The Negotiator. Negociatorul

Moss fusese un individ foarte ascuns in urma anilor de an­trenament si de supravietuire atunci cand era urmarit. Micul carnet continea mai bine de o suta douazeci de numere de tele­fon, dar fiecare era notat doar cu initiale sau cu un singur nume mic.

In cea de?a treia dimineata, Sam iesi din dormitor dupa zece ore de somn neintrerupt si retulburat de cosmaruri.

Se aseza la el in poala si isi rezema capul de umarul lui.

— Cum te simti? o intreba el.

— Sunt bine acum. Quinn, e in ordine. Sunt bine. Unde mergem acum?

— Trebuie sa ne intoarcem la Washington, ii raspunse el. Ultimul capitol se va scrie acolo. Am nevoie de ajutorul tau.

— Iti stau la dispozitie, il asigura ea.

In dupa?amiaza aceea, Quinn lasa sa se stinga focul in soba, trase toate obloanele, curata si incuie cabana. Lasa acolo pusca lui Moss si coltul 45 pe care il folosise McCrea. Dar lua cu el carnetul de telefoane.

Pe drumul de coborare, lega Dodge Ramul abandonat de jeepul Renegade si il remorca pana la St. Jonsbury. Cei de la gara­jul local fura fericiti sa?l porneasca din nou si le lasa in schimb jeepul cu numar canadian ca sa il vanda cum pu­teau mai bine. Se indreptara in Ram spre aeroportul Montpelier, il predara si luara avionul spre Boston si, de acolo, spre Nationalul din Washington. Sam isi avea masina parcata chiar la aeroport.

— Eu nu pot sa stau cu tine, ii spuse el. Casa ta e ascultata in continuare.

Gasira o casa modesta de inchiriat, la o mila de apartamen­tul ei din Alexan­dria, a carei proprietara fu bucuroasa sa?i ofere odaia din fata turistului cana­dian. Noaptea tarziu, Sam lua cu ea carnetul de telefoane al lui Moss, se intoarse acasa si, pentru microfoanele din telefon, suna la Birou sa anunte ca avea sa se prezinte la serviciu a doua zi.

Se intalnira dupa doua zile la cina. Sam adusese carnetul si incepu sa?l rasfoiasca. Subliniase numerele de telefon cu pixuri fluorescente de culori diferite, in functie de tara, statul sau ora­sul caruia ii corespundea numarul respectiv.

— Individul asta s?a plimbat ceva, observa ea. Numerele su­bliniate cu gal­ben sunt din strainatate.

— Treci peste ele, ii spuse Quinn. Omul pe care il vreau eu locuieste chiar aici sau prin apropiere. Districtul Columbia, Virginia sau Maryland. Trebuie sa fie pe langa Washington.

— Bine. Sublinierile cu rosu inseamna teritoriul Statelor Unite, dar in afara acestei zone. In district si cele doua state exista patruzeci si unu de numere. Le?am verificat pe toate. Dupa analiza cernelei, cea mai mare parte dateaza de mai multi ani, probabil de pe vremea cand era la Companie. Sunt banci, oameni influenti din conducere, cativa functionari CIA cu nu­merele de acasa, o firma de agenti de bursa. A trebuit sa ma rog de un tip pe care?l cunosc, de la laborator, ca sa?mi faca un serviciu; doar asa am obtinut toate astea.

— Ce?a zis specialistul tau despre datele cand au fost no­tate?

— Cam de sapte ani.

— Inainte sa fie dat afara Moss. Nu, asta trebuie sa fie o notatie mai recenta.

— Am zis cea mai mare parte, ii aminti ea. Patru sunt scrise in ultimile douasprezece luni. O agentie de voiaj, doua case de bilete pentru avion si o centrala de comandat taxiuri.

— Ei, dracia dracului.

— Mai e un numar, inscris acum trei pana la sase luni. Pro­blema e ca nu exista.

— Deconectat? Scos din functiune?

— Nu, vreau sa spun ca n?a existat niciodata. Prefixul zonal este 202 pentru Washington, dar celelalte sapte cifre nu formeaza si nici n?au format vreodata un numar de telefon.

Quinn lua numarul cu el acasa si il prelucra timp de doua zile si doua nopti. Daca era codificat, existau destule variante ca sa dea bataie de cap si unui computer, nu numai unui creier omenesc. Depindea cat de secret vrusese Moss sa fie, cat de in si­guranta isi considerase carnetul in care avea inscrise numerele de telefon ale contactelor sale. Quinn incepu cu niste coduri mai usoare, scriind cifrele rezultate din acest proces intr?o co­loana pe care s?o verifice Sam mai tarziu

Porni cu ce era mai evident, codul copiilor; scriind numerele in ordine inver­sa, de la coada la cap. Apoi transpuse prima si ul­tima cifra, penultima de la ince­put si penultima de la sfarsit; antepenultimele din ambele parti; lasand cifra din mijloc neschim­bata. Realiza zece variatiuni de transpunere. Apoi trecu la adu­nari si scaderi.

Scazu unu din fiecare cifra, apoi doi si asa mai departe. Apoi unu din prima cifra, doi din a doua, trei din a treia, pana la sapte din a saptea. Repeta dupa aceea procesul adunand. Dupa prima noapte se opri si se uita la coloana de numere. Moss, isi dadu el seama, putea foarte bine sa fi adunat sau sa fi scazut chiar data lui de nastere sau pe a mamei sale, numarul masinii sau masurile de la imbracaminte. Dupa ce facu o lista cu cele mai evidente o suta sapte posibili­tati, i?o dadu lui Sam. Ea il suna a doua zi, pe la sfarsitul dupa?amiezii; avea glasul obosit. Nota de telefon a Biroului trebuie sa fi crescut substan­tial.

— E?n regula, patruzeci si unu de numere tot nu exista. Ce­lelalte saizeci si sase includ spalatorii automate, un azil de batrani, un salon de masaj, patru restaurante, un chiosc cu ham?burgheri, doua prostituate si o baza aeriana militara. Adauga la astea cincizeci de cetateni particulari care se pare ca nu au ni­mic de a face cu nimic. Dar exista unul care face sa merite toata salahoreala. Numarul 44 de pe lista ta.

Quinn se uita la copia din fata lui. 44. Ajunsese la el inversand cifrele si apoi scazind 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 in ordine.

— Ce este? intreba el.

— E un telefon particular, neinscris in cartea de telefoane, care are mentiu­nea strict secret. A trebuit sa ma milogesc de mai multi sa?mi faca favoruri pana sa?l identific. E de la o casa mare din Georgetown. Ghici cui ii apartine?

Ii spuse. Quinn rasufla adanc. Putea sa fie o coincidenta. Daca te joci destul cu un numar format din sapte