pe cineva prost, fara experienta sau tanar?
Iar Daneel zise:
— Nu, partenere Elijah, nu.
— E vreo greseala in rationamentul meu?
— Nici una.
— Atunci, greseala este poate in presupunerea mea ca robotul a fost vatamat fizic. El nu a fost vatamat fizic, de fapt. Asa este?
— Da, partenere Elijah.
(Asta inseamna ca Demacheck avea informatiile din sursa directa, se gandi Baley.)
— In acest caz, Daneel, Jander a fost vatamat mental. Robloc! Total si ireversibil!
— Robloc?
— Prescurtare pentru blocare a robotului, incetarea totala a functionarii conexiunilor pozitronice.
— Pe Aurora nu folosim cuvantul „robloc”, partenere Elijah.
— Cum spuneti voi?
— Noi spunem „degajare mentala”.
— Oricum, este vorba despre acelasi fenomen.
— Ar fi intelept, partenere Elijah, sa folosesti expresiile noastre, altfel cei de pe Aurora, cu care vei vorbi, ar putea sa nu inteleaga; conversatia ar putea fi ingreunata. Cu putin timp in urma ai aratat ca nu au nici o importanta cuvintele diferite.
— Foarte bine. Voi spune „degajare”… Asa ceva s-ar putea petrece spontan?
— Da, dar sansele sunt infinit de mici, spun roboticienii. Ca robot cu aspect uman, pot sa declar ca nu am incercat niciodata o senzatie care sa semene cat de putin cu degajarea mentala.
— Atunci, trebuie sa presupunem ca o fiinta umana a inscenat in mod deliberat o situatie in care sa aiba loc degajarea mentala.
— Exact asta sustin dusmanii doctorului Fastolfe, partenere Elijah.
— Si pentru ca asa ceva necesita cunoasterea roboticii, experienta si indemanare, cineva prost, fara experienta si tanar nu poate fi raspunzator.
— Acesta este rationamentul firesc, partenere Elijah.
— Ar fi chiar posibil sa facem o lista cu fiintele umane de pe Aurora care au destula indemanare si, astfel, sa alcatuim un grup de suspecti, care s-ar putea sa nu fie chiar asa de mare.
— De fapt, asta s-a si facut, partenere Elijah.
— Si cat de mare e lista?
— Cea mai lunga lista posibila contine doar un nume.
A fost randul lui Baley sa se opreasca. Se incrunta, unindu-si sprancenele, si spuse, aproape amenintator:
— Doar un nume?
— Doar un nume, partenere Elijah, zise Daneel cu blandete. Aceasta este parerea doctorului Han Fastolfe, cel mai mare robotician teoretician de pe Aurora.
— Dar atunci, unde este misterul in toate astea? Al cui e acest singur nume?
— Pai, al doctorului Han Fastolfe, bineinteles, zise R. Daneel. Tocmai am aratat ca este cel mai mare robotician teoretician de pe Aurora si, dupa parerea doctorului Fastolfe, ca expert, el este singurul care i-ar fi putut provoca lui Jander Panell degajarea mentala totala, fara sa lase vreo urma. Totusi, dr. Fastolfe declara, de asemenea, ca nu el a facut asta.
— Dar si ca nimeni altcineva n-ar fi putut s-o faca?
— Intr-adevar, partenere Elijah. Aici e misterul.
— Si daca dr. Fastolfe…
Baley se opri. N-ar avea nici un rost sa-l intrebe pe Daneel daca dr. Fastolfe mintea sau se insela cumva, fie cand considera ca doar el putea sa faca asa ceva, fie cand declara ca n-a facut-o. Daneel fusese programat de Fastolfe si nu exista nici o sansa ca programarea sa cuprinda capacitatea de a se indoi de programator. Asa ca Baley spuse cat putu de bland:
— Ma voi gandi la asta, Daneel, si vom mai sta de vorba.
— Asta e bine, partenere Elijah. Oricum, e timpul sa dormim. Deoarece este posibil ca, pe Aurora, presiunea evenimentelor sa-ti impuna un program neregulat, ar fi bine sa profiti de ocazie si sa dormi acum. Iti voi arata cum se face un pat si cum sa te descurci cu asternuturile.
— Multumesc, Daneel, murmura Baley.
Nu-si facea nici o iluzie ca va adormi repede. Era trimis pe Aurora anume ca sa demonstreze ca Fastolfe nu e vinovat de roboticid, reusita actiunii era necesara pentru siguranta permanenta a Pamantului, si (mai putin important, dar la fel de scump pentru Baley) pentru bunastarea carierei lui. Totusi, chiar inainte de a ajunge pe Aurora, descoperise ca Fastolfe marturisise, de fapt, crima.
8
Totusi Baley adormi, in cele din urma, dupa ce Daneel ii arata cum sa reduca intensitatea campului ce servea drept pseudo-gravitatie. Aceasta nu era antigravitatie reala si consuma atat de multa energie, incat procedeul putea fi folosit doar in anumite perioade si in conditii neobisnuite.
Daneel nu fusese programat sa explice cum functionau toate astea si, daca ar fi facut-o, Baley era foarte sigur ca n-ar fi inteles nimic. Din fericire, comenzile puteau fi manuite fara nici o intelegere a explicatiilor stiintifice.
Daneel spuse:
— Intensitatea campului nu poate fi redusa la zero — cel putin nu cu aceste comenzi. In orice caz, nu este placut sa dormi in gravitatie zero, mai ales pentru cei care nu au experienta calatoriilor in spatiu. Ai nevoie de o intensitate destul de scazuta ca sa ai sentimentul eliberarii de sub presiunea propriei greutati, dar destul de ridicata ca sa-ti mentii orientarea pe verticala. Nivelul variaza in functie de persoana. Cei mai multi oameni se simt bine la intensitatea minima permisa de comanda, dar s-ar putea sa descoperi ca, prima oara, vei dori o intensitate mai ridicata, ca sa-ti poti mentine obisnuinta senzatiei de greutate intr-o masura mai mare. Incearca, pur si simplu, mai multe niveluri si afla-l pe cel care ti se potriveste.
Distras de noutatea senzatiei, Baley isi lasa gandurile sa se indeparteze de problema afirmatiei/negatiei lui Fastolfe, asa cum si trupul i se indeparta de starea de veghe. Poate ca era vorba de un singur fenomen. Visa ca se intorsese pe Pamant (cum altfel), intr-un Expres, dar nu pe unui din locuri. Mai degraba plutea pe langa banda rulanta cu viteza mare, chiar pe deasupra oamenilor, apropiindu-se usor de ei. Nici unul dintre cei de jos nu parea surprins; nimeni nu se uita la el. Era o senzatie destul de placuta si ii simti lipsa cand se trezi.
Dupa micul dejun din dimineata urmatoare…
De fapt, era dimineata? Putea fi dimineata — sau orice alt moment al zilei — in spatiu?
Era clar ca nu se putea. Se gandi un timp si se hotari sa defineasca dimineata ca fiind timpul de dupa trezire si micul dejun hrana pe care o manca dupa ce se trezea, si sa nu se mai gandeasca la o cronometrare anume, fara importanta efectiva… Cel putin pentru el, daca nu pentru nava.
Deci, in dimineata urmatoare, dupa micul dejun, studie buletinele de stiri, care-i fusesera lasate doar cat sa vada ca nu contineau nimic despre roboticidul de pe Aurora, apoi se intoarse la acele filme-carti pe care i le adusese Giskard cu o zi inainte („o perioada de veghe”). Le alese pe cele cu titluri istorice si, dupa ce se uita grabit la cateva, hotari ca Giskard ii adusese carti pentru adolescenti. Aveau poze multe si text putin. Se intreba daca asta era parerea lui Giskard despre inteligenta sau despre lucrurile care-l trebuiau lui. Dupa un timp de gandire, Baley considera ca Giskard, cu inocenta lui de robot, alesese bine si ca n-avea nici un rost sa banuiasca o posibila insulta.
Incepu sa priveasca in vizor foarte preocupat si observa imediat ca Daneel se uita la filmul-carte o data cu el. Din curiozitate? Sau doar ca sa-si ocupe ochii?
Daneel nu ceru nici macar o data sa repete vreo pagina. Nici nu se opri ca sa intrebe ceva. Probabil ca accepta ceea ce citea cu incredere de robot si nu-si permitea luxul sa nu creada sau sa fie curios.
