ni?te cercuri mari, infernale, impiedicand accesul spre ea. Navigatorii cosmici erau nevoi?i sa ocoleasca acest loc, numit Negrul ?arpe cu Clopo?ei, caci aici, fara incetare, imensele trunchiuri zburatoare, de bazalt ?i porfir, se loveau intre ele, fiind obar?ia unor intregi fluvii de meteori?i; de aci se na?teau toate capetele de comete, to?i bolizii ?i asteroizii de piatra de care e plina intreaga constela?ie a Scorpionului.
Meteori?ii cadeau ca ni?te lavine de piatra pe solul Aragenei, il bombardau, il brazdau ?i il arau cu torente de lovituri de foc, noaptea schimband-o in zi ?i ziua, prin nori de praf, in noapte. Dar nici cel mai mic cutremur nu ajungea pana la statul enteri?ilor. Oricine ar fi indraznit sa se apropie de planeta lor, ar fi zarit, daca nu ?i-ar fi sfaramat mai intai nava de puhoaiele de stanci, un glob de piatra aidoma unei ?este gaurite de cratere. Pana ?i por?ile care” duceau spre subterane, enteri?ii le facusera asemanatoare stancilor zdrobite.
Mii de ani in ?ir nimeni nu vizitase planeta, ?i cu toate acestea, Metameric nu incetase o clipa sa ordone aspra veghe.
Intr-o buna zi mai mul?i enteri?i, ie?ind la suprafa?a, zarira un fel de cupa gigantica, infipta cu varful in gramada de stanci. Concavitatea ei, indreptata spre cer, era sparta ?i gaurita in mai multe locuri. Indata au fost adu?i atot?tiutorii navigatori astrali, iar ace?tia au spus ca in fa?a lor se afla epava unei nave stelare straine, din zari necunoscute. Nava era foarte mare. Abia din apropiere se putu vedea ca are forma unui cilindru zvelt, cu un varf conic infipt in stanci, ?i ca e acoperita de un strat gros de osmalina ?i funingine. Prin construc?ia ei, partea din spate, in forma de cupa, era cat cele mai mari bol?i ale palatelor subterane. Apoi din strafundurile planetei ie?ira ma?ini prevazute cu cle?ti care scoasera cu mare aten?ie tainica nava din locul unde cazuse ?i o dusera in subteran. Un grup de enteri?i astupara palnia facuta de varful navei, pentru ca orice urma a unei atingeri straine sa dispara de pe suprafa?a planetei, dupa care por?ile de bazalt se inchisera surd la loc.
Nava, innegrita, de parca ar fi fost arsa pe jaratic, se odihnea acum in pustiul central de cercetari, iar cercetatorii indreptara spre ea oglinzile lucitoare ale celor mai limpezi cristale ?i deschisera cu lame de diamant primul blindaj exterior. Apoi urma alt blindaj, de o albea?a ciudata, care ii cam puse pe ganduri, dar cand uneltele lor il indeparta ?i pe acesta, aparu un al treilea, de nepatruns, prevazut cu o u?a ermetica, pe care nu ?tiau cum s-o deschida.
Cel mai in varsta dintre savan?i, Afnor, cerceta cu mare aten?ie u?a; se dovedi ca incuietoarea ceda numai daca s-ar fi pronun?at un anumit cuvant. Nu-l ?tiau ?i nici nu aveau de unde sa-l ?tie. Incercara tot felul de cuvinte, ca de exemplu „Cosmos”, „Stele”, „Zbor ve?nic”, dar u?a nici nu se clinti.
— Nu ?tiu daca e bine incercand sa deschidem u?a fara ?tirea regelui Metameric — zise intr-un sfar?it Afnor. Pe cand eram copil am auzit o legenda despre ni?te fiin?e albe, care urmaresc in Cosmos orice faptura nascuta din metal ?i o distrug din razbunare, pentru ca…
Se intrerupse, caci, rostind aceste ultime cuvinte, zari cu groaza, ca ?i ceilal?i, cum u?a de pe marele perete al navei, pana atunci nemi?cata, se dadu la o parte. Cuvantul care o deschisese era „Razbunare”.
Savan?ii cerura de indata ajutor luptatorilor. Impreuna cu ei ?i inarma?i cu aruncatoarele de scantei, patrunsera in intunecimea sufocanta ?i nemi?cata a navei, luminand-o cu cristale albastre ?i albe.
Ma?inaria era in buna masura sfaramata, a?a ca ratacira multa vreme printre ruinele ei, cautand echipajul, dar nu gasira nici o urma. Se gandira ca poate nava este ea insa?i o fiin?a inteligenta. Se mai intamplase. Ca marime, regele lor intrecea de mii de ori necunoscuta nava, ?i cu toate astea era totu?i o faptura ra?ionala. Dar releele gandirii electrice, pe care le descoperira, erau mici ?i rasfirate; nava straina nu putea fi deci nimic altceva decat o ma?ina zburatoare ?i, fara echipaj, moarta ca o piatra.
Intr-un ungher al cabinei de comanda, chiar langa peretele blindat, cercetatorii dadura peste o balta parca de vopsea ro?ie, care le pata degetele de argint cand se atinsera de ea. Din balta aceea scoasera zdren?ele unor haine necunoscute, ude ?i ro?ii, ?i ni?te a?chii, nu prea tari, de calcar. Nu ?tiau de ce, dar frica ii cuprinse pe to?i, cum stateau a?a, in intunericul strapuns de lumina cristalelor. Afla ?i regele de intamplarea asta ?i indata trimise ni?te slujitori cu porunca severa de a se distruge nava cu tot ce este in ea, dar mai cu seama navigatorii straini sa fie arunca?i in focul atomic.
Cercetatorii au raspuns ca nu gasisera pe nimeni, doar intunericul, ni?te resturi sfaramate, maruntaie de metal ?i ni?te praf patat cu ni?ica vopsea ro?ie. Unul dintre trimi?ii regelui incremeni ?i porunci ca imediat sa fie aprinse rugurile atomice.
— In numele regelui! — rosti el. Vopseaua ro?ie, pe care a?i gasit-o, veste?te pieirea! Prin ea traie?te moartea alba, ea care nu ?tie altceva decat sa se razbune pe fapturi nevinovate pentru simplul fapt ca acestea exista…
— Daca asta e moartea alba, atunci nu ne mai temem de ea. Nava este moarta ?i oricine a calatorit cu ea a nimerit in inelul de recife defensive — raspunsera savan?ii.
— Fara de sfar?it este puterea acestor fiin?e palide, caci daca pier, renasc de mai multe ori din nou, departe de sorii puternici! O, atomi?ti, face?i-va datoria!
Spaima se strecura in inimile inva?a?ilor ?i cercetatorilor la auzul acestor cuvinte. Nu credeau in prorocirea sfar?itului, caci prea li se parea imposibil. A?a ca scoasera nava din laca?ul ei, o sfaramara pe nicovale de platina, iar cand se facu farame, o cufundara in radia?ii tari, incat ea se transforma in miriade de atomi zburatori, care tac ve?nic, pentru ca atomii n-au nici un fel de istorie, cu to?ii sunt la fel, fie ca provin din cele mai puternice astre, din planete moarte sau din fapturi inteligente, bune sau rele, deoarece materia este aceea?i in tot Cosmosul ?i nu de ea trebuie sa te temi.
Apoi luara acei atomi, ii inghe?ara pe to?i intr-un bloc, ii expediara catre stele ?i abia atunci i?i spusera u?ura?i:
— Suntem salva?i. Nimic nu ne mai poate amenin?a de-acum.
Dar cand ciocanele de platina izbira nava, iar aceasta se descompuse, o data cu zdrean?a de haina naclaita de sange, din cusatura desfacuta cazu un spor nevazut, atat, de mic, incat o suta ca el pot fi acoperi?i de un singur fir de nisip. ?i din acest spor, in timpul nop?ii, prin praf ?i pulbere, printre stancile-grotelor aparu un mugura?; din el al doilea, al treilea, al o sutalea, raspandind in jur oxigen ?i umezeala, care hranea rugina ce incepu sa se raspandeasca peste intinderea ora?elor de cristal. ?i firele nevazute, ascunse in maruntaiele reci ale enteri?ilor, incepura sa ac?ioneze astfel, incat, atunci cand se sculara, purtau de-acum moartea in ei. ?i nu se implini nici un an, pana cand to?i zaceau la pamant. In pe?teri se oprira ma?inile, se stinsera focurile de cristal, rugina ca o lepra maronie cuprinse cupolele argintii, ?i cand pieri ?i ultima picatura de caldura atomica, se a?ternu intunericul in care cre?tea un mucegai alb, pufos ?i umed, patrunzand scheletele scra?nitoare, intrand in ?estele ruginite ?i impaienjenind orbitele stinse.
Cum Micromil ?i Giga?ian au pus pe fuga nebuloasele
ASTRONOMII NE INVA?A ca tot ceea ce exista — nebuloase, galaxii, stele — se rote?te in toate direc?iile ?i datorita acestei neintrerupte vanzoleli Universul se dezvolta de miliarde de ani.
Pe mul?i ii mira din cale-afara aceasta alergatura, dar daca s-ar intoarce cu gandul inapoi, ar ajunge la concluzia ca demult de tot, intregul Cosmos era concentrat intr-un singur punct, ca o picatura astrala, ?i nu se ?tie cum s-a ajuns la explozia care dureaza ?i astazi.
?i gandind a?a, ii cuprinde curiozitatea. Ar vrea sa ?tie ce a fost inainte, ?i nu pot dezlega aceasta taina. Dar sa va spun cum a fost.
Pe vremea Universului dintai, traiau doi constructori, speciali?ti neintrecu?i in cosmologie. Nu era vreun lucru pe care sa nu-l poata face. Totu?i, ca sa construie?ti ceva, trebuie mai intai sa ai planul acelui ceva, iar planul trebuie sa-l concepi, altfel de unde sa-l iei? A?a ca cei doi constructori, Micromil ?i Giga?ian, s-au tot gandit in ce chip ar putea afla daca mai poate fi construit ceva in afara de ciuda?eniile care le treceau prin cap.
— Eu pot sa infaptuiesc tot ce-mi trece prin minte — zise Micromil — dar prin minte nu imi trece totul. Asta ne ingrade?te pe amandoi. Adica nu putem gandi tot ceea ce poate fi gandit. ?i se poate intampla ca tocmai un cu totul alt lucru, decat cel la care ne-am gandit ?i pe care-l infaptuim, sa fie vrednic de luat in seama! Ce zici!
— Ai dreptate, desigur — raspunse Giga?ian — dar care-i solu?ia, dupa parerea ta?
— Orice construim, construim din materie — raspunse Micromil. In ea zac toate posibilita?ile; daca planuim o casa, construim o casa, daca vrem un palat de cristal, atunci facem un palat, daca vrem sa facem o stea ganditoare, atunci croim o minte de foc, ?i izbutim sa construim ?i steaua. La drept vorbind, exista mai multe posibilita?i in materie decat in capetele noastre; ar trebui deci sa-i facem materiei o gura, sa ne spuna ea singura
