The Negotiator. Negociatorul

— Atunci a trebuit sa bagi microfonul in poseta lui Sam?

— Sigur. Duncan mi?a spus de ea. Am cumparat una la fel, am aranjat?o. I?am dat?o lui Duncan in dimineata cand ai plecat din Kensington ultima data. Ai uitat ca s?a dus dupa oua proas­pete pentru micul dejun? S?a intors cu ea, a facut schimbul cand erati la masa in bucatarie.

— De ce nu i?ai terminat pe mercenari la o intalnire aran­jata dinainte? intreba Quinn. Nu mai aveai bataie de cap sa ne urmaresti pe noi peste tot.

— Pentru ca trei au intrat in panica, raspunse Moss cu dez­gust. Trebuiau sa apara in Europa sa?si ia banii. Orsini trebuia sa aiba grija de ei, toti trei. Eu i?as fi inchis fleanca lui Orsini. Dar cand au auzit ca baiatul a mierlit?o, s?au despartit si s?au dat la fund. Din fericire, ai aparut matale ca sa mi?i gasesti.

— N?aveai cum sa faci toata treaba de unul singur, spuse Quinn. McCrea trebuie sa te fi ajutat.

— Adevarat. Eu eram inainte. Duncan era aproape de voi tot timpul, chiar a si dormit in masina. Nu ti?a placut asta, nu, Duncan? Cand te?a auzit c?ai dat de Marchais si de Pretorius, mi?a dat telefon din masina, mi?a dat un avans de cateva ore.

Quinn mai avea vreo doua intrebari. Moss se apucase din nou de citit si chipul i se intuneca tot mai mult de furie.

— Pustiul, Simon Cormack. Cine l?a aruncat in aer? Tu McCrea, nu?i asa?

— Sigur. Aveam transmitatorul in buzunarul de la haina de doua zile.

Quinn isi aminti scena de pe drumul din Buckinghamshire oamenii de la Scotland Yard, grupul FBI, Brown, Collins, Seymour langa masina, Sam cu fata apasata de spatele lui dupa explozie; isi aminti de McCrea, in genunchi peste sant, prefacandu?se ca vomita, de fapt impingand transmitatorul cu 25 cm mai adanc in milul de sub apa.

— In ordine, zise el. Deci, l?ai avut pe Orsini care sa te tina la curent cu ce se intampla in birlog, pe bebelusul Duncan de fata ca sa?ti transmita latura Ken­sington. Ce?i cu tipul din Was­hington?

Sam isi ridica privirea si se uita la el neincrezatoare. Chiar si McCrea parea speriat. Moss isi intoarse ochii si il studie pe Quinn cu curiozitate.

Pe drumul spre cabana, Quinn isi daduse seama ca Moss isi asumase un risc imens contactand?o pe Sam si pretinzind ca era David Weintraub. Sau poate ca nu? Nu exista decat un singur mijloc pentru ca Moss sa stie ca, de fapt, Sam nu?l vazuse ni­ciodata la fata pe directorul adjunct.

Moss ridica manuscrisul si il arunca plin de furie, imprasti?indu?l pe jos.

— Esti un nemernic, Quinn, spuse el cu venin retinut. Nu?i nimic nou aici. La Washington umbla vorba ca toata treaba asta?i o operatie comunista organi­zata de KGB. Indiferent de ce?a spus ticalosul ala de Zack. Credeam ca tu ai ceva nou, ceva care sa dezminta asta. Nume, date, locuri... dovezi, pastele ma?sii. Si stii ce ai aici? Nimic. Orsini n?a suflat o vorba, nu?i asa?

Se ridica infuriat si incepu sa se plimbe prin cabana. Irosise atata vreme si eforturi, atatea griji. Totul de pomana.

— Corsicanul ar fi trebuit sa?ti faca felul, asa cum i?am ce­rut. Dar si viu, tot n?ai fi avut nimic. Scrisoarea pe care ai trimis-o catelei de aici a fost o minciuna. Cine te?a pus s?o scrii?

— Petrosian, ii raspunse Quinn.

— Cine?

— Tigran Petrosian. Un armean. A murit.

— Bun. Si o sa te duci si tu dupa el, Quinn.

— Un alt scenariu regizat?

— Da. Cum tot nu?ti foloseste la nimic, mor de placere sa?ti spun. Sa te fac sa asuzi oleaca. Dodge Ramul cu care am venit a fost inchiriat de prietena ta de aici. Agentul de la inchi­rieri nu l?a zarit deloc pe Duncan. Politia o sa gaseasca cabana dupa ce o sa arda, cu ea cu tot. Ramul o sa le dea un nume; fi­sele denta­re au sa dovedeasca al cui e cadavrul. Renegada ta o sa fie dusa si lasata la aeroport. Intr?o saptamana o sa fii pus sub urmarire pentru crima si firele au sa fie bine legate.

Numai ca politia n?o sa te gaseasca niciodata. Terenul asta e al naibii de mare. Trebuie sa existe prapastii in muntii astia unde un om poate sa dispara pentru totdeauna. In primavara ramai un schelet; la vara, acoperit si pierdut pentru totdeauna. Nu ca politia ar face cercetari pe aici ea o sa caute un indi­vid care a plecat, cu avionul de la aeroportul Montpelier.

Isi ridica pusca, ii indrepta teava spre Quinn.

— Hai, ticalosule, misca, Duncan, distractie placuta. Ma in­torc intr?un ceas, poate mai devreme. Mai ai pana atunci.

Gerul naprasnic de afara te izbea ca o palma peste fata. Cu mainile prinse la spate in catuse, Quinn era impins prin zapada dinapoia cabanei tot mai sus pe Muntele Ursului. Putea sa auda fornaitul lui Moss; stia ca individul era iesit din forma. Dar cu mainile incatusate n?avea cum sa scape de pusca. Iar Moss era destul de destept ca sa nu se apropie prea mult, riscand sa inca­seze de la fosta Bereta Verde o lovitura care sa?l scoata din cir­culatie.

Nu trecura decat zece minte pana cand Moss gasi ce cauta. La marginea unui lumins din mantia de brazi si molizi a muntelui, terenul se pravalea intr?o prapastie adanca, de nici trei metri la­time la gura, disparand intr?un hau de douazeci si cinci de metri.

Abisul era acoperit de omatul moale in care un cadavru s?ar fi adancit inca un metru sau doi. Zapezile care aveau sa cada in ultimele doua saptamani din decembrie, si din ianuarie, februa­rie, martie si aprilie aveau sa umple santul. Primavara, cand avea sa vina dezghetul, crevasa avea sa se transforme intr?un to­rent inghetat. Crevetii si racii aveau sa faca restul. Cand haul avea sa se umple cu vegetatia de peste vara, orice ramasite de dedesubt aveau sa fie acoperite pentru inca un anotimp, si inca unul si inca unul.

Quinn nu?si facea iluzii ca avea sa moara scurt cu un glonte in cap sau in inima. Recunoscuse chipul lui Moss, isi amintea si numele acum. Ii cunostea placerile perverse. Se intreba daca pu­tea sa suporte durerea si sa nu?i