— Exista oameni! gafai Celise Waan. Echipajul traieste!
— O evolutie fascinanta a evenimentelor, afirma Lion, tragandu-se de barba. Poate ca acesta este un descendent al membrilor echipajului initial CIE. Sau, poate, au folosit cronourzeala! Urzeala din firele tesaturii timpului — pentru a-l accelera sau a-l tine pe loc. Da, puteau face asta! Cronourzeala! Ganditi-va la acest lucru!
Kaj Nevis scoase un sunet batjocoritor.
— Au trecut o mie de ani si indivizii sunt inca in viata! Cum naiba putem face fata unor asemenea fiinte?
Imaginea de pe ecran palpai scurt. Apoi acelasi barbat obosit, in uniforma Imperialilor Pamantului, spuse:
— Aici Arca. Identificarea voastra este gresit formulata. Va aflati in interiorul sferei noastre de aparare. Identificati-va sau deschidem focul! Acesta a fost al doilea avertisment.
— Domnule, replica Haviland Tuf, protestez! Suntem fara arme si fara aparare. Nu facem nici un rau. Suntem negustori, savanti, colegi intru umanitate. Intentiile noastre nu-s ostile si, mai mult decat atat, nu avem mijloace de a produce daune unei nave atat de formidabile ca Arca dumneavoastra. De ce ne primiti atat de belicos?
Ecranul palpai.
— Aici Arca. Ati patruns in sfera noastra de aparare. Identificati-va imediat sau veti fi distrusi. Acesta este al treilea si ultimul avertisment.
— Inregistrari! exclama Kaj Nevis, cu oarecare entuziasm. Asta-i! Nici vorba de pastrare in viata cu ajutorul frigului sau de vreun afurisit de camp de staza! Nu-i nimeni acolo. Doar un calculator care ne arata niste inregistrari.
— Ma tem ca aveti dreptate, zise Haviland Tuf. Se pune urmatoarea intrebare: daca acel calculator este programat sa transmita niste inregistrari navelor care se apropie, ce altceva a fost programat sa faca in continuare?
— Codurile! isi aminti brusc Jefri Lion. Am un set intreg de coduri ale Imperiului Federal, de secvente de identificare, in fisierele mele de pe cipurile de cristal! Ma duc sa le caut!
— O idee excelenta, comenta Haviland Tuf, dar cu o singura si evidenta deficienta: e nevoie de timp pentru a gasi si utiliza cipurile cu coduri. Daca am avea posibilitatea de a face acest lucru, as aplauda propunerea dumneavoastra. Ma tem, vai, ca nu dispunem de aceasta posibilitate. Arca tocmai a tras in noi.
Apoi uriasul se apleca spre consola si anunta:
— Accelerez!
Dar, in timp ce degetele lui lungi, albe, atingeau tastele, Cornul abundentei se zgaltai violent. Celise Waan tipa si se prabusi, Jefri Lion cazu peste Anittas. Chiar si Rica Dawnstar trebui sa se prinda de speteaza scaunului lui Tuf, pentru a se tine pe picioare. Apoi se stinsera toate luminile. Vocea lui Tuf rasuna in intuneric:
— Ma tem ca am vorbit prea devreme sau, mai corect, am actionat prea tarziu.
Pe durata unui moment ce paru interminabil, fura coplesiti de tacere, intuneric si groaza, asteptand o a doua lovitura care sa puna capat acestora.
Apoi, bezna se limpezi un pic. Luminite firave aparura la consolele din jur, in timp ce aparatura Cornului abundentei se trezea la o semiviata palpaitoare.
— Nu suntem scosi complet din circulatie, declara Haviland Tuf, stand pe scaunul din fata tabloului de comanda, cu mainile pe tastatura calculatorului. Voi cere un raport privind stricaciunile. Poate vom fi in stare sa ne retragem.
Celise Waan incepu sa scoata un tipat, o vaicareala stridenta, isterica, fara sfarsit. Ramasese intinsa pe podea. Kaj Nevis se intoarse spre ea.
— Gura, vaca tampita! o repezi el si-o izbi cu piciorul, iar vaietul ei se transforma intr-o bolboroseala. Suntem morti daca ramanem locului! Urmatorul proiectil ne va face tandari! Fir-ar sa fie, Tuf, misca dracia asta de aici!
— Capacitatea noastra de deplasare este nediminuata, replica Tuf. Lovitura pe care am incasat-o nu a pus capat miscarii noastre, desi ne-a deviat oarecum de pe traiectoria initiala, ce ne ducea catre Arca. Poate ca de aceea n-au tras iar in noi. Ma tem, continua el, examinand caracterele estompate, verzi, ce defilau pe un ecran mai mic, ca nava mea a suferit unele reduceri ale functionalitatii. N-ar fi recomandabil sa accelerez acum — tensiunea ne-ar sfarama, fara indoiala, in bucati. Sistemul pentru mentinerea vietii are cateva stricaciuni. Extrapolarile arata ca vom ramane fara oxigen peste aproximativ noua ore standard.
Kaj Nevis injura, iar Celise Waan incepu sa dea cu pumnii in podea.
— Pot face economie de oxigen intrand din nou in stare de repaos, se oferi Anittas.
Il ignorara cu totii.
— Sa omoram pisicile, sugera Celise Waan.
— Putem sa ne deplasam? intreba Rica Dawnstar.
— Motoarele de manevra sunt inca functionale, raspunse Tuf, dar, fara capacitatea de a executa salturi stelare, vom avea nevoie de doi ani ShanDish pentru a ajunge pe Hro B’rana. Patru dintre noi pot gasi adapost in costumele cosmice. Filtrele de aer cu virusi vor recicla oxigenul un timp nelimitat.
— Refuz sa traiesc doi ani intr-un costum cosmic! declara cu tarie Celise Waan.
— Foarte bine, zise Tuf. Deoarece am numai patru costume, iar noi suntem sase, acest lucru ne va ajuta. Sacrificiul dumneavoastra, plin de noblete, va fi amintit multa vreme, doamna. Inainte de a pune acest plan in aplicare, cred totusi ca ar trebui sa luam in considerare alta optiune.
— Care? se interesa Kaj Nevis.
Tuf se roti cu scaunul si-i privi pe fiecare in parte, la lumina slaba a camerei de comanda.
— Sa speram ca cipurile de cristal ale lui Jefri Lion contin codul potrivit pentru apropiere, astfel incat sa acostam Arca fara sa devenim o tinta pentru un armament stravechi.
— Cipul! exclama Lion, care abia se zarea — in bezna, jacheta lui din stofa cameleon devenise de-un negru mat. Ma duc sa-l caut!
Se repezi in goana catre sectorul de locuit.
Ciuperca traversa linistit camera si sari in poala lui Tuf, care puse o mana pe el, iar cotoiul urias incepu sa toarca puternic. Un sunet mai degraba linistitor. Poate ca lucrurile aveau sa se rezolve, pana la urma… Dar Jefri Lion plecase de prea mult timp…
Cand, in cele din urma, il auzira revenind, pasii lui erau fara vlaga, de om invins.
— Ei bine, intreba Nevis, unde-i?
— A disparut. Am cautat pretutindeni. A disparut. As fi jurat ca-l am. Fisierele mele… Kaj, as fi vrut sa le iau cu mine. Sigur, nu puteam lua totul, dar am copiat inregistrarile mai importante, lucrurile care ar fi putut fi de folos — materiale despre razboi, despre CIE, ceva despre istoria zonei. Stii servieta mea cenusie. In ea aveam calculatorul cel mic si vreo treizeci de cipuri de cristal. Am cautat cate ceva prin ele noaptea trecuta, cand stateam in pat, iti amintesti? Revedeam informatiile despre navele de germinare, iar tu te-ai plans ca nu te las sa dormi. Am un cip plin cu coduri din vechime, stiu ca am, si am intentionat sa-l iau cu mine. Dar nu-i aici!
Lion se apropie. Vazura ca tinea calculatorul portabil intins spre ei, ca o ofranda.
— Am cautat prin cutie de patru ori, am verificat toate cipurile care erau pe pat, pe masa… Nu-i. Imi pare rau. Doar daca nu I-a luat cineva… adauga el, privind spre ceilalti, dar nimeni nu zise nimic. Probabil ca am uitat codurile pe ShanDellor. Am plecat in graba si…
— Tampit senil! izbucni Kaj Nevis. Ar trebui sa te ucid chiar acum si sa economisesc un pic de aer pentru noi, ceilalti!
— Suntem morti, se vaita Celise Waan, morti, morti…
— Doamna, zise Haviland Tuf, mangaindu-l pe Ciuperca, continuati sa faceti afirmatii pripite. Nu sunteti mai moarta decat erati bogata cu putin timp in urma.
— Ai vreo idee? se intoarse Nevis spre el.
— Intr-adevar, raspunse Tuf.
— Ei bine? il grabi Nevis.
— Arca este singura noastra salvare. Trebuie s-o acostam. Fara cristalul cu coduri al lui Jefri Lion, nu putem deplasa Cornul abundentei cu bunuri excelente la preturi minime pentru a ne apropia de ea, ca sa nu se traga iar in noi. Un lucru evident. Dar mi-a venit o idee interesanta, spuse el, ridicand un deget. Poate ca Arca va arata mai
