construiesc ansible mult mai ieftine; sunt SI pe navele Flotei si, cu timpul o nava robot sau cu oameni va sosi aici, aducand unul si coloniei voastre. De fapt, daca imi amintesc bine, o nava pilotata de oameni se afla deja pe drum si va sosi aici peste 9, 4 ani-E.
— De unde stiti? intreba cineva.
— De la ansiblu, zambi comandorul, cel pe care-l avem cu noi. Domnule Or, poporul dumitale a inventat aparatul, poate ca-l puteti explica celor de fata, carora termenul le este necunoscut.
Cetianul nu se clinti.
— Nu o sa incerc sa explic principiul de functionare al ansiblului, incepu el. Efectul sau poate fi prezentat insa foarte simplu: transmisia instantanee a unui mesaj la orice distanta. Unul dintre elemente trebuie sa se gaseasca pe un corp cu masa foarte mare pe cand celalalt poate fi oriunde in cosmos. De la sosirea pe orbita,
— De indata ce am iesit din dilatarea-timpului NAFAL in spatio-temporalitatea planetara, aici, am sunat, ca sa zicem asa, acasa, continua vocea moale a comandorului. Si ni s-a spus ce s-a intamplat in cei douazeci si sapte de ani in care am calatorit: Prapastia timpului ramane de netraversat pentru corpurile fizice, dar nu si pentru informatii. Dupa cate va puteti da seama, lucrul acesta este tot atat de important pentru noi, ca specie interstelara, ca si vorbirea la inceputul evolutiei. Efectul va fi acelasi: posibilitatea aparitiei unei noi societati.
— Domnul Or si cu mine am parasit Pamantul acum douazeci si sapte de ani, ca Delegati ai guvernelor noastre, Tau II si Hain, vorbi Lepennon, cu un glas care continua sa fie politicos, dar era lipsit de orice caldura. Cand am plecat, oamenii discutau despre eventualitatea formarii unei uniuni intre planetele civilizate, acum, cand comunicatia era posibila. Actualmente Liga Planetelor exista. Mai precis, exista de optsprezece ani. Domnul Or si cu mine am fost numiti Emisari ai Consiliului Ligii, asa incat avem anumite' puteri si responsabilitati inexistente in momentul parasirii Pamantului.
Cei trei de pe nava continuau sa repete aceleasi lucruri: existenta unui mijloc de comunicare instantaneu, existenta unui super guvern interstelar… Puteai sa crezi, sau nu. Erau in cardasie si minteau. Ideea ii trecu prin minte lui Lyubov; o analiza si hotari ca era o banuiala normala, dar lipsita de orice dovezi, asa ca o indeparta. Totusi, o parte din ofiterii obisnuiti sa-si compartimenteze gandirea, specialisti in autoaparare, aveau s-o accepte, cu usurinta cu care se indoise el. Ei credeau ca oricine pretinde brusc o noua autoritate era fie un mincinos, fie un conspirator. Nu erau mai constransi decat Lyubov, care fusese invatat sa-si tina mintea deschisa, fie ca o dorea, fie ca nu.
— Trebuie sa acceptam toate acestea numai pe baza cuvantului dumitale, domnule? intreba colonelul Dongh cu demnitate si patos; deoarece si el, prea rutinat ca sa inteleaga noul, stia ca nu trebuia sa-i creada pe Lepennon, Or si Young, dar se temea.
— Nu, raspunse Cetianul. Nu-i vorba de asa ceva. O colonie ca aceasta trebuia sa creada ceea ce-i comunicau navele aflate in trecere, sau mesajele radio depasite ca timp. Acum nu mai trebuie sa credeti. Puteti verifica. Va vom da voua ansiblul destinat lui Prestno. Putem face asa ceva, avem avizul Ligii. Aviz primit, bineinteles, prin ansiblu. Colonia voastra se afla intr-o situatie dificila. Mai dificila decat ma asteptam, judecand dupa rapoartele primite. Rapoartele respective sunt incomplete; v-au impiedicat fie cenzura, fie prostia. Acum insa veti avea ansiblul ca sa comunicati cu Administratia Terrei; puteti solicita dispozitii, pentru a sti cum sa procedati. Chiar va recomand sa faceti imediat lucrul acesta, date fiind schimbarile profunde care s-au petrecut, dupa plecarea noastra, in organizarea guvernului de pe Pamant. De acum nu mai exista scuza actionarii pe baza unor ordine invechite; doar scuza ignorantei, sau autonomiei iresponsabile.
Cetianul era acru si, aidoma laptelui, ramanea acru. Domnul Or intrecea orice masura si comandorul Young ar fi trebuit sa-l opreasca. Dar putea oare? Care era rangul unui „Emisar al Consiliului Ligii Planetelor”? Care este, de fapt, seful, se intreba Lyubov, simtind si el un fior de teama. Durerea de cap ii revenise ca o constrangere, ca un cerc de fier peste tample.
Privi peste masa, catre mainile lui Lepennon, albe, cu degete prelungi, stanga asezata peste dreapta, linistite, pe lemnul simplu, lustruit, al mesei. Pielea alba era un defect pentru gustul estetic al lui Lyubov, conditionat de standardele Pamantului, dar nemiscarea si puterea acelor maini il incantau. Pentru Hainish, se gandi el, civilizatia constituia ceva normal. O cunoscusera de atata vreme. Traiau viata social-intelectuala cu gratia unei pisici vanand in gradina, cu siguranta unui albatros urmarind valurile oceanului. Erau experti. Niciodata nu trebuia sa pozeze, sa joace teatru. Erau ceea ce erau. Parca nimeni nu se potrivea mai bine decat ei pielii omenesti. Doar, poate, omuletii verzi? Creechii deformati, pitici, supra-adaptati, stagnati, care erau tot atat de absoluti, de deschisi, de senini ca si ei…
Un ofiter, Benton, il intreba pe Lepennon daca el si cu Or se aflau pe planeta ca observatori ai (aici ezita) Ligii Planetare, sau daca pretindeau vreo autoritate in… Lepennon il intrerupse politicos:
— Ne aflam aici ca observatori, fara putere de decizie, numai de informare si sugestie. Continuati sa primiti dispozitii doar de la guvernul vostru de pe Pamant.
— Atunci, in esenta, nu s-a schimbat nimic, observa usurat colonelul Dongh.
— Ati uitat ansiblul, il opri Or. Va voi instrui in modul lui de functionare, colonele, dupa aceasta sedinta si atunci va veti putea consulta cu Administratia Coloniilor.
— Deoarece problema este destul de urgenta, si deoarece Pamantul apartine acum Ligii Planetelor, si ar fi putut schimba oarecum Codul Colonial in ultimii ani, recomandarea domnului Or este binevenita. Ar trebui sa le fim recunoscatori domnilor Or si Lepennon pentru hotararea lor de a oferi coloniei ansiblul destinat lui Prestno. Decizia le-a apartinut lor; eu pot numai s-o aplaud. Acum, mai ramane de luat o hotarare, iar pe aceasta trebuie s-o iau eu, orientandu-ma dupa judecata voastra. Daca vi se pare ca exista pericolul atacarii coloniei de catre bastinasi, pot ramane aici cu nava mea, o saptamana sau doua, ca arsenal de aparare; de asemenea, pot evacua femeile. Nu sunt inca copii, asa este?
— Asa-i domnule, incuviinta Gosse. 482 de femei.
— Bun, am spatiu pentru 380 de pasageri; putem inghesui inca o suta in plus; masa suplimentara va mai adauga inca un an calatoriei de intoarcere, dar asta-i situatia. Din pacate, nu putem face mai mult. Trebuie sa ne indreptam spre Prestno; dupa cum stiti, vecinul vostru cel mai apropiat, la 1, 8 ani-lumina. O sa ne oprim aici la intoarcerea spre Terra, insa asta inseamna cel putin inca trei ani-E. Va puteti descurca?
— Da, raspunse colonelul si ceilalti il inganara. Acum suntem preveniti si n-o sa ne mai prinda nepregatiti.
— In mod analog, interveni Cetianul, bastinasii mai pot rezista trei ani?
— Da, facu colonelul.
— Nu, rosti Lyubov.
Urmarise expresia lui Davidson si fusese cuprins de panica.
— Colonele? intreba politicos Lepennon.
— Suntem aici de patru ani, iar bastinasii infloresc. Exista loc pentru toti si, dupa cum vedeti, planeta este subpopulata, iar Administratia n-ar fi testat-o pentru colonizare, daca n-ar fi fost asa cum este. Daca cineva s-a gandit sa ne atace, nu ne va mai prinde nepregatiti; am fost gresit informati asupra caracterului bastinasilor, dar suntem puternic inarmati si capabili sa ne aparam si singuri; nu planuim insa nici un fel de represalii. Lucru! acesta este strict interzis in Codul Colonial — desi nu stiu ce a mai adaugat guvernul cel nou — dar eu il voi respecta pe cel pe care-l avem, ca si pana acum, iar el interzice in mod hotarat represaliile in masa sau genocidul. Nu vom trimite nici un mesaj dupa ajutor; la urma urmei, o colonie aflata la douazeci si sapte de ani-lumina de casa ar trebui sa fie complet responsabila, iar eu nu vad ce ar putea schimba MCI-ul ala, daca navele, oamenii si materialul trebuie sa calatoreasca tot cu viteza luminii. Vom continua sa expediem lemnul spre casa si sa avem grija de noi singuri. Femeile nu se gasesc in nici un fel de pericol.
— Domnule Lyubov? se rasuci Lepennon.
— Suntem de patru ani aici. Eu nu stiu daca populatia nativa va mai supravietui inca patru. In privinta ecologiei, cred ca Gosse ma va aproba daca spun ca am distrus in mod ireversibil sistemul de viata pe o insula mare, ca am facut stricaciuni importante pe subcontinentul Sornol si, daca continuam in acelasi ritm cu defrisarile, in zece ani putem transforma principalele tinuturi locuibile in pustiuri. Vina nu apartine conducerii coloniei, sau Biroului Forestier; ei, au respectat un Plan de Dezvoltare elaborat pe Pamant, fara o cunoastere exacta a planetei sau a locuitorilor ei.
