The Negotiator. Negociatorul

cifre, e posi­bil sa dai din intamplare peste numa­rul particular al unei per­soane foarte importante.

— Multumesc, Sam. E tot ce am. O sa?l incerc te tin Ia curent.

***

La ora opt si jumatate in aceeasi seara, senatorul Bennett Hapgood statea in cabina de machiaj a unui important post de televiziune din New York in timp ce o fata draguta ii dadea cu mai mult ocru pe fata. Isi ridica barbia ca sa mai ascun­da putin din umflaturile de sub falci.

— Mai pune?mi un pic de fixativ aici, scumpo, ii spuse el aratandu?i o suvita de par alb, uscat cu feonul, care?i atarna ti­nereste intr?o parte a fruntii, dar care ar fi putut sa se miste de la locul ei daca nu i se acorda atentie.

Facuse o treaba buna. Paienjenisul de vene subtiri din jurul nasului dispa­ru­se; ochii albastri ii scanteiau de la picaturile puse in ei; bronzul de ingrijitor de vite, adunat in lungile ore de truda sub o lampa cu ultraviolete, stralucea plin de sanatate ro­busta. O asistenta a regizorului de scena isi vari capul pe usa; avea o planseta in mana ca un ecuson.

— Suntem gata pentru dumneavoastra, domnule senator, il anunta ea.

Bennett Hapgood se ridica, ramase in picioare cat fata de la machiaj ii inde­par­ta ultimile resturi de pudra de pe costumul gri?perle si il urma pe regizorul de scena pe coridor pana in studio. Fu asezat in dreapta comentatorului emisiunii si un tehni­cian de sunet ii prinse expert un microfon cat un nasture la piept. Co­men­­ ta­torul, care coordona unul dintre cele mai impor­tante programe de afaceri curente de maxima audienta din tara, era ocupat cu studierea ordinii intrebari­lor; monitorul prezenta o reclama de hrana pentru ciini. Comentatorul isi ridica privi­rea si ii zambi lui Hapgood aratandu?si dintii.

— Ma bucur ca va vad, domnule senator.

Hapgood ii raspunse cu zambetul obligatoriu, larg de un me­tru.

— Ma bucur ca sunt aici, Tom.

— Mai avem doar doua mesaje dupa acesta. Apoi suntem in emisie.

— Bine, bine. Eu o sa fac asa cum spui tu.

O sa faci, pe dracu', se gandi comentatorul care provenea din traditia libera­la a jurnalismului de pe Coasta de Est si il considera pe senatorul din Oklahoma drept un pericol public pentru societate. Hrana pentru ciini fu inlocuita de o camioneta Si apoi de niste fulgi de ovaz pentru micul dejun. In timp ce dis­parea ultima imagine a unei familii care se indopa intr?un delir de fericire cu produsul care arata si chiar avea gust de paie, regizorul de scena facu un semn cu degetul inspre Tom. Lumina rosie de desupra camerei de luat vederi nr. 1 se aprinse si co­mentatorul isi atinti privirea in obiectiv, cu chipul plin de ingri­jorare publica.

— In ciuda repetatelor dezmintiri ale secretarului de presa al Casei Albe, Craig Lipton, programul nostru continua sa pri­measca o avalansa de informatii despre ingrijorarea profunda in legatura cu starea sanatatii Presedintelui Cor­mack. Si asta doar cu doua saptamani inainte ca proiectul identificat cel mai mult cu numele si mandatul sau, Tratatul Nantucket, sa fie progra­mat pentru ratificare de catre Senat.

Unul dintre cei care s?au opus cu cea mai mare inversunare, acestui tratat este presedintele miscarii „Cetatenii pentru o America puternica', senatorul Ben­nett Hapgood.

La cuvantul senator, lumina camerei de luat vederi nr. 2 se aprinse, trans­mitand in treizeci de milioane de camine americane imaginea senatorului asezat. Camera nr. 3 oferi telespectatorilor o imagine dubla a celor doi in timp ce comen­tatorul se intorcea spre Hapgood.

— Domnule senator, ce parere aveti despre sansele de ratifi­care in ianuarie?

— Ce pot sa spun eu, Tom? Bune n?au cum sa fie. Nu dupa cele ce s?au in­tamplat in aceste ultime cateva saptamani. Dar chiar si fara aceste evenimente, tratatul tot n?ar trebui sa fie aprobat. La fel ca atatea milioane de compatrioti de?ai mei americani, in clipa de fata nu vad nici o justificare ca sa avem increde­re in rusi si, de fapt, la asta se reduce el.

— Dar, desigur, domnule senator, nu se pune problema in­crederii. Exista procedee de verificare incorporate in tratat care ofera specialistilor nostri un ac­ces fara precedent la programul sovietic de distrugere a armamentului...

— Poate ca da, Tom, poate ca da. Adevarul e ca Rusia are un teritoriu imens. Noi trebuie sa avem incredere in ei ca n?o sa?si construiasca arme noi un­deva mai adanc in interiorul tarii. Pentru mine e simplu: vreau sa vad o America puternica si asta inseamna sa ne pastram fiecare bucatica de armament pe care o avem...

— Si sa instalam mai multe, domnule senator?

— Daca trebuie, trebuie.

— Dar bugetele acestea ale apararii au inceput sa ne preju­dicieze economia. Deficitele devin insurmontabile.

— Asta?i parerea ta, Tom. Exista si altii care cred ca pagu­bele din economia noastra sunt produse de prea multe cecuri pentru asistenta sociala, prea multe importuri din strainatate, prea multe programe de asistenta federala externa. Se pare ca noi cheltuim mai mult pentru criticii nostri din strainatate decat pentru proprii militari. Crede?ma, Tom, nu?i vorba de bani pentru industriile de arma­ment, nici pe departe.

Tom Grange schimba subiectul.

— Domnule senator, pe langa faptul ca va opuneti ajutoru­lui american pen­tru infometatii din lumea a treia si ca sustineti masuri vamale protectioniste, ati mai cerut si demisia lui John Cormack. Puteti sa veniti cu argumente?

Hapgood l?ar fi sugrumat cu mare placere pe comentator. Cuvintele utilizate de Granger, infometati si protectioniste, indi­cau pozitia lui in aceste probleme. In loc de aceasta, Hapgood isi pastra expresia ingrijorata si clatina din cap cu regret.

— Tom, eu nu vreau sa spun decat atat: m?am opus unor masuri sustinute de Presedintele Cormack. E dreptul meu in aceasta tara libera. Dar...

Isi intoarse capul de la comentator, descoperi camera pe care o voia cu lu­mi­na stinsa si ramase cu ochii