Robotii de pe Aurora

prezent vorbim numai de ore, minute si secunde, dar se subinteleg, invariabil, versiunile decimale. Acelasi sistem a fost adoptat pretutindeni in Lumile din Spatiu, chiar daca in celelalte Lumi nu se potriveste cu rotatia naturala a planetei. Bineinteles ca fiecare planeta foloseste si un sistem local.

— Ca si Pamantul.

— Da, partenere Elijah, dar Pamantul foloseste numai unitatile de timp standard originale. Acesta e un inconvenient pentru Lumile din Spatiu cand e vorba de comert, dar ii permit Pamantului sa continue astfel.

— Imi inchipui ca nu din prietenie. Banuiesc ca vor sa accentueze deosebirea fata de Pamant. Cum se potriveste sistemul decimal cu anul? La urma urmei, Aurora trebuie sa aiba o perioada naturala de revolutie in jurul soarelui ei, care guverneaza ciclul anotimpurilor sale. Cum se masoara aceasta?

Daneel spuse:

— Aurora se invarteste in jurul soarelui ei in 373,5 zile de pe Aurora sau in circa 0,95 ani Pamanteni. Acesta nu este considerat un aspect vital in cronologie. Aurora accepta ca treizeci de zile ale sale sa fie egale cu o luna si zece luni sa fie egale cu un an metric. Anul metric este egal cu circa 0,8 ani sezonieri sau cu aproximativ trei sferturi dintr-un an Pamantesc. Proportia difera pentru fiecare Lume, desigur. Despre zece zile se spune, in general, ca alcatuiesc o deciluna. Toate Lumile din Spatiu folosesc acest sistem.

— Cu siguranta, trebuie sa existe vreun mod convenabil pentru a urmari ciclul anotimpurilor?

— Fiecare Lume are, de asemenea, anul ei sezonier, dar nu prea e luat in seama. Cu ajutorul computerului poti converti orice zi din trecut sau din prezent — la pozitia ei din anul sezonier daca, dintr-un motiv oarecare, doresti acest lucru. Si asta e valabil in orice Lume, ca si determinarea inversa. Bineinteles, partenere Elijah, orice robot poate face la fel si poate indruma activitatea omului, atunci cand cunoasterea zilei din anul sezonier sau a orei locale sunt importante. Avantajul unitatilor metrice de masura este ca doteaza omenirea cu o cronometrie unificata, care implica doar putin mai mult decat schimbarea pozitiei virgulei.

Pe Baley il deranja faptul ca in cartile pe care le vizionase nu era explicat nimic din toate astea. Dar pe urma, din propriile lui cunostinte despre istoria Pamantului, isi dadu seama ca, pe vremuri, luna selenara fusese cheia calendarului, ca urmase un timp cand, pentru usurarea cronometriei, luna lunara ajunsese sa fie ignorata si nu i s-a dus dorul niciodata. Totusi, daca pe Pamant i-ar fi dat carti unui strain, era foarte probabil ca acesta n-ar fi gasit nici o mentiune a lunii lunare sau vreo modificare istorica a calendarelor. Datele ar fi fost inscrise fara explicatii.

Ce altceva ar mai fi fost inscris fara explicatii?

Cat de mult se putea baza asadar, pe cunostintele capatate? Ar fi trebuit sa puna intruna intrebari, sa nu ia nimic de bun.

Va avea atatea ocazii sa nu observe evidenta, atatea sanse sa nu priceapa, atatea feluri de a o apuca pe un drum gresit.

11

Aurora ii umplea acum campul vizual cand folosea simulatorul astral, si semana cu Pamantul. (Baley nu vazuse niciodata Pamantul astfel, dar in cartile de astronomie erau fotografii, si pe acelea le vazuse.)

Ei bine, ceea ce vazu Baley pe Aurora erau aceleasi forme de nori, aceeasi stralucire a suprafetelor pustii, aceeasi durata mare a zilei si a noptii, acelasi licar de lumina pe intinderea emisferei intunecate, asa cum aratau fotografiile globului Pamantesc.

Baley privi absorbit si se gandi: Ce-ar fi daca, pentru un motiv oarecare, ar fi fost dus in spatiu, i s-ar spune.ca e dus pe Aurora si, in realitate, ar fi trimis inapoi pe Pamant, pentru un motiv oarecare — un motiv ascuns si nesabuit. Cum si-ar da seama inainte de aterizare?

Avea vreun motiv sa fie banuitor? Daneel ii spusese, foarte atent, ca pe cerul ambelor planete constelatiile erau aceleasi, dar nu era firesc astfel pentru planetele ce se roteau in jurul unor stele invecinate? Aspectul exterior al celor doua planete privit din spatiu era, in mare, identic, dar nu asa trebuia sa fie, de vreme ce amandoua erau locuibile si perfect potrivite pentru viata omului?

Avea vreun motiv sa presupuna ca ii va fi jucata o festa atat de inutila si exagerata? La ce ar servi? Dar, oare, s-ar putea ca festa sa fie facuta sa para astfel? Daca ar exista vreun motiv evident pentru asa ceva, si-ar fi dat seama imediat.

Daneel ar participa la o asemenea conspiratie? Bineinteles ca nu, daca ar fi om. Dar era numai robot; nu s-ar putea sa existe o cale de a-i ordona sa se poarte cum trebuie?

Era greu sa ia o hotarire. Baley se trezi ca urmareste licarul contururilor de continente, ca sa-si dea seama daca sunt sau nu de pe Pamant. Asta ar fi fost testul de control, doar ca nu functiona. Licaririle care apareau si dispareau vag in nori nu-l erau de nici un folos. Nu avea destule cunostinte de geografie a Pamantului. Ceea ce intr-adevar stia despre Pamant erau Orasele lui subterane, cavernele de otel. Nu recunostea franturile de linii de coasta pe care le vedea si nu stia daca sunt de pe Aurora sau de pe Pamant.

Oricum, de unde nesiguranta asta? Cand fusese pe Solaria, nu se indoise nici o clipa de destinatie; nu se gandise niciodata ca ar putea fi dus inapoi pe Pamant… A, dar atunci plecase intr-o misiune precisa, pentru care erau destule sanse de reusita. Acum simtea ca n-avea nici o sansa.

Poate ca voia sa fie trimis inapoi pe Pamant si construia in minte o conspiratie falsa, pe care o credea posibila.

Nesiguranta din mintea lui incepuse sa aiba o viata a ei, proprie. Nu putea scapa de ea. Se pomeni ca urmareste Aurora cu o intensitate aproape bolnavicioasa, incapabil sa revina in realitatea cabinei.

Aurora se misca, se invartea incet…

Asteptase mult timp sa vada asta. In timp ce viziona spatiul, totul paruse nemiscat, ca o picatura pictata, un tablou tacut si static cu puncte de lumina, care includea, ceva mai tarziu, un mic semicerc. Oare miscarea fusese cea care ii ingaduise sa nu sufere de agorafobie?

Dar acum vedea cum se misca Aurora si isi dadu seama ca nava cobora in spirala, ultima etapa dinaintea aterizarii. Deasupra se umflau norii…

Nu, nu norii. Nava cobora in spirala. Nava se misca. El se misca. Dintr-o data avu constiinta propriei existente printre nori. Cadea, nepazit, prin aerul rarefiat, catre pamantul greu.

Gatlejul i se contracta; incepu sa-l fie greu sa respire.

Isi spuse disperat: „Esti inchis. In jurul tau sunt peretii navei.”

Dar nu simtea nici un perete.

Se gandi: „Chiar si fara pereti, tot inchis esti. Esti invelit in piele.”

Dar nu simtea nici pielea. Senzatia era mai rea decat simpla goliciune — era o personalitate singura, esenta identitatii total descoperite, un punct viu, ceva unic inconjurat de o lume deschisa si infinita, si cadea.

Vru sa opreasca imaginea, sa-si stranga pumnul pe muchia de comanda, dar nu se intampla nimic. Terminatiile lui nervoase devenisera atat de deformate, incat simpla contractie la un efort de vointa nu se producea. Nu avea vointa. Ochii nu se inchideau, pumnul nu se strangea. Era surprins si hipnotizat de groaza, inspaimantat in nemiscare. Tot ce vedea inaintea ochilor erau nori, albi… nu prea albi… aproape albi… o nuanta usor aurie-portocalie…

Si totul deveni cenusiu… si el cadea. Nu putea respira. Lupta cu disperare sa-si deschida gura, sa-l cheme pe Daneel in ajutor…

Nu putu scoate nici un sunet…

12

Baley respira de parca tocmai ar fi rupt panglica la sfarsitul unei curse lungi. Incaperea era stramba, iar sub cotul lui drept era ceva tare.

Isi dadu seama ca se afla pe podea.