebunit, striga: „Hei!”, dezechilibrandu-se. Ceilalti se oprira, cantarind situatia si schimbara repede directia.
— In Expres, baiete, spuse Baley.
Robotul ezita putin. Robotii nu aveau voie in Expres, neinsotiti. Ordinul lui Baley fusese categoric, asa ca se urca in tren. Baley il urma si, astfel, incordarea robotului scazu. Baley strabatu repede multimea de pasageri, impingandu-l pe R. Geronimo in fata si croindu-si drum spre nivelul superior, mai putin aglomerat. Se opri langa un stalp, calca apasat pe unul dintre picioarele robotu-lui, privind cu oarecare severitate la cei de jos.
Dupa cincisprezece kilometri si jumatate era aproape de Cartierul General al Politiei si cobori. R. Geronimo cobori cu el. Nu i se atinsese nici macar un fir de par. Baley il preda la usa si primi o chitanta. Verifica atent data, ora si numarul de serie al robotului, apoi isi puse chitanta in portofel. Pana la sfarsitul zilei trebuia sa controleze daca operatia fusese inregistrata in computer.
Acum urma sa-l intalneasca pe Comisar — si il cunostea prea bine. Orice slabiciune din partea lui Baley ar fi fost un motiv intemeiat pentru retrogradare. Comisarul era un om dur. Considera succesele lui Baley din trecut drept o ofensa personala.
3
Comisarul era Wilson Roth. Ocupa postul asta de doi ani si jumatate, de cand Julius Enderby isi daduse demisia o data ce valva starnita de uciderea unui locuitor din Spatiu se potolise si demisia nu mai prezenta nici un risc.
Baley nu se impacase niciodata cu schimbarea. Cu toate defectele lui, Julius ii fusese si prieten, si superior. Roth era doar superior. Nici macar nu fusese crescut in Oras. Nu in Orasul
Roth nu era nici deosebit de inalt, nici nemaipomenit de gras. Avea, totusi, capul mare, asezat pe un gat care parca se indoia usor in fata. Asta ii dadea un aer greoi: corp greoi si cap greoi. Avea pana si pleoape grele, care-l acopereau ochii pe jumatate. L-ai fi crezut un adormit, dar nu scapa niciodata nimic. Baley aflase asta imediat dupa ce Roth preluase postul. Nu-si facea deloc iluzii ca Roth il simpatiza. Nu-si facea iluzii nici ca el l-ar fi simpatizat pe Roth.
Roth nu parea suparat — niciodata nu parea — dar cuvintele lui nu tradau nici bucurie. Spuse:
— Baley, de ce esti atat de greu de gasit?
Baley zise, grijuliu si cu respect:
— E dupa-amiaza mea libera, domnule Comisar.
— Da, dreptul tau de C-7. Stii ce-i aia Oscilator, nu-i asa? Ceva care inregistreaza mesaje oficiale. Poti fi rechemat, chiar si in timpul liber.
— Stiu asta foarte bine, domnule Comisar, dar nu mai exista reglementari referitoare la purtarea unui Oscilator. Putem fi gasiti si fara el.
— In Oras, da, dar tu erai in Exterior — sau gresesc?
— Nu gresiti, domnule Comisar. Eram in Exterior. Reglementarile nu prevad ca, in acest caz, sa port Oscilator.
— Te ascunzi dupa litera regulamentului, nu?
— Da, domnule Comisar, spuse Baley calm.
Comisarul se ridica, autoritar si vag amenintator, si se aseza pe birou. Fereastra spre Exterior, pe care o pusese Enderby, era de mult inchisa si vopsita. in incaperea intunecoasa (din acest motiv mai calda si mai confortabila), Comisarul parea a fi cel mai mare.
Spuse; fara sa ridice glasul:
— Cred, Baley, ca te bazezi pe recunostinta Pamantului.
— Ma bazez pe faptul ca-mi fac munca, domnule Comisar, cat pot de bine si in concordanta cu regulamentele.
— Si pe recunostinta Pamantului cand te supui spiritului acestor regulamente.
Baley nu spuse nimic de data aceasta.
— Se vorbeste ca te-ai descurcat bine acum trei ani, in cazul cu uciderea lui Sarton, zise Comisarul.
— Multumesc, domnule Comisar, spuse Baley. Cred ca distrugerea Orasului Spatial a fost o consecinta.
— A fost — si inca aprobata de intregul Pamant. Se spune ca te-ai descurcat bine si acum doi ani pe Solaria si, inainte de a-mi aminti tu, urmarea a fost revizuirea clauzelor din contractele de comert cu Lumile din Spatiu, in avantajul evident al Pamantului.
— Cred ca asa se zice, domnule.
— Si, drept urmare, ai cam devenit erou.
— Nu pretind asa ceva.
— Ai fost avansat de doua ori, dupa rezolvarea fiecarui caz. A existat pana si o drama pe hiperunde, inspirata din intamplarile de pe Solaria.
— Care a fost pusa in scena fara permisiunea mea si impotriva vointei mele, domnule Comisar.
— Dar te-a transformat, totusi, intr-un fel de erou. Baley ridica din umeri.
Comisarul, dupa ce astepta cateva secunde un raspuns, continua:
— Dar n-ai facut nimic important timp de aproape doi ani.
— E foarte normal ca Pamantul sa se intrebe ce am facut pentru el in ultima vreme.
— Exact. Probabil ca se si intreaba. Stie ca esti initiatorul acestei noi ciudatenii care consta in a te aventura in Exterior ca sa framanti Pamantul, prefacandu-te ca esti robot.
— Este permis.
— Nu tot ce este permis e de admirat. E posibil ca multi oameni sa te creada mai degraba trasnit, decat erou.
— Poate ca asta e si parerea mea despre mine, spuse Baley.
— Se stie foarte bine ca publicul are memorie scurta. In cazul tau, partea eroica se voaleaza repede in umbra celei ciudate, asa ca, daca faci o greseala, vei avea necazuri serioase. Reputatia pe care te bazezi…
— Cu tot respectul, domnule Comisar, nu ma bazez pe ea.
