de suparare — de nici un fel de sentiment — Ci numai de o usoara oscilatie a potentialelor pozitronice, rezultata din faptul ca avea ordin sa-i intampine si sa-i controleze pe toti musafirii, iar el nu-si putea indeplini sarcina fara sa-l impinga pe Fastolfe, dar nici asta n-avea voie sa faca, daca nu era absoluta nevoie. Asa ca avea porniri false, una dupa alta, si asta il facea sa para fara astampar.
Baley se pomeni ca-l priveste pe robot, absent, si reusi cu greu sa-s, i indrepte ochii inspre Fastolfe. (Se gandea la roboti, dar nu stia de ce.)
— Ma bucur sa te vad din nou, dr. Fastolfe, spuse, si-i intinse mana.
Dupa intalnirea cu Gladia, ii era foarte greu sa tina minte ca locuitorii Spatiului nu doreau sa aiba contacte fizice cu un Pamantean. Fastolfe ezita o clipa, apoi, pentru ca educatia triumfa asupra prudentei, lua mana ce i se intinsese, o tinu usor si putin, apoi ii dadu drumul. Spuse:
— Eu sunt chiar mai incantat sa te vad, domnule Baley. Am fost foarte ingrijorat din cauza experientei prin care ai trecut aseara. Nu a fost o furtuna deosebit de puternica, dar unui Pamantean trebuie sa i se fi parut coplesitoare.
— Deci stii ce s-a intamplat?
— Daneel si Giskard m-au adus la zi in aceasta privinta. M-as fi simtit mai bine daca ei ar fi venit direct aici si daca te-ar fi adus, eventual, cu ei, dar hotararea lor s-a bazat pe faptul ca locuinta Gladiei e mai aproape de locul unde s-a prabusit vehiculul aeropurtat si ca ordinele dumitale au fost extrem de puternice, punand siguranta lui Daneel mai presus de a dumitale. Nu te-au inteles gresit?
— Nu. Eu i-am obligat sa ma paraseasca.
— Oare a fost intelept?
Fastolfe il conduse inauntru si-i arata un scaun. Baley se aseza:
— Parea lucrul cel mai bun. Eram urmariti.
— Asa mi-a spus Giskard. Mi-a mai spus si ca…
Baley il intrerupse:
— Dr. Fastolfe, te rog. Am foarte putin timp si trebuie sa-ti pun niste intrebari.
— Da-i drumul, te rog, facu Fastolfe imediat, cu aerul lui obisnuit de politete inepuizabila.
— Se zvoneste ca pui mai presus de orice lucrurile referitoare la functionarea creierului, ca dumneata…
— Sa termin eu, domnule Baley. Ca nu voi permite sa-mi stea ceva in cale, ca sunt absolut fara mila, nu iau in seama imoralitatea sau raul, nu m-as da in laturi de la nimic, nu as ierta nimic, totul in numele importantei pe care o au lucrarile mele.
— Da.
— Cine ti-a spus asta, domnule Baley? intreba Fastolfe.
— Are vreo importanta?
— Poate ca nu. In plus, nu-i greu de ghicit. E vorba de fiica mea, Vasilia. Sunt sigur de asta.
Baley zise:
— Poate. Ceea ce vreau sa stiu este daca e corecta aceasta apreciere a caracterului dumitale.
Fastolfe zambi cu tristete:
— Astepti un raspuns corect de la mine, despre propriul meu caracter? Intr-un fel, acuzatiile care mi se aduc sunt adevarate. Intr-adevar, imi consider lucrarile cea mai importanta problema care exista si am, intr- adevar, tendinta sa sacrific, pentru ele, orice mi-ar sta in cale. Totusi, n-o fac. Nu sunt in stare. Si neg mai ales acuzatia ca l-am ucis pe Jander pentru ca asta m-ar ajuta sa progresez in studiul meu asupra creierului uman. Nu e adevarat. Nu l-am ucis pe Jander.
Baley zise:
— Ai sugerat sa fiu supus unui Test Psihic, pentru a obtine informatii din creierul meu, pe care, altfel, nu le pot da. Te-ai gandit cumva ca, daca te-ai supune
Fastolfe dadu din cap ganditor:
— Imi inchipui ca Vasilia ti-a sugerat ca e o dovada a vinovatiei mele faptul ca nu m-am oferit sa fiu supus unui Test Psihic. Nu este asa. Un Test Psihic e periculos si sunt la fel de temator sa ma supun lui, cum esti si dumneata. Si totusi, as fi facut-o, in ciuda temerilor mele, daca asta n-ar fi fost ceea ce adversarii mei abia asteapta de la mine. Ei sunt impotriva oricarei dovezi a nevinovatiei mele, iar Testul Psihic nu este un instrument suficient de fin pentru a o demonstra convingator. Dar ceea ce
Baley zise:
— Foarte bine. Multumesc, dr. Fastolfe.
— N-ai pentru ce, spuse Fastolfe. Si acum, daca-mi dai voie sa revin la ce spuneam, Giskard a povestit ca, dupa ce ai fost lasat singur in vehiculul aeropurtat, ai fost acostat de niste roboti ciudati. Cel putin, ai vorbit de niste roboti ciudati, destul de incoerent, dupa ce ai fost gasit inconstient si expus furtunii.
— Robotii cei ciudati m-au acostat, intr-adevar, dr. Fastolfe. Am reusit sa-i deviez si sa-i alung, dar m-am gandit ca e mai bine sa parasesc vehiculul, decat sa astept intoarcerea lor. Poate ca nu m-am gandit bine cand am luat aceasta hotarare. Giskard spune ca nu.
Fastolfe zambi:
— Giskard are un mod simplist de a vedea Universul. Ai idee cati roboti erau?
Baley se agita si paru ca nu-si gaseste locul pe scaun. Intreba:
— Inca n-a sosit Presedintele?
— Nu, dar va veni dintr-o clipa in alta. La fel si Amadiro, conducatorul Institutului, pe care, mi-au povestit robotii, l-ai intalnit ieri. Nu sunt sigur ca a fost bine. L-ai enervat.
— Trebuia sa-l vad, dr. Fastolfe, iar el n-a parut nervos.
— Asta nu e un indiciu pentru Amadiro. Ca urmare a ceea ce el numeste calomnii si intinarea insuportabila a reputatiei profesionale, a fortat mana Presedintelui.
— In ce fel?
— Treaba Presedintelui este sa incurajeze intalnirea partilor in litigiu si ajungerea la un compromis. Daca Amadiro vrea sa ma intalneasca, Presedintele nu poate impiedica asta prin definitie, cu atat mai mult s-o interzica. Trebuie sa tina sedinta si, daca Amadiro are destule dovezi impotriva dumitale — si e usor sa gasesti dovezi impotriva unui Pamantean — asta va pune capat investigatiei.
— Dr. Fastolfe, poate ca nu trebuia sa chemi un Pamantean in ajutor, stiind cat suntem noi de vulnerabili.
— Poate ca nu, domnule Baley, dar nu m-am putut gandi la altcineva. Nici acum nu pot, asa ca trebuie sa las pe seama dumitale sa-l convingi pe Presedinte referitor la punctul nostru de vedere… daca poti.
— Raspunderea este a mea? intreba Baley posomorat.
— In intregime a dumitale, spuse Fastolfe calm.
Baley intreba:
— Doar noi patru vom fi prezenti?
Fastolfe raspunse:
— De fapt, noi trei: Presedintele, Amadiro si cu mine. Noi suntem personajele principale si factorii care provoaca neintelegeri, ca sa spun asa. Dumneata te vei afla acolo ca o a patra parte, domnule Baley, doar tolerata. Presedintele iti poate ordona sa pleci dupa plac, asa ca sper ca nu vei face nimic pentru a-l supara.
— Voi incerca sa nu fac, dr. Fastolfe.
— De exemplu, domnule Baley, nu-i intinde mana… daca imi ierti grosolania.
Baley simti cum se aprinde, amintindu-si de gestul facut cu putin timp in urma:
— N-o sa i-o intind.
— Si fii extraordinar de politicos. Nu face acuzatii la manie. Nu insista asupra declaratiilor pentru care nu exista dovezi…
— Adica sa nu fortez pe nimeni sa se tradeze. Pe Amadiro, de exemplu.
— Da, sa nu faci asta. Ar insemna o calomnie si ne-ar trage inapoi. Deci, fii politicos! Daca politetea ascunde un atac, n-o sa ne certam din pricina asta. Si incearca sa nu vorbesti daca nu ti se vorbeste.
Baley zise:
