animalele astea in jur! Am pierdut doua stilouri si cea mai frumoasa bratara roz! Iar acum asta, atacul! E intolerabil! Insist ca animalele sa fie duse imediat in depozit! Imediat, ai auzit?
— Auzul meu este destul de bun, declara Haviland Tuf. Daca obiectele dumneavoastra care lipsesc nu vor fi regasite pana la sfarsitul calatoriei, voi fi incantat sa va rambursez contravaloarea lor. Dar ma vad obligat, cu regret, sa resping cererea dumneavoastra referitoare la Ciuperca si Distrugere.
— Surit pasager pe caraghioslacul asta de nava! tipa la el Celise Waan.
— Insultati inteligenta mea, asa cum ati facut si cu auzul meu? intreba Tuf: Statutul dumneavoastra ca pasager este evident, doamna, nu-i necesar sa-mi aduceti aminte. Permiteti-mi, totusi, sa subliniez ca aceasta nava mica, pe care va simtiti libera s-o jigniti, este caminul meu, locul in care traiesc. Indiferent cum este. Mai mult, desi sunteti, fara nici o indoiala, pasager si va bucurati de anumite drepturi si privilegii, Ciuperca si Distrugere trebuie sa aiba, logic, drepturi substantial mai mari, pentru ca aceasta este locuinta lor permanenta. Nu-i obiceiul meu sa iau pasageri la bordul Cornului abundentei cu bunuri excelente la preturi minime. Dupa cum ati remarcat, spatiul disponibil este putin adecvat propriilor mele nevoi. Din nefericire, am suferit diferite vicisitudini ale sortii in domeniul profesional si nu castig nimic ascunzand faptul ca rezerva mea de standarzi se indrepta spre insuficienta cand m-a contactat Kaj Nevis. Am facut toate eforturile pentru a va simti comod la bordul acestei nave pe care o blestemati, mergand pana la a ceda, pentru necesitatile dumneavoastra colective, zona de locuit a rachetei, improvizandu-mi un culcus incomod in camera de comanda. In ciuda saraciei mele evidente, am ajuns sa regret profund impulsul nebunesc si altruist care m-a impins sa accept aceasta inchiriere, mai ales ca plata primita abia a ajuns pentru combustibilul si proviziile necesare calatoriei, precum si achitarii taxei de asolizare din ShanDi. Ma tem ca ati profitat serios de credulitatea mea. Cu toate acestea, sunt un om de cuvant si voi face tot ce imi sta in putinta pentru a va duce la destinatia dumneavoastra misterioasa. Dar sunt obligat sa va cer ca pe durata calatoriei sa-i tolerati pe Ciuperca si pe Distrugere, asa cum eu va tolerez pe dumneavoastra.
— Niciodata! declara Celise Waan.
— Nu ma indoiam de raspuns, comenta Haviland Tuf.
— N-am de gand sa mai stau impreuna cu lighioanele, spuse antropologa. Nu exista nici un motiv sa ne inghesuim intr-o camera, ca soldatii in cazarma. Nava nu arata atat de mica de afara. Unde duce usa asta? intreba ea, aratand cu mana-i grasa.
— Catre compartimentele de depozitare, raspunse senin Haviland Tuf. Sunt saisprezece. Recunosc ca si cel mai mic dintre ele e de doua ori mai mare decat limitatul meu spatiu locuibil.
— Aha! exclama Waan. Si ai vreo incarcatura?
— Compartimentul saisprezece este umplut cu reproduceri din plastic ale mastilor de orgie coogliene pe care, din nefericire, n-am fost in stare sa le vand pe ShanDellor, situatie care m-a pus la discretia lui Noah Wackerfuss, iar acesta a coborat preturile si m-a lipsit de mica mea speranta de castig. In compartimentul doisprezece am depozitat unele obiecte personale, echipament de tot felul si diferite lucruri adunate in timp. Restul navei este complet gol, doamna.
— Excelent! In acest caz, vom transforma compartimentele mai mici in camere particulare pentru fiecare dintre noi. O chestie simpla, trebuie doar mutate paturile.
— Foarte simpla, recunoscu Haviland Tuf.
— Atunci fa-o! racni Celise Waan.
— Cum doriti. Inchiriati si un costum spatial?
— Pentru ce?
— Depozitele nu beneficiaza de sistemul pentru mentinerea vietii, ranji Rica Dawnstar. Nu au aer. Nici caldura. Nici presiune. Nici macar gravitatie.
— Tocmai bune sa te gazduiasca, adauga Kaj Nevis.
— Intr-adevar, mormai Haviland Tuf.
Ziua si noaptea sunt notiuni lipsite de sens pe o nava cosmica, dar ritmurile stravechi ale trupului omenesc isi mentin cererile, iar tehnologia a trebuit sa se conformeze. De aceea, Cornul abundentei avea, ca si alte nave, exceptand imensele vase de razboi cu trei viteze sau cargoboturile de linie ale corporatiilor de transport, o perioada pentru somn — un timp al intunericului si al tacerii.
Rica Dawnstar se ridica din culcusul ei si-si apuca arma cu ace, din obisnuinta. Celise Waan sforaia puternic. Jefri Lion se zbatea si se rasucea, castigand bataliile din mintea lui. Kaj Nevis era pierdut in vise de bogatie si putere. Si cibertehul dormea, desi era vorba de un alt soi de somn. Pentru a scapa de plictiseala calatoriei, Anittas se intinsese intr-un hamac, se conectase la calculatorul navei si se inchisese. Jumatatea lui cibernetica monitoriza jumatatea lui biologica. Respiratia ii era lenta si foarte regulata, temperatura trupului scazuta, consumul de energie redus aproape la zero. Dar senzorii fara pleoape, din metal argintiu, care-i serveau drept ochi, pareau a se misca usor, urmarind vreo viziune invizibila.
Rica Dawnstar iesi iute din incapere. Haviland Tuf statea singur in camera de comanda. In culcusul lui, torcea motanul cenusiu. Mainile uriase, albe, ale barbatului se miscau pe tastatura calculatorului. Distrugere, pisica mai mica, aceea neagra cu alb, se juca langa picioarele lui. Tinea in labe un stilou si-l rostogolea de colo-colo pe podea. Tuf n-o auzise pe Rica intrand. Nimeni n-o auzea pe Rica miscandu-se, cu exceptia cazului cand dorea ea sa fie auzita.
— Esti inca treaz, spuse ea, rezemandu-se de usorul usii. Tuf rasuci scaunul si o privi impasibil.
— O deductie foarte remarcabila. Sunt in fata dumneavoastra activ, ocupat, solicitat de nevoile navei mele. Din dovezile evidente ale ochilor si urechilor, ati ajuns la concluzia ca nu dorm. Puterea dumneavoastra de rationament este uluitoare.
Rica Dawnstar patrunse lent in incapere si se intinse pe culcusul lui Tuf, ramas nestrans din perioada anterioara de somn.
— Si eu sunt treaza, zise ea, zambind.
— Abia de-mi vine sa cred.
— Crede. Nu dorm mult, Tuf. Doua sau trei ore pe noapte. Un avantaj, in meseria mea.
— Fara indoiala.
— Dar la bordul unei nave reprezinta un dezavantaj. Ma plictisesc.
— Vreti sa facem un joc?
— Poate unul de alt fel, zambi ea.
— Sunt dornic sa invat jocuri noi.
— Bine. Sa ne jucam de-a conspiratia.
— Regulile nu-mi sunt familiare.
— Sunt destul de simple.
— Intr-adevar? Poate veti fi suficient de amabila sa le enuntati. Figura lunga a lui Tuf ramasese calma, evaziva.
— N-ai fi castigat ultimul meci daca Waan ar fi fost de partea mea, cand i-am cerut, spuse Rica, pe tonul unei conversatii obisnuite. Aliantele, Tuf, pot fi profitabile pentru toate partile implicate. Noi doi suntem deosebiti de ceilalti. Suntem mercenari. Daca Lion are dreptate in privinta stelei molimei, ei vor imparti bogatii atat de mari ca nu ni le putem imagina, iar noi doi ne vom primi salariul. Nu mi se pare corect.
— Echitatea e un lucru greu de apreciat, comenta Haviland Tuf, si mult mai greu de atins. As dori ca plata mea sa fie mai generoasa, dar, fara indoiala, multi altii doresc acelasi lucru. Insa este salariul pe care I-am negociat si I-am acceptat.
— Negocierile pot fi redeschise, sugera Rica Dawnstar. Au nevoie de noi. De amandoi. Mi se pare ca, daca am colabora, am reusi sa… sa impunem niste termeni mai convenabili. Sa devenim partasi. O impartire la sase. Ce zici?
— O idee care ma intriga, cu multe elemente care o recomanda. Unii si-ar permite sa sugereze ca e vorba de un lucru lipsit de etica, ceea ce-i adevarat, dar adevarata sofisticare implica o anumita flexibilitate morala.
Rica Dawnstar examina un moment figura lunga, alba, lipsita de expresie, apoi ranji:
— Nu te atrage, Tuf! In sinea ta, esti de partea regulilor.
— Regulile reprezinta esenta jocului, sufletul lor, daca vrei. Dau substanta si inteles micilor noastre infruntari.
— Uneori e mai amuzant sa le incalci. Si mai eficient. Tuf isi acoperi figura cu mainile.
— Desi nu-s multumit de salariul meu ridicol, doresc sa-mi indeplinesc contractul cu Kaj Nevis. Nu vreau sa vorbeasca urat despre mine sau despre Cornul abundentei cu bunuri excelente la preturi minime.
