Soarele gol

— Ia loc, Baley. Fumezi?

— Numai pipa, domnule, raspunse Baley.

Spunand acestea isi scoase pipa, iar Minnim vari la loc trabucul pe care incepuse sa-l traga afara.

Baley isi regreta imediat gestul. Un trabuc era mai bun decat nimic si darul i-ar fi prins bine. Chiar si cu ratia mai mare de tutun ce-i revenea in urma promovarii sale din categoria a 5-a intr-a 6-a, nu putea spune ca inota in tutun de pipa.

— Aprinde-o, te rog, daca doresti, spuse Minnim si astepta cu un fel de rabdare parinteasca pana ce Baley masura cu grija tutunul necesar si fixa apoi capacul.

Cu ochii asupra pipei, Baley spuse:

— Domnule subsecretar, nu mi s-a comunicat motivul chemarii mele la Washington.

— Stiu asta, raspunse Minnim zambind. Te pot lamuri pe loc. Esti detasat temporar.

— In afara New York-ului ?

— Chiar destul de departe.

Baley isi ridica sprancenele a mirare, cu un aer preocupat:

— Pe ce perioada, domnule subsecretar ?

— Nu stiu exact.

Baley isi dadea seama de avantajele si dezavantajele unei detasari. Ca flotant intr-un Oras unde nu locuia permanent, o va duce, desigur, mai bine decat il indreptatea rangul sau ierarhic oficial. Pe de alta parte, era foarte improbabil sa i se permita sa-si ia cu el sotia si fiul, pe Bentley. Evident, li se vor asigura conditii de trai acasa, la New York, dar Baley era un om atasat de caminul sau si nu-l incanta gandul unei despartiri. Si apoi, o detasare insemna o sarcina precisa, ceea ce era bine, dar si o raspundere mai mare decat cea obisnuita penlru un detectiv, ceea ce putea fi neplacut. Cu nu prea multe luni inainte Baley facuse fata cu succes raspunderii legate de cercetarea imprejurarilor in care un spatian fusese ucis chiar langa New York si nu era prea bucuros de perspectiva unei alte misiuni de acest fel.

— Nu mi-ati putea spune unde sunt detasat? Natura detasarii? Despre ce e vorba?

Incerca sa evalueze cuvintele subsecretarului, („Chiar destul de departe”) si sa faca mici pariuri cu sine insusi in privinta noii sale baze de operatii. Raspunsul lui Minnim sunase apasat si Baley se gandea: Calcutta? Sydney?

Apoi observa ca, in cele din urma, subsecretarul isi scosese un trabuc si il aprindea cu atentie.

Dumnezeule! se gandi Baley, nu stie ce sa-mi spuna, sau nu vrea sa-mi spuna.

Minnim isi lua trabucul dintre buze, privi fumul si raspunse:

— Ministerul Justitiei te detaseaza temporar in Solaria.

O clipa, Baley isi framanta mintea incercand o identificare: Solaria! In Asia, in Australia…?

Apoi se ridica de pe scaun si rosti incordat:

— Vreti sa spuneti, intr-una din Lumile exterioare?

Minnim se feri sa-l priveasca in Ochi:

— Exact!

— Dar e imposibil! Nu vor admite un pamantean intr-o Lume exterioara!

— Imprejurarile pot schimba situatia, detectiv Baley. S-a comis o crima in Solaria.

Gura lui Baley se crispa intr-un fel de zambet reflex.

— Dar e cam in afara jurisdictiei noastre, nu-i asa ?

— Ne-au solicitat sprijinul.

— Noua? Pamantului?

Baley se simtea impartit intre tulburare si neincredere. Era de necrezut ca o Lume exterioara sa aiba fata de planeta-mama alta atitudine decat dispret sau, in cel mai bun caz, o bunavointa plina de superioritate. Sa ceara sprijin?

— De la Pamant? repeta el.

— E ceva neobisnuit, admise Minnim, dar asa stau lucrurile. Vor un detectiv pamantean care sa se ocupe de acest caz. Treaba s-a aranjat pe cai diplomatice, la cel mai inalt nivel.

Baley se aseza din nou.

— Dar de ce eu? Nu mai sunt tanar, am patruzeci si trei de ani, am sotie si copil. N-as putea pleca de pe Pamant.

— Nu te-am ales noi, detectiv Baley. Ai fost cerut nominal.

— Tocmai eu?

— Detectivul Elijah Baley, categoria a 6-a, din corpul de politie al Orasului New York. Stiau ei de ce, si desigur ca intelegi si dumneata.

Baley se incapatana:

— Dar nu sunt competent pentru un asemenea lucru!

— Ei considera ca esti. Probabil ca au aflat in ce fel ai rezolvat cazul spatianului ucis.

— Trebuie sa fie vreo incurcatura. Le-a parut o treaba mai buna decat a fost realmente.

Minnim ridica din umeri.

— Oricum, te-au cerut pe dumneata, iar noi am fost de acord sa te trimitem. Deci esti detasat. Ti s-au pregatit toate documentele si trebuie sa pleci. In lipsa dumitale sotia si copilul vor avea conditii de categoria a 7-a, caci acesta va fi si rangul dumitale pe durata executarii misiunii.

Facu apoi o pauza semnificativa.

— Indeplinirea cu succes a misiunii iti poate asigura aceasta categorie in mod permanent.

Toate se petreceau prea repede pentru Baley. Era absolut imposibil. Nu putea sa plece de pe Pamant! Nu intelegeau asta?

Se auzi intreband cu o voce calma, care-i parea lui insusi nefireasca:

— Ce fel de crima? In ce imprejurari? De ce n-o pot rezolva singuri?

Minnim aranja cu multa atentie niste maruntisuri pe birou. Apoi clatina din cap.

— Nu stiu nimic despre crima. Nu cunosc imprejurarile.

— Atunci cine le cunoaste, domnule subsecretar? Doar nu vreti sa ma duc acolo nepregatit, nu-i asa? Si din nou acea voce interioara, disperata: Dar nu pot pleca de pe Pamant!

— Nu le cunoaste nimeni. Nimeni de pe Pamant. Solarienii nu ne-au spus nimic. Asta va fi treaba dumitale: sa afli ce aspecte atat de importante arc aceasta crima incat le trebuie un pamantean ca s-o rezolve. Sau, mai bine zis, asta va fi o parte din treaba dumitale.

Baley se simtea atat de disperat incat intreba:

— Si daca refuz?

Stia, fireste raspunsul. Stia cu precizie ca asta ar insemna o retrogradare pentru el insusi si, mai ales, pentru familia sa.

Minnim nu spuse nimic despre retrogradare. Se multumi sa murmure:

— Nu poti refuza, detectiv Baley. Ai o misiune de indeplinit.

— Pentru solarieni? Sa-i ia naiba pe toti!

— Pentru noi, Baley, pentru noi. Minnim facu o pauza apoi continua: Cunosti pozitia Pamantului fata de spatieni. Doar nu mai trebuie sa-ti vorbesc despre asta.

O cunostea, asa cum o cunostea fiecare pamantean. Cele cincizeci de Lumi exterioare, cu o populatie totala mult mai mica decat cea a Pamantului, aveau totusi un potential militar de vreo suta de ori mai mare. In acele lumi subpopulate, a caror economie se baza pe roboti pozitronici, productia de energie pe cap de locuitor era de o mie de ori mai mare decat pe Pamant. Iar cantitatea de energie pe care o putea produce un singur locuitor determina potentialul militar, nivelul de trai, fericirea si toate celelalte.

Minnim adauga:

— Unul dintre factorii care contribuie la mentinerea noastra in aceasta pozitie este ignoranta! Chiar asa! Ignoranta! Spatienii stiu totul despre noi. Doar trimit destule misiuni pe Pamant. Iar noi nu stim despre ei decat ceea ce vor ei sa ne spuna. Nici un pamantean n-a pus inca piciorul in vreo Lume exterioara. Dumneata, totusi, o vei face.

Baley incepu sa spuna:

— Dar nu pot…

Minnim insa repeta: