Robotii de pe Aurora

Giskard statea in genunchi langa el, tinandu-l de pumnul drept cu mana lui de robot (ferma, dar cam rece). Usa de la cabina, pe care Baley o vedea dincolo de umarul lui Giskard, era intredeschisa.

Fara sa intrebe, Baley stiu ce se intamplase. Giskard apucase acea mana de om, neajutorata, si o inclestase pe muchia de comanda pentru a pune capat simularii astrale. Altfel…

Si Daneel era acolo, cu fata apropiata de a lui Baley, cu o infatisare care ar fi putut foarte bine sa insemne mahnire.

Zise:

— N-ai spus nimic, partenere Elijah. Daca mi-as fi dat seama mai repede de tulburarea ta…

Baley incerca sa faca un gest care sa arate ca a inteles, ca n-avea importanta. Inca nu putea vorbi.

Cei doi roboti asteptara pana ce Baley facu o miscare usoara pentru a se ridica. Imediat bratele lor il sprijinira, tragandu-l in sus. Fu asezat pe un scaun si Giskard ii lua cu blandete comanda, spunandu-i:

— In curand vom ateriza. Cred ca nu mai aveti nevoie de simulatorul astral.

Daneel adauga cu seriozitate:

— Oricum, cel mai bine ar fi sa-l luam de aici.

Baley spuse:

— Stai!

Vocea ii era o soapta ragusita, iar el nu era sigur ca va putea rosti cuvantul. Trase adanc aer in piept, isi drese putin vocea si spuse din nou:

— Stai!

Apoi:

— Giskard!

Giskard se intoarse:

— Domnule?

Baley nu vorbi imediat. Acum, daca stia ca e solicitat, Giskard va astepta mult timp, poate la nesfarsit. Baley incerca sa-si adune gandurile ravasite. Agorafobie sau nu, tot mai ramanea nesiguranta cu privire la destinatia lor. Existase de la inceput si i-ar fi putut agrava agorafobia.

Trebuia sa afle. Giskard n-o sa minta. Un robot nu poate sa minta — doar daca n-a fost instruit, cu mare grija, s-o faca. Si de ce sa-l instruiasca pe Giskard? Daneel era tovarasul lui, care trebuia sa-l insoteasca mereu. Daca trebuia sa minta cineva, asta era treaba lui Daneel. Giskard era doar sluga si hamal, paznic la usa. Bineinteles ca el nu trebuia sa suporte o instruire grijulie in paienjenisul minciunilor.

— Giskard! spuse Baley, acum aproape normal.

— Domnule?

— In curand aterizam, nu-i asa?

— Peste ceva mai putin de doua ore, domnule.

Asta insemna doua ore metrice, se gandi Baley. Mai mult decat doua ore adevarate? Mai putin? Nu conta. L-ar zapaci doar. Las-o balta.”

Baley zise cat putu de taios:

— Spune-mi imediat numele planetei pe care vom ateriza.

O fiinta umana, daca ar fi raspuns, ar fi facut-o numai dupa o pauza — si chiar cu un aer foarte surprins.

Giskard raspunse imediat, afirmand calm si fara inflexiuni:

— E Aurora, domnule.

— De unde stii?

— E destinatia noastra. Apoi, nu poate fi Pamantul, de exemplu, pentru ca soarele Aurorei, Tau Ceti, are doar nouazeci la suta din masa soarelui planetei Pamant. Tau Ceti este; deci, putin mai rece si lumina ei are o nuanta portocalie deosebita pentru ochii gingasi si neobisnuiti cu ea ai Pamantenilor. Poate ati vazut deja culoarea caracteristica a soarelui Aurorei in imaginea reflectata de pe suprafata superioara a sirului de nori. Cu siguranta ca o veti vedea in peisaj… pana ce vi se obisnuiesc ochii cu ea.

Baley isi lua ochii de pe chipul indiferent al lui Giskard. Observase diferenta de culoare, se gandi, si nu-i daduse nici o atentie. Mare greseala.

— Poti pleca, Giskard.

— Da, domnule.

Baley se intoarse amarat inspre Daneel:

— M-am facut de ras, Daneel.

— Presupun ca te-ai intrebat daca nu cumva te pacalim si te ducem undeva unde nu e Aurora. Ai avut un motiv sa crezi asta, partenere Elijah?

— Nici unul. Poate ca a fost rezultatul tulburarii produse de agorafobia sublimiala. Cand am privit spatiul aparent imobil, n-am avut nici o dereglare perceptibila, dar probabil ca s-a localizat in subconstient, provocandu- mi o neliniste.

— E vina noastra, partenere Elijah. Cunoscandu-ti repulsia pentru spatii deschise, am gresit supunandu-te simularii astrale sau, macar, nesupraveghindu-te de aproape.

Baley dadu din cap enervat:

— Nu spune asta, Daneel. Sunt destul de supravegheat. Intrebarea pe care mi-o pun este cat de aproape voi fi supravegheat pe Aurora.

Daneel zise:

— Partenere Elijah, cred ca ti se va permite cu greu accesul pe Aurora si la locuitorii ei.

— Totusi, exact asta trebuie sa mi se permita. Daca vreau sa aflu adevarul in acest caz de roboticid, trebuie sa am acces liber la informatii chiar la fata locului… si de la cei implicati.

Baley se simtea, deja, cam obosit. Destul de suparatoare, experienta prin care tocmai trecuse ii lasase o dorinta vie sa fumeze o pipa, la care credea ca renuntase cu mai bine de un an in urma. Simtea cum gustul si mirosul de tutun ii trec prin gat si prin nas.

Stia ca va trebui sa se multumeasca doar cu amintirea. Pe Aurora, nu i se va da voie cu nici un chip sa fumeze. Nu exista tutun in nici una dintre Lumile Spatiului si, chiar daca ar fi avut putin la el, i-ar fi fost luat si distrus.

Daneel spuse:

— Partenere Elijah, asta trebuie discutat cu dr. Fastolfe de indata ce aterizam. N-am nici o putere sa iau vreo hotarare in aceasta privinta.

— Imi dau seama, Daneel, dar cum vorbesc cu Fastolfe? Prin intermediul unui simulator astral? Cu comenzile in mana?

— Deloc, partenere Elijah. Vei vorbi direct. Are de gand sa te astepte la cosmodrom.

13

Baley asculta zgomotele specifice aterizarii. Bineinteles ca nu stia ce inseamna. Nu cunostea mecanismul navei, cati barbati si cate femei transporta, ce vor face acestia in timpul aterizarii, ce fel de zgomote se vor produce. Tipete? Bubuituri? O vibratie slaba? Nu auzi nimic.

Daneel spuse:

— Pari incordat, partenere Elijah. As vrea sa-mi vorbesti fara ezitare despre orice tulburare pe care o simti. Trebuie sa te ajut chiar in clipa in care esti nefericit, indiferent de motiv.

Accentuase usor pe cuvantul „trebuie”.

Baley se gandi, distrat: „Se conduce dupa Prima Lege. A suferit; in felul lui, la fel de mult cum am suferit si eu cand m-am prabusit, fara ca el sa fi prevazut asta la timp. O dezechilibrare nepermisa a potentialelor pozitronice pentru mine s-ar putea sa nu insemne nimic, dar lui ii poate produce aceeasi tulburare si aceeasi reactie ca si o durere acuta la mine.”

Se gandi mai departe: „De unde sa stiu eu ce exista sub imitatia de piele si in imitatia de constiinta a unui robot, mai mult decat poate sa stie Daneel ce exista in mine?”

Apoi, avand remuscari ca s-a gandit la Daneel ca la un robot, Baley privi in ochii blanzi ai acestuia (cand a