Robotii de pe Aurora

Incerca usa pe care tocmai iesise robotul. Era inchisa si fara nici un pic de elasticitate. Orice altceva l-ar fi surprins din cale-afara. Cerceta camera. Avea un ecran cu hiperunde. Invarti butoanele.

La intamplare, receptiona o rafala de muzica, reusi, in cele din urma, sa reduca volumul si asculta fara sa-l placa. Zdranganit si disonant. Instrumentele orchestrei pareau cam dezacordate. Atinse alte butoane si reusi pana la urma sa schimbe privelistea. Ceea ce vazu era un meci de fotbal spatial, evident jucat in conditii de gravitate zero. Mingea zbura in linie dreapta, iar jucatorii (prea multi de fiecare parte — cu aripioare la spate, coate si genunchi, pentru dirijarea miscarii) pluteau in volte gratioase. Miscarile neobisnuite il ametira pe Baley. Se apleca inainte si tocmai gasise si apasa pe butonul de inchidere, cand auzi usa deschizandu-se in spatele lui.

Se intoarse si, fiindca se astepta sa-l vada pe R. Giskard, in prima clipa percepu doar ca a intrat cineva care nu e R. Giskard. Ii trebui o secunda sau doua ca sa-si dea seama ca vede o silueta umana, cu o fata lata, cu pometii proeminenti si cu parul scurt si argintiu, pieptanat lins pe spate, cineva imbracat in haine cu croiala si culoare clasice.

— Pe Iehova! zise Baley, gatuit de emotie.

— Partenere Elijah, zise celalalt, inaintand, cu un zambet retinut pe chip.

— Daneel! tipa Baley, imbratisand robotul si strangandu-l la piept. Daneel!

7

Baley continua sa-l stranga in brate pe Daneel, singurul obiect neasteptat de cunoscut de pe nava, singura legatura stransa cu trecutul. Se agata de Daneel intr-o explozie de usurare si afectiune.

Apoi, putin cate putin, isi aduna gandurile si intelese ca nu il imbratisa pe Daneel, ci pe R. Daneel — Robotul Daneel Olivaw. Imbratisa un robot si robotul il sustinea cu blandete, ingaduind sa fie imbratisat, considerand ca acest lucru ii facea placere unei fiinte umane si suportand acest lucru fiindca potentialele pozitronice ale creierului sau nu-i permiteau sa respinga imbratisarea si sa provoace astfel dezamagirea si jena fiintei umane.

Prima Regula a Roboticii, de netrecut, stabilea: „Unui robot nu-l este permis sa faca rau unei fiinte umane” — iar respingerea unei atitudini prietenesti ar fi insemnat sa faca rau.

Incet, ca sa nu i se citeasca pe fata tulburarea, Baley isi slabi stransoarea. Ba chiar il batu pe robot pe umeri, la sfarsit, sa nu se observe ca se rusineaza.

— Nu te-am mai vazut, Daneel, zise Baley, de cand ai adus pe Pamant nava aceea, cu cei doi matematicieni. Tii minte?

— Cu siguranta, partenere Elijah. E o placere sa te vad. — Simti emotia, nu-i asa? zise Baley cu blandete.

— Nu pot spune ca simt ceva in sens omenesc, partenere Elijah. Totusi, pot sa spun ca faptul ca te vad imi face gandurile mai nestingherite. Iar forta de gravitatie pe care o simte corpul meu pare sa-mi afecteze mai putin simturile, si mai sunt si alte modificari, pe care nu le pot distinge. Imi inchipui ca senzatiile mele corespund intrucatva cu ce simti tu cand ai o bucurie.

Baley dadu din cap:

— Oricum s-ar numi ceea ce simti cand ma vezi, vechiul meu partener, pare de preferat fata de ceea ce simti cand nu ma vezi, iar mie imi convine — daca intelegi ce vreau sa spun. Dar cum se face ca esti aici?

— Giskard Reventlov a raportat ca esti… R. Daneel se opri.

— Purificat? intreba Baley ironic.

— Dezinfectat, zise R. Daneel. M-am gandit ca pot intra.

— Esti sigur ca nu te temi de infectie?

— Deloc, partenere Elijah, dar ceilalti de pe nava ar putea simti repulsie la apropierea mea. Oamenii de pe Aurora sunt sensibili la infectii, uneori pana la un punct care depaseste calculul rational al probabilitatilor.

— Inteleg, dar nu te intrebam de ce esti aici, acum. Vreau sa spun: de ce ai venit, de fapt?

— Dr. Fastolfe, din personalul caruia fac parte, m-a trimis la bordul navei care a venit dupa tine din cateva motive. S-a gandit ca e mai bine sa afli detalii in legatura cu ceea ce e sigur ca va fi o misiune grea pentru tine.

— Frumos din partea lui, ii multumesc.

R. Daneel se inclina solemn, in semn de confirmare:

— Dr. Fastolfe s-a mai gandit ca intalnirea imi va produce… robotul se opri — … senzatii corespunzatoare.

— Adica placere, Daneel.

— De vreme ce mi se ingaduie sa folosesc acest cuvant, da. Si al treilea motiv — si cel mai important…

In acel moment usa se deschise din nou si intra R. Giskard. Baley isi intoarse capul inspre el si simti un fior de neplacere. Nu puteai sa nu-l iei drept robot pe R. Giskard, iar prezenta lui scotea cumva in evidenta faptul ca Daneel era robot (R. Daneel, se gandi Baley dintr-o data), chiar daca Daneel era pe departe cel mai bun dintre ei doi. Baley nu voia sa fie scos in evidenta faptul ca Daneel e robot; nu voia sa fie umilit de neputinta lui de a-l considera pe Daneel orice altceva, decat un om ce folosea un limbaj cam bombastic.

Spuse, nerabdator:

— Ce e, baiete? R. Giskard zise:

— Am adus filmele-carti pe care ati dorit sa le vedeti, domnule, si vizorul.

— Bine, lasa-le aici. Lasa-le aici… si nu trebuie sa ramai. Daneel va sta cu mine.

— Da, domnule.

Ochii robotului — sclipind sters, observa Baley, nu ca ai lui Daneel — se intoarsera scurt inspre R. Daneel, ca si cum ar fi asteptat ordine de la o fiinta superioara. R. Daneel zise incet:

— Se cuvine, prietene Giskard, sa ramai afara, langa usa.

— Asa voi face, prietene Daneel, spuse R. Giskard.

Iesi, iar Baley spuse cu oarecare nemultumire:

— De ce trebuie sa ramana afara, la usa? Sunt prizonier?

— Deoarece nu ti se va permite sa te amesteci cu persoanele de pe nava in timpul acestei calatorii, zise Daneel, imi pare rau ca trebuie sa-ti spun ca esti, intr-adevar, prizonier. Totusi, nu acesta este motivul prezentei lui Giskard… Si, pentru ca am ajuns aici, trebuie sa-ti spun ca ar fi de dorit, partenere Elijah, sa nu i te adresezi lui Giskard — si nici unui robot — cu „baiete”.

— Nu-i place cuvantul? se incrunta Baley.

— Giskard nu are nimic impotriva nici unui act omenesc. Pur si simplu „baiete” nu este un cuvant obisnuit cu care sa te adresezi robotilor de pe Aurora si n-ar fi de dorit sa se creeze dezacorduri cu cei de pe Aurora prin scoaterea neintentionata in evidenta a locului tau de origine, prin particularitati de vorbire fara importanta.

— Atunci cum sa ma adresez?

— Cum mi te adresezi mie, folosind numele individual pe care l-a primit. La urma urmei, acesta este doar un sunet care indica o anumita persoana careia i te adresezi — si de ce ar fi un sunet preferabil altuia? Este doar o problema de uzanta. De asemenea, pe Aurora mai este obiceiul sa te adresezi unui robot cu „el” sau „ea”, uneori, mai degraba decat cu „ala”. Si tot pe Aurora nu este obiceiul sa se foloseasca initiala „R.”, cu exceptia situatiilor oficiale, cand este nevoie de numele intreg al robotului — si chiar si atunci initiala este, in prezent, omisa de multe ori.

— In acest caz… Daneel, (Baley isi reprima impulsul de a spune „R. Daneel”) cum faceti diferenta intre roboti si oameni?

— De obicei, deosebirea se vede de la sine, partenere Elijah. Nu e cazul sa fie scoasa in evidenta inutil. Cel putin acesta este punctul de vedere pe Aurora si, deoarece i-ai cerut lui Giskard filme despre Aurora, presupun ca vrei sa te familiarizezi cu lucrurile de acolo, ca ajutor pentru sarcina pe care ti-ai asumat-o.

— Pentru sarcina care mi-a fost impusa, da. Si daca diferenta dintre un robot si un om nu se vede de la sine, Daneel? Ca si in cazul tau.

— Atunci de ce sa faci deosebirea, daca situatia nu o cere? Baley trase aer in piept. Avea sa-l fie greu sa se adapteze la aceasta simulare a celor de pe Aurora, sa pretinda ca nu exista roboti. Spuse: