Robotii de pe Aurora

— Si daca Giskard nu este aici ca sa ma tina prizonier, de ce sta… la usa?

— Acestea sunt instructiunile doctorului Fastolfe, partenere Elijah. Giskard trebuie sa te apere.

— Sa ma apere? De ce?… Sau de cine?

— Dr. Fastolfe nu a fost prea explicit in aceasta privinta, partenere Elijah. Totusi, deoarece in cazul lui Jander Panell s-au dezlantuit multe pasiuni omenesti…

— Jander Panell?

— Robotul a carui folosinta a luat sfarsit.

— Cu alte cuvinte. robotul care a fost ucis?

— „Ucis”, partenere Elijah, este un termen care se aplica de obicei fiintelor umane.

— Dar pe Aurora sunt evitate deosebirile dintre roboti si fiinte umane, nu-i asa?

— Chiar asa! Totusi, posibilitatea sau imposibilitatea de a-l deosebi in cazul special al sfarsitului functionarii nu s-a pus niciodata in discutie, dupa cate cunosc. Nu stiu care sunt regulile.

Baley cantari situatia. Nu avea prea mare importanta, era doar o problema de semantica. Totusi, voia sa testeze modul de gandire al celor de pe Aurora. Altfel nu ajungea nicaieri. Spuse incet:

— O fiinta umana care functioneaza este vie. Daca aceasta viata este intrerupta violent prin actiunea deliberata a altei fiinte umane, numim asta „crima” sau “omucidere”. „Crima” este un cuvant mai convingator. Cand cineva este martor la o agresiune cu sfarsitul violent al vietii unei fiinte umane, striga „Crima!”. Nu e totuna daca ar striga „Omucidere!”. Asta este un cuvant mai oficial, cu mai putina incarcatura emotionala.

R. Daneel spuse:

— Nu inteleg deosebirea pe care o faci, partenere Elijah. De vreme ce atat „crima”, cat si „omucidere” sunt folosite pentru a infatisa sfarsitul violent al vietii unei fiinte umane, cele doua cuvinte trebuie sa fie sinonime. Atunci, unde e deosebirea?

— Dintre cele doua cuvinte, unul, tipat, va ingheta sigur sangele in venele unei fiinte umane, mai mult decat celalalt, Daneel.

— De ce?

— Conotatiile si asocierile; efectul subtil, nu al intelesului din dictionar, ci al timpului indelungat de folosinta; natura propozitiilor, conditiilor si situatiilor in care se obisnuieste folosirea unui cuvant, in comparatie cu altul.

— Programarea mea nu contine nimic de felul asta, spuse Daneel, cu o intonatie ciudata de neputinta fata de aparenta lipsa de emotie cu care rostise aceste cuvinte (aceeasi lipsa de emotie cu care rostea totul).

Baley spuse:

— Ma crezi pe cuvant, Daneel?

Daneel raspunse repede, de parca i s-ar fi dat solutia la o enigma:

— Fara indoiala.

— Deci, putem spune ca un robot care functioneaza este viu, spuse Baley. Unii ar putea refuza sa largeasca atat de mult sensul cuvantului, dar noi suntem liberi sa dam definitii care ne convin, daca e bine. Este usor sa spui de un robot care functioneaza ca este viu si ar fi inutil de complicat sa incercam inventarea unui cuvant nou pentru situatie sau evitarea folosirii unuia familiar. Tu esti viu, de exemplu, Daneel, nu-i asa?

Daneel spuse incet si cu mandrie:

— Eu functionez!

— Uite. Daca sunt vii o veverita, o insecta, un copac sau un fir de iarba, tu de ce sa nu fii? N-as spune niciodata — nici n-as gandi ca eu sunt viu si tu doar functionezi, mai ales daca trebuie sa stau un timp pe Aurora, unde nu e bine sa incerc sa fac deosebire intre mine si un robot. Deci, iti spun ca suntem amandoi vii si te rog sa ma crezi pe cuvant.

— Asa voi face, partenere Elijah.

— Si totusi, putem spune ca sfarsitul vietii unui robot prin actiunea deliberat violenta a unei fiinte umane e tot „crima”? Am putea ezita. Daca este aceeasi crima, ar trebui sa fie aceeasi pedeapsa, dar ar fi corect? Daca pedeapsa pentru omorarea unei fiinte umane este moartea, ar trebui executata o fiinta umana care extermina un robot?

— Pedeapsa pentru un criminal pune psihicul la incercare, partenere Elijah, fiind urmata de construirea unei noi personalitati. Structura personala a psihicului comite crima, nu corpul.

— Si care este pedeapsa pe Aurora pentru sfarsirea violenta a functionarii unui robot?

— Nu stiu, partenere Elijah. Asa ceva nu s-a intamplat niciodata pe Aurora, dupa cate stiu.

— Cred ca, in acest caz, pedeapsa nu va pune psihicul la incercare, spuse Baley. Dar cum e cu „roboticidul”?

— Roboticidul?

— Termen folosit pentru a descrie uciderea unui robot.

Daneel spuse:

— Dar cum ramane cu verbul derivat de la substantiv, partenere Elijah? Nu se spune „a omucide” si, deci, nu e corect sa spui „a robotucide”.

— Ai dreptate. Ar trebui sa spui „a ucide” in ambele cazuri.

— Dar „a ucide” se foloseste mai ales pentru fiintele umane. De exemplu, nu „ucizi” cand e vorba de animale.

— Adevarat, zise Baley. Si nici nu ucizi o fiinta umana din intamplare, ci numai intentionat. Termenul cel mai folosit este „a omori”. Acesta se foloseste si pentru moartea accidentala, si pentru crima deliberata… si se foloseste atat pentru animale, cat si pentru fiintele umane. Pana si un copac poate fi omorat de o boala, asa ca un robot de ce nu poate fi omorat, Daneel?

— Oamenii, animalele si plantele, partenere Elijah, sunt toate fiinte. Robotul este un obiect, ca si un vizor. Un obiect este „distrus”, „stricat”, „daramat” si asa mai departe. Nu este niciodata „omorat”.

— Cu toate acestea, Daneel, eu voi spune „omorat”. Jander Panell a fost omorat.

— De ce ar avea importanta un cuvant pentru lucrul pe care-l descrie? intreba Daneel.

— „Ce noi numim rasuri, tot dulce-ar fi mireasma, oricum le-am zice”. Asta vrei sa spui, Daneel?

Daneel se opri o clipa, apoi zise:

— Nu sunt sigur ce inseamna mireasma unei rasuri, dar daca rasura de pe Pamant este o floare obisnuita, care se numeste rasura pe Aurora, si daca prin „mireasma” se intelege o proprietate care poate fi detectata, simtita sau masurata de fiintele umane, atunci bineinteles ca daca denumesti o rasura printr-o alta combinatie de sunete — si nu schimbi nimic altceva — aceasta nu va afecta mirosul sau oricare alta proprietate intrinseca.

— Asa este. Si totusi, schimbarile de nume duc la schimbari de perceptii, cand este vorba de oameni.

— Nu inteleg de ce, partenere Elijah.

— Pentru ca fiintele umane sunt adesea ilogice, Daneel. Aceasta nu este o caracteristica de invidiat.

Baley se lasa pe spate in scaun si invarti vizorul in maini, lasandu-se o clipa cuprins de ganduri. Discutia cu Daneel era binevenita, deoarece, in timp ce dezbatuse problema cuvintelor, Baley reusise sa uite ca se afla in spatiu, sa uite ca nava a inaintat pana ce a ajuns destul de departe de punctul central al Sistemului Solar, pentru a se lansa in hiperspatiu; sa uite ca, in curand, avea sa fie la cateva milioane de kilometri departare de Pamant si, apoi, la cativa ani-lumina.

Si mai mult, putea sa traga niste concluzii pozitive. Era clar ca tot ce-i spusese Daneel, faptul ca pe Aurora nu se faceau deosebiri intre roboti si fiintele umane, era o inselatorie. Cei de pe Aurora puteau sa inlature cu candoare initiala „R”, cuvantul „baiete” ca formula de adresare si folosirea lui „ala” ca pronume obisnuit, dar, judecand dupa impotrivirea lui Daneel de a folosi acelasi cuvant pentru sfarsitul violent al unui robot si al unei fiinte umane (impotrivire inerenta programarii lui care era, in schimb, urmarea fireasca a modului in care cei de pe Aurora presupuneau ca ar trebui sa se comporte Daneel), iti puteai da seama ca acestea erau doar schimbari superficiale. in fond, cei de pe Aurora erau la fel de statornici precum cei de pe Pamant in credinta lor ca robotii erau masini, infinit inferioare fiintelor umane. Asta insemna ca sarcina lui grea, de a gasi o rezolvare eficienta a crizei (daca era posibil asa ceva), nu va fi stanjenita de nici o intelegere gresita a societatii de pe Aurora.

Baley se gandi daca ar fi bine sa-l intrebe pe Giskard, ca sa-si verifice concluziile la care ajunsese dupa discutia cu Daneel — si, fara sa ezite prea mult, se hotari sa n-o faca. Mintea simpla si fara subtilitati a lui Giskard nu l-ar ajuta cu nimic. Ar tine-o numai cu „Da, domnule” si „Nu, domnule”. Ar fi ca si cum ar intreba un magnetofon. Pai atunci, se hotari Baley, va continua cu Daneel, care putea macar sa-i raspunda aproape cu subtilitate.

Spuse: