Robotii de pe Aurora

— Cum se face, dr. Fastolfe, ca acum imi dai atatea sfaturi pline de grija si nu m-ai prevenit mai demult despre pericolul calomniei.

— Vina este, intr-adevar, a mea, spuse dr. Fastolfe. Pentru mine insemna ceva atat de elementar, incat nici nu m-am gandit ca trebuie explicat.

Baley marai:

— Da, mi-am inchipuit eu.

Fastolfe isi inalta capul brusc:

— Aud un vehicul aeropurtat afara. Mai mult, aud pasii unui robot din personalul meu, indreptandu-se catre intrare. Presupun ca Presedintele si Amadiro sunt foarte aproape.

— Impreuna? intreba Baley.

— Fara indoiala. Intelegi, Amadiro a sugerat ca locuinta mea sa fie locul de intalnire, acordandu-mi astfel avantajul terenului propriu. Deci, el va avea ocazia de a se oferi, din asa-zisa politete, sa-l invite pe Presedinte sa-l aduca aici. La urma urmei, ei trebuie sa vina aici amandoi. Asta ii va da lui cateva minute de discutie cu Presedintele intre patru ochi, in care sa-si impuna punctul de vedere.

— Nu prea e cinstit, zise Baley. Nu puteai impiedica asta?

— N-am vrut s-o fac. Amadiro isi asuma un risc calculat. El ar putea spune ceva care sa-l enerveze pe Presedinte.

— Presedintele este deosebit de nervos, de felul lui?

— Nu. Nu mai mult decat oricare alt Presedinte aflat in cel de-al cincelea deceniu al mandatului sau executiv. Totusi, obligatia de a respecta cu strictete protocolul, de a nu fi partinitor si faptul ca dispune de puteri absolute, toate acestea duc inevitabil la o anumita nervozitate. Iar Amadiro nu este intotdeauna intelept. Zambetul lui jovial, dintii albi, bonomia care se revarsa pot fi extrem de iritante cand cei asupra carora le risipeste nu sunt bine dispusi, dintr-un motiv oarecare… Dar trebuie sa ma duc sa-i intampin, domnule Baley, si sa ofer ceea ce sper sa fie o versiune mai substantiala a farmecului. Te rog sa ramai aici si sa nu te misti de pe acel scaun.

Baley n-avea, acum, altceva de facut decat sa astepte. Se gandi, fara nici o legatura, ca se afla pe Aurora doar de cincizeci de ore standard.

18. DIN NOU PRESEDINTELE

75

Presedintele era scund, surprinzator de scund. Amadiro era mai inalt decat el cu aproape treizeci de centimetri. Totusi, cand toata lumea se aseza, Presedintele nu era mult mai scund decat ceilalti. Intr-adevar, era indesat, cu pieptul si umerii largi, in aceste conditii parand ca-i domina pe toti. Si capul ii era mare, dar chipul ii era incretit si ravasit de varsta. Ridurile nu erau de felul celor provocate de ras. Simteai ca ii sunt imprimate pe obraji si pe frunte de exercitarea puterii. Parul ii era alb si rar, si era chel in punctul in care ar fi avut un vartej. Vocea se potrivea infatisarii — grava si hotarata. Poate ca varsta ii mai furase putin din timbru si ii imprumutase putina asprime, dar la un Presedinte (se gandi Baley) asta mai degraba ajuta, decat deranja.

Fastolfe trecu prin intregul ritual de intampinare, facu schimb de replici banale si oferi mancare si bautura. In tot acest timp, intrusul nu a fost pomenit si nimeni nu l-a observat. De-abia dupa ce preliminariile au luat sfarsit si cand toata lumea s-a asezat, a fost prezentat Baley (aflat ceva mai departe de centru decat ceilalti).

El spuse:

— Domnule Presedinte, fara sa intinda mana.

Apoi, cu un gest al mainii care voia sa insemne incuviintare, zise:

— Si, desigur, l-am cunoscut pe dr. Amadiro.

Zambetul lui Amadiro nu disparu la tonul putin insolent al lui Baley.

Presedintele, care nu baga in seama salutul lui Baley, isi puse cate o mana pe fiecare genunchi, cu degetele rasfirate, si zise:

— Sa incepem si sa vedem daca nu putem face aceasta intalnire cat mai scurta si cat mai productiva cu putinta. Mai intai o sa accentuez ca vreau sa trec peste aceasta problema a comportarii necorespunzatoare — sau a posibilei comportari necorespunzatoare — a unui Pamantean si sa ajung direct in miezul lucrurilor. Iar cand spun miezul lucrurilor, nu ma refer la arhicunoscuta poveste a robotului. Intreruperea activitatii unui robot este o chestiune de competenta tribunalele civile; poate fi considerata o incalcare a drepturilor de proprietate si urmata de o amenda, dar nu mai mult. In plus, daca se va dovedi ca dr. Fastolfe l-a facut inoperant pe robotul Jander Panell, la urma urmei e vorba de un robot proiectat, construit si verificat chiar de el, al carui proprietar era la data imobilizarii lui. S-ar putea sa nu se aplice nici o amenda, deoarece o persoana e libera sa faca orice vrea cu bunul propriu. Ceea ce este, intr-adevar, in litigiu e problema explorarii si colonizarii Galaxiei: fie noi, cei de pe Aurora, le infaptuim singuri, fie in colaborare cu alte Lumi din Spatiu, fie le lasam pe seama Pamantului. Dr. Amadiro si Globalistii sunt de parere ca Aurora trebuie sa poarte singura aceasta sarcina; dr. Fastolfe doreste s-o lase Pamantului. Daca putem reglementa aceasta problema, atunci afacerea cu robotul poate fi lasata pe seama tribunalelor civile, iar chestiunea comportarii Pamanteanului va fi, probabil, in litigiu, si noi vom putea scapa de el, pur si simplu. Deci, voi incepe prin a intreba daca dr. Amadiro este pregatit sa accepte punctul de vedere al doctorului Fastolfe, pentru a inlatura neintelegerea sau daca dr. Fastolfe este pregatit sa accepte punctul de vedere al doctorului Amadiro, avand in vedere acelasi scop.

Se opri si astepta.

Amadiro spuse:

— Imi pare rau, domnule Presedinte, dar trebuie sa insist ca Pamantenii sa se limiteze la planeta lor, iar Galaxia sa fie colonizata numai de Aurorieni. Totusi, as putea face un compromis, ingaduind altor Lumi din Spatiu sa imparta colonizarea cu noi, daca asta ar inlatura conflictul inutil dintre noi.

— Inteleg, spuse Presedintele. Avand in vedere aceasta declaratie, dr. Fastolfe, renunti la punctul dumitale de vedere?

Fastolfe zise:

— Compromisul doctorului Amadiro nu prea are fundament, domnule Presedinte. Sunt gata sa ofer un compromis mai important. De ce n-ar fi deschise Lumile Galaxiei celor din Spatiu si Pamantenilor, deopotriva? Galaxia este mare si ar fi loc pentru toti. Sunt gata sa accept o asemenea solutie.

— Fara indoiala, vorbi Amadiro repede, pentru ca nu e nici un compromis. Populatia de peste opt miliarde de locuitori a Pamantului este cu mai mult de jumatate mai mare decat populatia tuturor Lumilor din Spatiu la un loc. Pamantenii traiesc putin si sunt obisnuiti sa-si inlocuiasca repede pierderile. Nu au respectul nostru pentru viata individului. Se vor inghesui in noile Lumi cu orice chip, inmultindu-se ca insectele, si vor ocupa Galaxia inainte ca noi sa incepem ceva. A oferi Pamantenilor o sansa presupus egala in fata Galaxiei inseamna sa le dam Galaxia — si asta nu inseamna echitate. Pamantenii trebuie sa se limiteze la Pamant.

— Si dumneata ce ai de spus in legatura cu asta, dr. Fastolfe? intreba Presedintele.

Fastolfe ofta:

— Parerile mele sunt la dosar. Sunt sigur ca nu trebuie sa le repet. Dr. Amadiro se gandeste sa foloseasca roboti cu aspect uman pentru a construi Lumile colonizate in care vor patrunde, apoi, oamenii de pe Aurora, la cheie, dar nici macar nu are robotii cu aspect uman. Nu-i poate construi, si proiectul n-ar merge, chiar daca i-ar avea. Nu este posibil nici un compromis, daca dr. Amadiro nu este de acord cu principiul ca Pamantenilor trebuie sa li se permita cel putin sa ia parte la colonizarea Lumilor noi.

— Atunci, nu este posibil nici un compromis, zise Amadiro.

Presedintele paru nemultumit:

— Ma tem ca unul dintre voi trebuie sa cedeze. Nu vreau ca Aurora sa fie sfasiata de pasiuni din cauza unei probleme atat de importante.

Il privi indiferent pe Amadiro, cu o expresie care nu insemna nici aprobare, nici dezaprobare:

— Intentionezi sa folosesti imobilizarea robotului Jander ca argument impotriva parerii lui Fastolfe, nu-i