— Altii? intreba Presedintele.
— Alti roboti. Acestia au sosit, dar robotii mei deja plecasera.
— O clipa, zise Amadiro. In ce stare te aflai dumneata atunci, domnule Baley?
— Nu-mi era prea bine.
— Nu-ti era prea bine? Esti Pamantean si esti obisnuit doar cu viata artificiala din Orasele voastre. Nu te simti bine in aer liber. Nu-i asa, domnule Baley? intreba Amadiro.
— Da, domnule.
— Iar in seara trecuta se desfasura o furtuna puternica, dupa cum sunt sigur ca isi aminteste domnul Presedinte. N-ar fi mai nimerit sa spui ca iti era foarte rau? Ca erai aproape inconstient, daca nu mai rau?
— Imi era foarte rau, zise Baley in sila.
— Atunci, cum de au plecat robotii dumitale? intreba Presedintele taios. N-ar fi trebuit sa stea cu dumneata, daca iti era rau?
— Le-am ordonat sa plece, domnule Presedinte.
— De ce?
— M-am gandit ca e mai bine, zise Baley, si voi explica… daca mi se ingaduie sa continui.
— Continua.
— Eram, intr-adevar, urmariti, pentru ca robotii urmaritori au sosit la scurt timp dupa ce plecasera ai mei. Urmaritorii m-au intrebat unde sunt robotii mei, iar eu le-am spus ca i-am trimis de acolo. De abia dupa aceea m-au intrebat daca nu mi-e rau. Am spus ca nu mi-e rau, iar ei au plecat, continuand sa-i caute pe robotii mei.
— Sa-i caute pe Daneel si Giskard? intreba Presedintele.
— Da, domnule Presedinte. Pentru mine era clar ca aveau ordine precise sa-i gaseasca pe roboti.
— In ce fel era clar?
— Desi imi era evident rau, m-au intrebat de roboti, inainte de a ma intreba cum ma simt. Apoi, mai tarziu, m-au abandonat in starea mea proasta ca sa-mi caute robotii. Trebuie sa fi primit ordine extrem de precise sa-i gaseasca pe acei roboti, altfel n-ar fi fost posibil sa neglijeze o fiinta umana evident bolnava. De fapt, eu am prevazut acest lucru si de aceea mi-am trimis robotii de acolo. Am considerat ca e foarte important sa-i tin departe de persoane neautorizate.
Amadiro zise:
— Domnule Presedinte, pot continua sa-i pun intrebari domnului Baley, pentru a demonstra netemeinicia declaratiei lui?
— Poti.
Amadiro spuse:
— Domnule Baley. Erai singur dupa plecarea robotilor dumitale, nu-i asa?
— Da, domnule.
— Deci nu exista o inregistrare a intamplarilor? Dumneata nu esti echipat pentru a le inregistra? Nu ai un dispozitiv de inregistrare?
— Nu, de trei ori, domnule.
— Si-ti era rau?
— Da, domnule.
— Erai buimac? Poate-ti era prea rau ca sa-ti amintesti cu precizia?
— Nu, domnule. Imi aduc foarte bine aminte.
— Asa iti imaginezi, cred, dar se prea poate sa fi delirat si sa fi avut halucinatii. In aceste conditii, e clar ca e foarte discutabil ce au spus robotii sau daca, intr-adevar, a aparut vreun robot.
Presedintele spuse, ganditor:
— Sunt de acord. Domnule Baley de pe Pamant, presupunand ca este exact ceea ce-ti amintesti — sau pretinzi ca-ti amintesti — ce interpretare dai evenimentelor pe care le descrii?
— Evit sa va prezint parerea mea in aceasta problema, domnule Presedinte, ca sa nu-l calomniez pe onorabilul dr. Amadiro.
— Deoarece vorbesti la cererea mea si deoarece observatiile dumitale se limiteaza la aceasta incapere — Presedintele privi in jur: nisele din pereti nu erau ocupate de roboti — nu se pune problema calomnierii, doar daca nu o sa vorbesti cu rautate.
— In acest caz, domnule Presedinte, spuse Baley, m-am gandit ca ar fi posibil ca dr. Amadiro sa ma retina in biroul lui, discutand probleme cu mine chiar mai mult timp decat era necesar, ca sa aiba ragazul sa-mi strice masina, apoi m-a retinut in continuare, ca sa plec dupa ce s-a starnit furtuna, asigurandu-se, astfel, ca in timpul transportului imi va fi rau. Studiase conditiile sociale ale Pamantului, dupa cum mi-a spus de cateva ori, asa ca stia care ar putea fi reactia mea la furtuna. Mie mi s-a parut ca planul lui a fost sa-i trimita pe roboti dupa noi ca sa ne ia pe toti, inapoi, la Institut, aparent ca eu sa fiu ingrijit pentru starea de rau, dar de fapt ca sa puna mana pe robotii doctorului Fastolfe.
Amadiro rase incet:
— Ce motiv as avea pentru toate astea? Vedeti, domnule Presedinte, ca e vorba de presupuneri peste presupuneri, care ar fi calomnii in orice tribunal de pe Aurora.
Presedintele intreba cu severitate:
— Domnul Baley de pe Pamant are ceva in sprijinul acestor ipoteze?
— O linie de gandire, domnule Presedinte.
Presedintele se ridica imediat in picioare, pierzandu-si ceva din prestanta, de vreme ce avea, de-abia, inaltimea unui scaun:
— Fac o scurta plimbare, ca sa ma gandesc la ceea ce am auzit pana acum. Ma intorc imediat.
Iesi ca sa mearga la Personala.
Fastolfe se apleca inspre Baley, iar Baley ii veni in intampinare. (Amadiro ii privi cu nepasare, ca si cum pentru el nu conta ce aveau ei sa-si spuna unul altuia.)
Fastolfe sopti:
— N-ai ceva mai bun de spus?
Baley raspunse:
— Cred ca da, daca o sa am ocazia, dar Presedintele nu pare sa fie intelegator.
— Nu este. Pana acum doar ai inrautatit situatia si nu m-ar mira sa puna capat acestei discutii cand se va intoarce.
Baley dadu din cap si-si privi lung pantofii.
77
Baley inca isi mai fixa pantofii cand se intoarse Presedintele, se aseza din nou si-i arunca Pamanteanului o privire aspra si posomorata.
Zise:
— Domnule Baley de pe Pamant.
— Da, domnule Presedinte.
— Cred ca-mi pierd timpul cu dumneata, dar nu vreau sa se spuna ca n-am ascultat ambele parti,
— Domnule Presedinte, zise Baley, pe un ton aproape disperat, exista, intr-adevar, un motiv — unul foarte bun. Se bazeaza pe faptul ca de planul doctorului Amadiro referitor la colonizarea Galaxiei nu se va alege nimic, daca el si Institutul lui nu pot fabrica roboti cu aspect uman. Pana acum nu a fabricat nici unul si nu poate fabrica vreunul. Intrebati-l daca este de acord ca un comitet legislativ sa-i examineze Institutul, cautand indicii ca se fabrica sau se proiecteaza roboti cu aspect uman reusiti. Daca el sustine ca roboti asemanatori cu omul se afla pe liniile de montaj sau, chiar, pe mesele proiectantilor — sau macar in faza teoretica — si daca este pregatit sa demonstreze acest lucru unui comitet autorizat, eu nu voi mai spune nimic si voi recunoaste ca investigatia mea nu a realizat nimic.
