cavaleri, pana ce ajunse la poalele turnului in care Architor il inchisese pe Piron ?i il pusese in lan?uri. Piron il zari printre gratii, ?i, cu toate ca arata ca un simplu robot, Cosmologul i se paru altfel decat ceilal?i palatinizi: nu stralucea in intuneric catu?i de pu?in, ci era negru ca un cadavru. Asta pentru ca in armura lui nu se afla nici un pic de uraniu. Piron vru sa strige, dar avea gura prinsa in ?uruburi, a?a ca nu-i ramasese decat sa scapere scantei, lovindu-se cu capul de pere?ii inchisorii sale. Cosmologul, zarind scanteile, se apropie de turn ?i se uita prin fereastra cu gratii. Piron nu putea vorbi, dar putea sa-?i zornaie lan?urile, ?i in felul acesta ii povesti tot adevarul.
— Ai rabdare ?i a?teapta — ii spuse Cosmologul — ?i o sa scapi.
Cosmologul o porni spre cei mai salbatici mun?i ai Actinuriei ?i timp de trei zile cauta cristale de cadmiu.
Cand le gasi, le ciocani cu stanci palatine ?i facu din ele tabla. Din tabla de cadmiu croi apoi ni?te aparatoare pentru urechi ?i le a?eza in pragurile tuturor caselor. Palatinizii, gasindu-le, de indata ?i le pusera, ce-i drept, mira?i, caci nu era iarna.
Noaptea aparu in mijlocul lor Cosmologul ?i incepu sa agite iute o vergea inro?ita, desenand linii de foc. In felul acesta scrise pe fondul intunecat: „Pute?i sa va apropia?i fara grija, cadmiul va fere?te de moartea pricinuita de uraniu”. Dar ei crezura ca este unul din spionii regelui ?i nu-i dadura ascultare. Vazand aceasta, Cosmologul se manie, o porni iar spre mun?i ?i aduna minereu de uraniu; topi din el metal argintiu din care batu duca?i stralucitori; pe una din fe?e era imprimat profilul luminat al lui Architor, iar pe cealalta cele ?ase sute de maini ale sale.
Incarcat cu duca?i de uraniu, Cosmologul se intoarse in vale ?i le arata palatinizilor minunea: arunca duca?ii departe de el, unul peste altul, de se facu o gramada mare, sunatoare, iar cand mai azvarli inca un ducat in varf, vazduhul se cutremura. Din duca?i se raspandira lumini, care se invalatucira intr-un bulgare de flacari albe, iar cand vantul spulbera totul, in urma-i nu ramase decat un crater, topit in stanca.
Apoi Cosmologul incepu sa arunce pentru a doua oara duca?ii din sac, dar altfel acum. Arunca un ducat ?i il acoperea pe data cu o placa de cadmiu. ?i cu toate ca facu, in felul acesta, o gramada de ?ase ori mai mare decat prima, nu se mai intampla nimic. Atunci palatinizii il crezura ?i, strangandu-se, planuira pe loc complotul impotriva lui Architor. Doreau sa-l alunge pe rege, dar nu ?tiau cum, caci palatul era inconjurat de un zid luminos, iar pe podul suspendat se afla o ma?ina groaznica. Cel care nu cuno?tea parola, era numaidecat taiat in buca?i.
Tocmai se apropia sorocul de plata a noilor biruri catre lacomul Architor. Cosmologul impar?i atunci supu?ilor regelui duca?ii de uraniu ?i ii sfatui sa plateasca darile cu ei. A?a ?i facura.
Regele se bucura nespus vazand cat de mul?i duca?i stralucitori ii umplu tezaurul. El nu ?tia ca sunt de uraniu ?i nu de plumb. In timpul nop?ii, Cosmologul topi gratiile inchisorii ?i il elibera pe Piron, ?i pe cand o pornira in tacere la vale, in lumina mun?ilor radioactivi, un inel al Lunii cazu ?i inconjura orizonturile; numaidecat izbucni o lumina puternica, fiindca gramada de duca?i de uraniu din visteria regelui, crescuta peste masura, dezlan?uise o reac?ie in lan?. Explozia sfarama palatul ?i corpul de metal al lui Architor, iar puterea ei fu atat de mare, incat cele ?ase sute de maini rupte ale tiranului zburara pana in abisul interstelar. In Actinuria domnea acum bucuria. Piron deveni conducatorul ei de drept, iar Cosmologul, intorcandu-se printre tenebre i?i scoase corpul din crisalida ?i pleca sa aprinda stele. Cele ?ase sute de maini de platina ale lui Architor se rotesc inca ?i azi in jurul planetei, ca un inel al lui Saturn, avand o stralucire nemaiintalnita, de o suta de ori mai puternica decat lumina mun?ilor radioactivi, iar palatinizii, ferici?i i?i spun: „Privi?i ce frumos ne lumineaza Tor”. ?i pentru ca unii pana in ziua de azi il numesc calau, vorba asta a devenit o zicatoare care a ajuns la noi dupa o lunga calatorie printre galaxii. De aceea se spune: „Calaul il lumineaza”.
Cum l-a infrant Erg Reanimatorul pe Fa?a palida
PUTERNICULUI REGE BOLUDAR il placeau curiozita?ile; le colec?ionase de o via?a intreaga, uitand din aceasta cauza pana ?i de cele mai importante probleme de stat. Avea, de pilda, o colec?ie de ceasuri, in care adunase ceasuri dansatoare, ceasuri-aurora ?i ceasuri-nori. Mai avea apoi tot felul de creaturi impaiate din cele mai indepartate col?uri ale Universului, iar intr-o sala aparte, sub un clopot de sticla, ?inea cea mai rara faptura, numita Homos Antropos, uimitor de palida, cu doua picioare, avand chiar ?i ochi, de?i goi, motiv pentru care regele poruncise sa se puna doua rubine frumoase in locul lor, pentru ca Homos sa aiba privirea ro?ie. Din cale-afara de mul?umit, Boludar poftea mereu oaspe?i dintre cei mai ale?i in aceasta sala ?i le arata minuna?ia.
Intr-o zi, regele primi la curtea lui pe un electroin?elept atat de batran, incat i se cam ratacise mintea printre cristale. ?i acest electroin?elept, pe nume Halazon, era o comoara de electroin?elepciune galactica. Se spunea ca ?tie sa in?ire fotonii pe a?a, facand din ei coliere luminoase, ba ?tia chiar cum se poate vana un Antropos viu. Cunoscand slabiciunea batranului, regele dadu porunca sa i se deschida imediat toate pivni?ele: electroin?eleptul nu refuza invita?ia ?i tragand la masea cam multi?or din butelii de Leyda, pe cand placu?ii curen?i i se raspandeau prin tot corpul, destainui regelui teribilul secret ?i-i fagadui sa prinda pentru el un Antropos, care era capetenia unui trib interstelar. Dar ceru un pre? mare: atat briliante de marimea pumnului cat cantare?te acel Antropos. Regele insa nici nu clipi macar. O porni deci Halazon la drum, iar regele incepu sa se laude in fa?a Consiliului Coroanei ce achizi?ie a?tepta, lucru pe care, de fapt, nici nu-l putea ascunde, caci poruncise sa se ridice in parcul castelului, unde cre?teau cele mai frumoase cristale, o cu?ca cu drugi mari de fier. Curtenii fura cuprin?i de spaima. Vazand ca regele nu cedeaza, chemara la castel doi filozofi homologi, pe care regele ii primi cu inima deschisa. Era curios sa afle daca cei doi atot?tiutori, Salamid ?i Thaladon, ii vor putea spune ceva deosebit despre fiin?a cea palida, ceva ce el insu?i inca nu ?tia.
— E oare adevarat — ii intreba, indata ce se ridicara in picioare, dupa ce-i facusera cuvenita plecaciune — e oare adevarat ca Homos este mai moale decat ceara?
— A?a e, Lumina?ia Voastra — raspunsera cei doi.
— ?i e adevarat ca prin gaurica pe care o are in partea de jos a fe?ei poate sa scoata tot felul de sunete?
— A?a e, inal?imea Voastra, tot a?a cum e adevarat ca in aceea?i gaura Homos baga felurite lucruri, apoi mi?ca partea de jos a capului care este legata la capete cu cea de sus, drept urmare acele lucruri se marun?esc, iar el le trage inauntrul sau.
— Ciudat obicei — zise regele. Pute?i sa-mi spune?i oare, voi, filozofilor, de ce face asta?
— In aceasta privin?a exista patru teorii, Maiestatea Voastra — raspunsera homologii. Prima sus?ine ca face a?a ca sa scape de surplusul de otrava (caci e otravitor din cale-afara). A doua, ca o face de dragul distrugerii, pe care o pune deasupra oricarei alte placeri. A treia, ca face asta din lacomie, ?i ca ar inghi?i totul daca ar putea. A patra…
— Bine, de ajuns! — spuse regele. E adevarat ca e facut din apa ?i totu?i nu e transparent, ca papu?a asta a mea?
— ?i asta e adevarat! El are inauntru, Maiestate, o mul?ime de ?evi alunecoase, prin care circula apele; unele sunt galbene, altele ca perla, dar cele mai multe sunt ro?ii; acestea poarta o otrava teribila, care se nume?te oxigen, un gaz care transforma tot ce atinge in rugina sau in flacari. De aceea el insu?i i?i schimba culoarea ba in alb ca perla, ba in galben sau roz. A?a ca o imploram cu supunere pe Maiestatea Voastra sa binevoiasca a renun?a la gandul de a aduce la curte un Homos viu, pentru ca e o fiin?a mai puternica ?i mai rea decat oricare alta…
— Asta trebuie sa mi-o lamuri?i de-a fir-a-par — spuse regele, prefacandu-se ca e gata sa primeasca sfaturile in?elep?ilor. In realitate insa dorea sa-?i satisfaca doar marea lui curiozitate.
— Fiin?ele, carora le apar?ine ?i Homos, se numesc tremuratoare, Maiestate. Dintre ele fac parte siliconizii ?i protaizii; primii sunt de o consisten?a mai mare, de aceea se mai numesc ?i pasto?i sau argilo?i; ceilal?i, mai rari, poarta nume diferite, dupa diferi?i autori; lipicio?i sau lipizi la Pollomeder, mocirlo?i sau cleio?i la Tricephalos Arboridus, pe cand Analcimander Aramuiul ii nume?te, la randul sau, tremuricius cleiooculus.
— E adevarat ca pana ?i ochii li-s aluneco?i? — ii intreba cu interes regele Boludar.
— Da, Maiestate. Fiin?ele acestea, in aparen?a slabe ?i plapande, ca e destul sa cada de la o inal?ime de ?aizeci de picioare ca sa se sfar?easca intr-o balta ro?ie, reprezinta, datorita vicleniei lor innascute, o primejdie mai mare decat toate vartejurile ?i recifele Inelului Astral la un loc! De aceea, te rugam, Maiestate, avand in vedere binele ?arii…
