— Ba da! Situatia dumitale va fi unica. Te vei afla pe Solaria la invitatia lor, indeplinind o misiune pe care ti-o vor da ei. La intoarcere, vei avea informatii utile pentru Pamant.
Baley se uita posomorat la subsecretar.
— Vreti sa spuneti ca voi face spionaj pentru Pamant.
— Nu e vorba de spionaj. Nu trebuie sa faci decat ce iti cer ei. E de-ajuns sa-ti tii ochii deschisi si mintea treaza. Observa! La intoarcere vom gasi aici specialisti care sa analizeze si sa interpreteze cele observate de dumneata.
— Banuiesc ca exista o criza, domnule subsecretar, spuse Baley.
— Ce te face sa crezi asa ceva?
— Este riscant sa trimiteti un pamantean intr-o Lume exterioara. Spatienii ne urasc. Cu toata bunavointa mea, si chiar aflandu-ma acolo invitat de ei, as putea provoca vreun incident interstelar. Guvernul Pamantului putea gasi usor un pretex pentru a nu ma trimite. Se putea spune ca sunt bolnav. Spatienii au o teama patologioca de boala. Nu m-ar primi acolo pentru nimic in lume daca ar crede ca sunt bolnav.
— Ne sugerezi cumva sa incercam asta?
— Nu. Daca guvernul n-ar avea alte motive pentru a ma trimite, ar fi gasit un pretext, ba chiar unul mai bun, si fara ajutorul meu. Rezulta deci ca problema spionajului e adevaratul motiv. Si daca este asa, atunci lucrurile trebuie sa fie ceva mai serioase pentru a justifica riscul.
Baley se astepta la o explozie din partea subsecretarului, si aproape ca ar fi primit-o cu bucurie, ca pe o destindere, dar Minnim se multumi sa zambeasca glacial si sa spuna:
— Constat ca poti vedea dincolo de amanunte. Dar nici nu ma asteptam la mai putin din partea dumitale.
Subsecretarul se apleca spre Baley, peste birou.
— Iata unele informatii pe care nu le vei discuta cu nimeni, nici macar cu alti functionari guvernamentali. Sociologii nostri au ajuns la anumite concluzii privind situatia actuala din Galaxie. Exista cincizeci de Lumi exterioare, subpopulate, robotizate, puternice, locuite de oameni sanatosi si care traiesc mult. Exista apoi Pamantul nostru, subdezvoltat din punct de vedere tehnologic, suprapopulat cu oameni care nu traiesc mult, si dominat de spatieni. Situatia este instabila.
— Totul e instabil, pe termen lung.
— Aceasta situatie este instabila pe termen scurt. Ne mai raman cel mult o suta de ani. Lucrurile se vor mentine asa pe durata vietii noastre, dar avem si copii. Pana la urma vom deveni un pericol prea mare pentru Lumile exterioare pentru a ni se permite sa supravietuim. Pe Pamant traiesc opt miliarde de oameni care-i urasc pe spatieni.
— Spatienii ne exclud din Galaxie, adauga Baley, conduc comertul nostru in folosul lor, dau ordine guvernului nostru si ne trateaza cu dispret. Ce asteapta atunci de la noi? Recunostinta?
— Asa este, si totusi planul e stabilit: rascoala-represiune, rascoala-represiune, si, intr-un secol, Pamantul practic nu va mai conta ca lume populata. Asa afirma sociologii.
Baley se misca pe scaun nelinistit. Nu te poti indoi de sociologi si de calculatoarele lor.
— Si ce asteptati de la mine daca asa stau lucrurile?
— Sa ne aduci informatii. Marele defect al prognozei sociologilor consta in lipsa noastra de date despre spatieni. A trebuit sa construim ipoteze pornind de la spatieni care au fost trimisi la noi. A trebuit sa ne bazam pe ceea ce au binevoit sa ne spuna despre ei, asa ca le cunoastem numai punctele tari. La naiba, au roboti, sunt putini si traiesc mult. Dar n-au oare si puncte slabe? Nu exista vreun factor sau mai multi, care, daca i-am cunoaste, ar schimba inevitabilitatea sociologica a distrugerii? Ceva care sa poata ghida actiunile noastre si sa mareasca sansele de supravietuire ale Pamantului?
— N-ar fi mai bine sa trimiteti un sociolog?
Minnim dadu din cap negativ.
— Daca am putea trimite pe cine vrem noi, am fi facut-o inca de acum zece ani, cand s-a ajuns prima data la aceste concluzii. Acesta este primul nostru prilej de a trimite pe cineva ei ne-au cerut un detectiv, si asta ne convine. Iar detectivul este un fel de sociolog: un sociolog practicant, care lucreaza empiric, caci altfel n-ar mai fi un bun detectiv. Dosarul dumitale arata ca esti un bun sociolog.
— Va multumesc, domnule subsecretar, raspunse Baley mecanic. Si daca intru in vreun bucluc?
Minnim ridica din umeri.
— Asta este riscul meseriei de politist. Alunga ideea cu o miscare a mainii si adauga: In orice caz, trebuie sa te duci. S-a si fixat data plecarii. Nava care te va transporta asteapta.
Baley se incorda.
— Asteapta? Cand urmeaza sa plec?
— Peste doua zile.
— Atunci, trebuie sa ma intorc la New York. Sotia mea…
— Vom avea
— Dar e inuman. Trebuie s-o vad. S-ar putea sa n-o mai vad niciodata.
— Ce-ti voi spune acum poate parea si mai inuman, insa nu e oare adevarat ca nu exista zi in care, plecand sa-ti faci datoria, nu ti-ai putea spune ca n-o sa le mai revada niciodata? Detectiv Baley, toti trebuie sa ne facem datoria.
Pipa se stinsese de vreo cincisprezece minute, dar Baley nici nu observase.
Nimeni nu mai putea sa-i spuna nimic. Nimeni nu stia nimic despre crima. Functionar dupa functionar, il impingeau pur si simplu spre momentul cand se gasi la baza unei nave spatiale, inca necrezand tot ce i se intampla.
Era ca un tun gigantic indreptat spre cer. Baley tremura spasmodic in aerul liber si aspru. Se lasa noaptea. Baley o primi cu recunostinta: parca niste pereti negri, intunecosi, se uneau cu plafonul negru de deasupra. Cerul era innourat si, desi detectivul fusese la Planetariu, o stea luminoasa, pe care o zari printr-o spartura a norilor, tot il facu sa tresara.
O scanteie mica, departe, tare departe. O privi curios, aproape fara teama. Parea foarte apropiata, foarte neinsemnata, si totusi, in jurul unor asemenea stele se rotesc planete ai caror locuitori sunt stapanii Galaxiei. Si soarele este o astfel de stea, se gandi Baley, numai ca e mult mai aproape, luminand acum cealalta fata a Pamantului.
Isi imagina deodata Pamantul ca pe un glob de piatra invelit intr-o pelicula subtire de umezeala si gaze, expus vidului ce il inconjura, cu Orasele sale adancite putin in stratul superificial, situate precar intre roca si aer. I se facu piele de gaina!
Nava era, desigur, a spatienilor. Traficul interstelar se afla cu totul in mainile acestora. Baley era singur acum, imediat in afara limitei Orasului. Fusese imbaiat, frecat si dezinfectat pana ce l-au socotit suficient de nepericulos, dupa criteriile spatiene, pentru a patrunde in nava. Chiar si asa, au trimis doar un robot sa-l intampine, infestat cum era cu zeci de specii de bacterii patogene aduse, din acel Oras aglomerat, carora el le putea rezista, spre deosebire de spatienii crescuti eugenie in medii aseptice.
Robotul se ivi, masiv, din intunericul noptii, cu ochi avand o lucire rosie mata.
— Detectivul Elijah Baley?
— Exact, raspunse Baley taios, simtind cum i se zbarleste putin parul de la ceafa. Era destul de pamantean pentru a-si da seama ca i se incretise carnea pe el la vederea unui robot indeplinind o munca omeneasca. Isi aminti de R. Daneel Olivaw, cu care colaborase in cazul spatianului ucis, dar acela arata cu totul altfel. Daneel era…
— Urmati-ma, va rog, spuse robotul, si un far asternu o fasie alba de lumina pana la nava.
Baley se executa. Urca scara, intra in nava, trecu prin mai multe coridoare si ajunse intr-o incapere.
— Aceasta va fi cabina dumneavoastra, detectiv Baley. Sunteti rugat sa n-o parasiti pe toata durata calatoriei.
Sigur, ma sechestrati aici, se gandi Baley. Ma tineti izolat, in siguranta.
Coridoarele prin care trecuse erau goale. Probabil ca acum le dezinfectau robotii. Si probabil ca robotul din fata lui va trece printr-o baie antiseptica la iesire.
— Aveti la dispozitie apa curenta si toaleta. Veti primi hrana. Veti avea material de vizionat. Hublourile sunt
