Al cincilea, Ardebaba intelectricul, n-a pornit-o nicaieri, ci, oprindu-se la grani?a regatului lui Boludar, trimise magarobo?ii pe pa?unile stelelor, iar el stabili contactul la ma?ina ?i incepu s-o acordeze, s-o programeze, alergand pe deasupra celor optzeci de compartimente ale ei. Cand acestea se saturara de curent, incat plesneau de atata inteligen?a, incepu sa-i puna ma?inii tot felul de intrebari: Unde locuie?te Fa?a palida? Cum afli drumul pana la el? Cum sa-l prinzi, sa-l inlan?uie?ti ?i sa-i iei chei?a? Dar cum raspunsurile erau neclare ?i cam in doi peri, ie?indu-?i din fire, manevra ma?ina atat de tare, incat incepu sa miroasa a cupru incins. Apoi o batu peste toate incheieturile, strigand: „Spune-mi odata adevarul, blestemato! Ma?ina prapadita!” pana ce i se topira conexiunile ?i zincul incepu sa curga din ea ca ni?te lacrimi argintii; ?evile incalzite peste masura plesnira cu zgomot, iar Ardebaba intelectricul ramase ca turbat, cu un ?urub in mana, deasupra urletelor focului.
Fu nevoit sa se inapoieze acasa cu coada intre picioare. Aici comanda o noua ma?ina, dar n-o putu vedea terminata mai devreme de patru sute de ani.
A ?asea incercare a fost expedi?ia selectri?ilor. Diodus, Triodus ?i Heptodus facura altfel. Aveau rezerve, de tritiu, litiu ?i deuteriu berechet ?i inten?ionau sa for?eze, prin explozii cu hidrogen greu, toate drumurile care duceau spre ?ara fe?elor palide. Nu ?tiau insa unde incepeau aceste drumuri. Vrura sa-i intrebe pe cei din neamul picioarelor de foc, dar ace?tia, vazandu-i, se inchisera intre zidurile capitalei lor, impro?candu-i cu radia?ii. Bataio?ii selectri?i pornira la atac, fara sa le pese de marele consum de deuteriu ?i tritiu, pana ce iadul de atomi care se isca atinse cerul ?i stelele. Zidurile ceta?ii straluceau ca aurul, dar abia in foc i?i aratara adevarata lor natura; se involburau ca ni?te nori galbeni de fum sulfurat, fiindca erau facute din cristale de pirita. Acolo cazu Diodus, strivit de inamici, iar mintea ii plesni ca un buchet de cristale colorate, acoperind blindajul. Il inmormantara intr-un cavou din lemn de maslin negru ?i o pornira mai departe, spre marginile regatului osmalaticilor, unde domnea regele Astrocides, omoratorul de stele. Acestea avea un tezaur plin cu nuclee de foc, furat de la piticii cei albi. Erau atat de grele, ca numai teribila putere a magne?ilor palatului ii putea ?ine sa nu cada in strafundurile planetei. Cine pa?ea in impara?ia lui Astrocides nu-?i mai putea mi?ca nici mana, nici piciorul, caci nemaipomenita gravita?ie il ?inea lipit de sol mai bine decat orice ?uruburi ?i lan?uri. Triodus ?i Heptodus avura mult de furca, fiindca regele, zarindu-i sub bastioanele palatului, trimise asupra-le bulgarii de foc ai piticilor albi. Dar pana la urma, fu invins ?i, neavand incotro, le arata drumul spre fe?ele palide. De fapt, ii pacali, pentru ca nici el nu cuno?tea drumul adevarat; voia doar sa scape de teribilii luptatori. Cand ajunsera in nucleul negru al intunecimilor, Triodus fu atins de antimateria trimisa probabil de vreunul dintre vanatorii ciberno?i pe urmele cometei fara coada. Abia mai apucand sa strige „Ecard, ie!”, expresie favorita ?i chemare la lupta a neamului sau, ca ?i disparu pentru totdeauna. Heptodus o porni mai departe cu indaratnicie, dar ?i pe el il a?tepta un sfar?it amarnic. Nava lui nimeri intre doua valtori de gravita?ie, numite Bachryda ?i Scyntilla; Bachryda grabea timpul, Scyntilla il frana, ?i intre ele se afla mereu un camp de echilibru, in care clipele nu mergeau nici inainte, nici inapoi. Heptodus se stinse acolo, alaturi de nenumaratele fregate ?i galioane ale altor astrodieri, pira?i ?i perforatori de intuneric, fara a imbatrani, in pacea ?i groaznica plictiseala al carei nume este Ve?nicia.
Cand se incheie expedi?ia celor trei selectri?i, Perpetuan, cibercontele Balamului, care urma sa fie al ?aptelea temerar, zabovi multa vreme inainte de a se decide sa plece. Se pregati indelung de razboi, me?terindu- ?i tot felul de conductori, care de care mai sensibili, aruncatoare de scantei, maturatoare ?i impingatoare dintre cele mai rapide. Dupa o adanca chibzuiala, hotari sa se a?eze in fruntea credincioasei echipe. Venira sub steagurile lui conchistadori, mai venira ?i mul?i ?omerobo?i, care, neavand de lucru, doreau sa-?i omoare vremea luptand. Perpetuan alcatui din ei o infanterie galactica foarte ordonata, ?i alta grea, blindata, de pan?iri, precum ?i cateva regimente u?oare in care slujeau trasconii. Dar la gandul ca urma sa o porneasca spre ?ari necunoscute, sa piara pe acolo ?i ca in cine ?tie ce balta ii vor rugini incheieturile, i se inmuiara genunchii de fier, fu cuprins de o groaznica jale ?i se intoarse numaidecat acasa, cu lacrimi de topaz in ochi de atata ru?ine ?i parere de rau, caci era puternic, ce-i drept, dar tare sim?itor, cu un suflet ca de talisman.
Penultimul viteaz, Matri?ius Perforat, se apuca de treaba cu multa chibzuiala. Auzise de ?ara pigmelian?ilor, ni?te robo?i pitici, care s-au nascut a?a din pricina ca constructorului i-a alunecat grafionul pe tabla de desen, a?a ca din matrice ie?ira cu to?ii pana la unul chirci?i; ?i cum noi calcule s-au dovedit nefolositoare, a?a au ramas. Piticii ace?tia, ca ?i al?ii, aduna comori de ?tiin?a, de aceea se numesc vanatori de Absolut.
In?elepciunea lor consta in colec?ionarea de cuno?tin?e, insa fara a le folosi. Spre ei o porni Perforat, fara ganduri razboinice, pe galioane ale caror pun?i se indoiau de greutatea darurilor. Avea de gand sa le ca?tige bunavoin?a cu tot felul de straie impodobite cu pozitroni, cu praf de neutroni; le aduse atomi de aur, mari cat patru pumni laolalta, ?i butelii galgaind, cu cele mai rare ionosfere. Dar pigmelian?ii se uitara cu dispre? pana si la vidul nobil, brodat cu valuri de superbe viziuni astrale; degeaba se enerva ?i ii amenin?a Perforat cu Curentas-ul sau, asmu?ind asupra-le pe electroracnitor. Pana la urma ii trimisera ghidul cerut, dar acesta se intampla a fi un miriadomembru, care arata toate direc?iile in acela?i timp.
Perforat il alunga ?i trimise apoi pe Curentas pe urmele fe?elor palide. Dar se dovedi ca era o urma falsa: pe acolo trecea o cometa din lapte de var, iar bietul Curentas lua varul drept calcar, compusul principal al scheletului fe?elor palide. Mult mai umbla Perforat printre sorii tot mai intuneca?i, dar degeaba, deoarece nimerise intr-o foarte veche regiune a Cosmosului. Merse printre ?irurile de uria?i purpurii pana ce observa ca nava lui, impreuna cu tot alaiul de stele tacute, se reflecta intr-o oglinda spirala, argintie; se mira din cale-afara ?i, pentru orice eventualitate, lua in mana stingatorul supernovelor, pe care-l cumparase de la pigmelian?i, ca sa se apere de caldura prea mare din Calea Laptelui. Nu ?tia ce-i aparuse in cale ?i nu pricepea ca aici era nodul spa?ial, locul cel mai dens din univers, necunoscut chiar ?i monoasteri?tilor de prin par?ile acelea. Se spunea ca cine nimere?te in el nu se mai intoarce. Nici pana azi nu se ?tie ce i s-a intamplat lui Perforat in moara aceea astrala. Credinciosul lui Curentas s-a intors singur acasa, urland, iar ochii lui de culoarea safirului se bulbucasera de atata groaza, incat nu te puteai uita la el fara sa tremuri. De atunci nimeni nu l-a mai vazut pe Perforat, nici nava ?i nici stingatoarele lui.
In sfar?it, Erg Reanimatorul porni ?i el, singurel, in expedi?ie. Lipsi un an ?i ?ase saptamani. Cand se intoarse, incepu sa povesteasca despre o mul?ime de ?ari necunoscute: despre ?ara periscocilor, cei care construiesc aruncatoare de venin fierbinte, despre planeta celor cu ochi din clei de faina, care se in?irara inaintea lui in randuri negre, a?a cum fac la primejdie. El ii taie in doua pana ce ie?i la iveala stanca de calcar, adica osul lor. Cand ii dobori, se trezi in fa?a unei guri uria?e, cat o jumatate de cer, ?i se arunca in ea, ca sa intrebe pe unde s-o apuce. Sub ascu?i?ul sabiei lui de foc, pielea fantasmei plesni, dezvelindu-?i padurile albe de nervi incolaci?i. Mai aminti de planeta Aberi?ia, facuta din ghea?a transparenta, care, ca o lentila de diamant, cuprinde in ea tabloul intregului Cosmos. Acolo ?i-a schi?at drumul spre ?ara fe?elor palide. Pomeni ?i de ?ara tacerii ve?nice. Alumina criotrica, unde a vazut numai lumini de stele reflectate pe frun?ile unor ghe?ari inal?i, despre impara?ia iscusi?ilor marmeloizi, care me?teresc din lava bijuterii fierbin?i, despre electropneumaticii care se pricep sa stinga focul min?ii in aburi de metan, in ozon, in clor ?i in fumurile vulcanilor ?i care i?i bat mereu capul cum sa bage in gaze geniile ganditoare. Ca sa ajunga in ?ara fe?elor palide a fost nevoit sa dea la o parte u?a soarelui, numita Caput Medusae, sco?and-o din ?a?anile-i cromatice. A trecut apoi prin interiorul unei stele patrunse de flacari alb-albastre ?i violete, pana ce i s-a aprins armura. Treizeci de zile in ?ir s-a caznit sa ghiceasca cuvantul care pune in func?iune rampa Astropro?ianumului, deoarece numai pe aici putea intra in infernul de ghea?a al fiin?elor coloidale. Povesti cum, gasindu-se in sfar?it in mijlocul lor, ele incercara sa-l prinda in furcile lor lipicioase ?i sa-i scoata mercurul din cap, cum il in?elara aratandu-i stele schiloade, care erau doar un cer inchipuit, caci adevaratul cer il ascunsesera, cum vrura, prin torturi, sa afle de la el care-i este algoritmul, dar el rezistand, l-au atras in cursa, l- au trasnit cu o scara magnetica, iar el s-a multiplicat in ea in mii de ergi reanimatori, a dat la o parte capacul de fier, a ie?it la suprafa?a ?i, vreme de o luna ?i cinci zile, i-a judecat aspru pe fe?ele palide, cum, cu un ultim efort mon?trii pe ?enile, numi?i tancutani, se aruncara asupra lui, dar fara folos, pentru ca el, mai neobosit ca niciodata, taindu-i, sfartecandu-i, ciopar?indu-i, ii facu una cu pamantul, incat pana la urma ii adusera la picioare pe fa?a palida care ?inea chei?a. Erg ii taie capul uracios, ii scormoni maruntaiele, ?i in ele gasi o piatra, numita trichobezoar, pe care era o inscrip?ie in limba aceea de neinchipuit a fe?elor palide, care spunea unde se afla chei?a. Erg Reanimatorul sfa?ie ?aizeci ?i ?apte de sori albi, alba?tri ?i ro?ii ca rubinul, pana ce dadu de soarele in care se afla chei?a.
De intamplarile prin care a trecut la intoarcere, de luptele pe care a trebuit sa le dea n-a mai vrut sa pomeneasca, fiindca i se facuse dor de prin?esa ?i se grabea sa se insoare ?i sa se urce pe tron. Cu mare veselie regele ?i regina l-au condus in odaile prin?esei, care tacea ca o stanca, scufundata intr-un somn adanc. Erg se apleca asupra ei, me?teri ceva langa clapa deschisa de la piept, baga ceva inauntru, rasuci ?i indata, spre bucuria mamei, a regelui ?i a intregii cur?i, prin?esa deschise ochii ?i-i zambi izbavitorului ei. Erg inchise clapa, o lipi cu un plasture ca sa nu se deschida — observase ca ?urubelul il pierduse in timpul luptei cu Poleandru Partabon, regele
