inexpresiva.
— Interesant, zise el. Presupun totusi ca expeditia prezenta nu a fost organizata pentru a va continua cariera prin investigarea acestui basm ingrozitor.
— Nu, recunoscu Celise Waan. Am avut, candva, aceasta intentie. Legenda mi se paruse un subiect excelent pentru o monografie. Am incercat sa obtin fonduri de la Centru, pentru o cercetare la fata locului, dar cererea mea a fost respinsa. M-am enervat, si pe buna dreptate. Idiotii! Am vorbit despre supararea mea si despre cauza ei colegului meu, Jefri Lion.
Lion tusi.
— Da, spuse el. Domeniul meu, dupa cum stiti, este istoria militara. Am fost intrigat, bineinteles. M-am cufundat in bancile de date ale Centrului. Fisierele noastre nu-s la fel de complete ca acelea de pe Avalon si Newhoime, dar n-aveam timp pentru cercetari mai minutioase. Trebuia sa actionam repede. Vezi, teoria mea e de fapt mai mult decat o teorie, e o certitudine, pentru ca stiu ce-i o stea a molimei. Nu-i nici o legenda, Tuf! E adevarul gol-golut! Trebuie sa fie parasita, abandonata, dar inca functionala, indeplinindu-si programele dupa mai mult de un mileniu de la Prabusire. Nu-ti dai seama? Nu ghicesti?
— Imi recunosc esecul, zise Tuf. Imi lipseste familiarizarea dumneavoastra cu problema respectiva.
— E o nava de razboi, Tuf, o nava militara situata pe o orbita lunga, eliptica, in jurul planetei Hro B’rana. Una dintre cele mai devastatoare arme lansate in vidul cosmic de Stravechiul Pamant impotriva hranganilor, la fel de teribila ca legendara flota a iadului despre care se spune ca ar fi existat in ultimele zile de dinaintea Prabusirii. Dar are posibilitatea de a face bine, in aceeasi masura in care poate face rau. Este depozitara celei mai inaintate stiinte biogenetice a Imperiului Federal, un artefact care functioneaza, plin de secrete pierdute pentru restul omenirii!
— Intr-adevar! mormai Tuf.
— Este o nava de germinare, incheie Jefri Lion, o nava de germinare pentru razboi biologic a Corpului Inginerilor Ecologi.
— Si e a noastra, ranji Kaj Nevis.
Haviland Tuf il privi atent pe Nevis, dadu din cap, se ridica, apoi anunta:
— Curiozitatea mi-a fost satisfacuta. Acum trebuie sa-mi indeplinesc partea ce-mi revine din intelegere.
— Ahhh! facu Celise Waan. Carnea mea!
— Cantitatea este copioasa, desi recunosc ca varietatea-i redusa, anunta Haviland Tuf. Va voi lasa sarcina de a va pregati carnea in modul cel mai placut cerului gurii dumneavoastra.
Se duse la un dulap, tasta codul de acces si scoase o ladita, pe care o aduse, sub brat, la masa.
— Aceasta-i singura carne de la bordul navei mele. Nu-i pot garanta gustul sau calitatea. Dar pana acum n-am primit vreo plangere.
Rica Dawnstar izbucni in ras, iar Kaj Nevis chicoti. Haviland Tuf, grijuliu si metodic, scoase din ladita o duzina de cutii de conserve cu hrana pentru pisici si le aseza in fata lui Celise Waan. Distrugere se catara pe masa si incepu sa toarca.
— Nu-i atat de mare pe cat ma asteptam, spuse Celise Waan, la fel de artagoasa ca de obicei.
— Doamna, riposta Haviland Tuf, ochii pot insela deseori. Ecranul meu de vizualizare este, recunosc, modest, cu diametrul doar de un metru, iar acest lucru, bineinteles, diminueaza marimea oricarui obiect reprezentat pe el. Nava are dimensiuni considerabile.
— Cat de considerabile? se interesa Kaj Nevis, apropiindu-se. Tuf isi incrucisa mainile pe burta.
— Nu pot spune cu precizie. Cornul abundentei cu bunuri excelente la preturi minime e doar o nava comerciala modesta, iar instrumentele ei senzoriale nu-s ce-ar trebui sa fie.
— Atunci, spune cu aproximatie, marai Kaj Nevis.
— Cu aproximatie, repeta Tuf. Tinand seama de unghiul din care-i prezentata imaginea pe ecranul meu, considerand axa mai mare drept lungime, nava de care ne apropiem pare a avea circa treizeci de kilometri standard lungime, in jur de cinci kilometri latime si vreo trei kilometri inaltime, cu exceptia sectiunii cu cupola, care se ridica ceva mai mult, si a turnului din fata, care se inalta aproximativ un kilometru deasupra puntii de unde porneste.
Se stransesera toti in camera de comanda, venise chiar si Anittas, care se trezise din somnul lui controlat de calculator cand redusesera acceleratia. Taceau cu totii. Chiar si Celise Waan parea a nu gasi, pentru moment, nimic de zis. Se uitau la ecran, la silueta neagra, lunga, rasucita, care plutea in fata stelelor ce sclipeau ici, colo, luminand slab, pulsand de energii nevazute.
— Am avut dreptate, mormai, in cele din urma, Jefri Lion, pentru a pune capat tacerii. O nava de germinare — o nava a CIE! Nimic altceva nu poate fi atat de mare!
— Fir-ar sa fie! exclama Kaj Nevis, zambind.
— Sistemul trebuie sa fie urias, isi dadu cu parerea Anittas. Imperialii Pamantului erau mult mai sofisticati decat noi. Probabil ca-i o Inteligenta Artificiala.
— Suntem bogati, se balbai Celise Waan, uitand pentru moment de multele-i si variatele-i necazuri, apoi il prinse pe Jefri Lion de maini si incepu sa valseze cu el, aproape topaind. Suntem bogati, bogati, suntem bogati si celebri, suntem toti bogati!
— Acest lucru nu-i in intregime corect, zise Haviland Tuf. Nu ma indoiesc ca veti deveni bogati in viitorul apropiat. Pentru moment insa, buzunarele dumneavoastra nu contin mai multi standarzi decat contineau cu un moment inainte. Nici eu, nici Rica Dawnstar nu impartasim posibilitatile dumneavoastra de prosperitate economica.
Nevis se uita urat la el:
— Te plangi de ceva, Tuf?
— Departe de mine ideea de a obiecta, spuse Tuf, cu voce inexpresiva. Corectam doar declaratia eronata a lui Celise Waan.
— Bine, dadu din cap Kaj Nevis. Acum, inainte de a deveni bogati, trebuie sa mergem la bordul chestiei aceleia si sa vedem ce-i in interiorul ei. Chiar daca-i o ruina, tot vom obtine uri premiu important pentru recuperarea ei. Dar daca nava-i functionala, nu exista nici o masura a bogatiei ce ne va reveni!
— Evident ca-i functionala, declara Jefri Lion. Raspandeste molima peste Hro B’rana la fiecare a treia generatie, de peste o mie de ani standard.
— Da, comenta Nevis, asta-i adevarat, dar nu ne spune mare lucru. Se afla pe o orbita fixa. Dar care-i starea motoarelor? A bibliotecii de celule? A calculatoarelor? Avem multe de verificat. Cum ajungem la bord, Lion?
— Putem acosta, raspunse Jefri Lion. Tuf, vezi cupola aceea?
— Vederea mea e fara pereche.
— Bine. Cred ca sub ea se afla puntea de acostare, mare cat un cosmodrom. Daca reusim sa deschidem cupola, putem duce nava ta acolo.
— Daca, zise Haviland Tuf. Un cuvant foarte neplacut. Atat de scurt si atat de des rostit cu dezamagire si frustrare…
Ca pentru a sublinia cuvintele lui, pe ecranul principal aparu o luminita rosie. Tuf intinse un deget alb:
— Fiti atenti!
— Ce-i asta? se interesa Nevis.
— Un mesaj, raspunse Tuf.
Se apleca si atinse o tasta uzata de la lasercom.
Steaua molimei disparu de pe ecran. In locul ei, se ivi figura obosita a unui barbat de varsta medie, ce statea intr-o camera de comunicatii. Individul avea riduri adanci pe frunte, o expresie posomorata, iar capul acoperit de par des, negru. Ochii sai cenusii-albastri dezvaluiau epuizare. Purta o uniforma parca scoasa din benzile de istorie, iar pe cap o capela verde, cu cozoroc, si cu un theta auriu ca emblema.
— Aici Arca, anunta el. Ati patruns in sfera noastra de aparare. Identificati-va sau deschidem focul. Acesta este primul avertisment.
Haviland Tuf apasa pe butonul EMISIE.
— Aici Cornul abundentei cu bunuri excelente la preturi minime, anunta el cu voce clara. Comandata de Haviland Tuf. Suntem negustori nepericulosi, neinarmati. Venim din ShanDellor, Arca. Pot cere permisiunea sa ma apropii pentru acostare?
