Robotii de pe Aurora

fi bucuros sa te ajut.

„Pe lehova”, se gandi Baley cu tristete. „Vrea sa fiu frumos. Ce are de gand? Nu-ti bate capul!”

Baley zise:

— Nu te deranja. Imi ajunge un nod simplu. Dar asculta, Daneel, dupa micul dejun voi merge la locuinta lui Fastolfe, unde ma voi intalni cu el, cu Amadiro si cu Presedintele Adunarii Legislative. Nu stiu daca va mai fi si altcineva.

— Da, partenere Elijah, cunosc. Nu cred ca vor mai fi si altii.

— Pai, atunci, zise Baley, incepand sa-si imbrace incet rufaria de corp, ca sa nu greseasca si sa nu fie nevoit sa-i ceara ajutorul lui Daneel, vorbeste-mi despre Presedinte. Din ce-am citit, stiu ca este un fel de functionar superior pe Aurora, dar, din aceleasi lecturi, am inteles ca functia este numai onorifica. El nu are nici o putere.

Daneel spuse:

— Ma tem, partenere Elijah…

Giskard il intrerupse:

— Domnule, eu cunosc mai bine situatia politica de pe Aurora decat prietenul Daneel. Sunt in functiune de mult mai multa vreme. Ati dori sa va raspund eu la intrebare?

— Pai, sigur, Giskard. Da-i drumul.

— Cand a fost alcatuit primul guvern de pe Aurora, domnule, incepu Giskard pe un ton scolaresc, de parca in interiorul lui s-ar fi desfasurat treptat o banda cu informatii, intentia a fost ca acest functionar superior sa indeplineasca numai sarcini formale. El trebuia sa-i intampine pe demnitarii din alte Lumi, sa deschida toate sedintele Adunarii Legislative, sa prezideze deliberarile acesteia si sa voteze doar ca sa nu existe un numar egal de voturi. Totusi, dupa Disputa Raului…

— Da, am citit despre asta, spuse Baley.

Fusese un episod destul de intunecat in istoria Aurorei, in care dispute de nelamurit asupra repartizarii rationale a energiei hidroelectrice erau cat pe ce sa provoace un razboi civil nemaivazut pe planeta.

— Nu trebuie sa intri in amanunte, continua el.

— Nu, domnule, spuse Giskard. Totusi, dupa Disputa Raului s-a luat hotararea generala de a nu se mai ingadui vreodata ca o controversa sa puna, din nou, in pericol societatea de pe Aurora. Deci, a devenit un obicei ca toate disputele sa fie rezolvate in particular si intr-un mod pasnic, in afara Adunarii Legislative. Cand legiuitorii voteaza la sfarsit, o fac intr-un mod convenit, asa ca exista intotdeauna o majoritate, de o parte sau de alta. Persoana cea mai importanta in rezolvarea disputelor este Presedintele Adunarii Legislative. Se considera ca el este mai presus de competitie, iar puterea lui — care, desi nula in teorie, este destul de mare in realitate — dureaza doar atata timp cat el este considerat astfel. De aceea, Presedintele isi pazeste cu grija obiectivitatea si, atata timp cat reuseste, el este acela care ia, de obicei, hotararea ce reglementeaza orice disputa, intr-un fel sau altul.

Baley zise:

— Adica Presedintele o sa ne asculte pe mine, pe Fastolfe si pe Amadiro si apoi va lua o hotarare?

— Se poate. Pe de alta parte, domnule, el poate sa ramana neconvins si va cere alte marturii, timp de gandire… sau amandoua.

— Si daca Presedintele ajunge la o hotarare, Amadiro se va pleca in fata ei daca e impotriva lui, sau Fastolfe se va pleca in fata ei, daca este impotriva lui?

— Asta nu e obligatoriu. Intotdeauna exista cineva care nu e de acord cu hotararea Presedintelui, iar dr. Amadiro si dr. Fastolfe sunt amandoi indaratnici si incapatanati, dupa cum reiese din comportarea lor. Totusi, majoritatea legislatorilor vor vota hotararea Presedintelui, oricare ar fi aceasta. Dr. Fastolfe sau dr. Amadiro, daca Presedintele se va hotari impotriva vreunuia din ei, se va afla, sigur, in minoritate cand se va vota.

— Cat de sigur, Giskard?

— Aproape sigur. Perioada pentru care este ales Presedintele e, in general, de treizeci de ani, cu posibilitatea de realegere de catre Adunarea Legislativa pentru inca treizeci de ani. Daca se va vota impotriva recomandarii Presedintelui, acesta va fi obligat sa demisioneze imediat si va urma o criza guvernamentala pana ce Adunarea Legislativa va incerca sa gaseasca un alt Presedinte, in conditii de disputa inversunata. Putini legislatori sunt dispusi sa riste, asa ca posibilitatea ca majoritatea sa voteze impotriva Presedintelui este, prin urmare, aproape nula.

— Atunci, zise Baley cu tristete, totul depinde de sedinta din dimineata asta.

— E foarte posibil.

— Multumesc, Giskard.

Posomorat, se gandi in fel si chip. Parea sa aiba sanse, dar nu stia ce-ar putea spune Amadiro sau cum ar putea fi Presedintele. Amadiro era cel care initiase sedinta, si el trebuie sa se simta increzator si sigur de el.

Baley isi aminti ca, in timp ce adormea cu Gladia in brate, vazuse sau a crezut ca vede sau si-a imaginat ca vede sensul tuturor acestor intamplari petrecute pe Aurora, pentru a treia oara. Totul paruse clar, evident, sigur. Dar gandul ii fugise, de parca nici n-ar fi fost. Si o data cu gandul acesta, pareau sa fuga si sperantele lui.

72

Daneel il conduse pe Baley in camera in care se servea micul dejun. Parea mai intima decat o sufragerie obisnuita. Era mica si simpla, singurul mobilier fiind alcatuit dintr-o masa si doua scaune, iar Daneel iesi, pur si simplu, nu intra intr-o nisa, ca de obicei. De fapt, nici nu existau nise, iar Baley se trezi, pentru o clipa, singur — absolut singur — in incapere. Era sigur ca, la drept vorbind, nu e singur. La prima chemare ar fi venit robotii. Totusi, era o camera pentru doua persoane, fara roboti, o camera (Baley sovai) pentru iubiti.

Pe masa erau doua garnituri de obiecte asemanatoare cu clatitele, care nu miroseau a clatite, dar miroseau frumos. Langa ele se aflau doua vase cu ceva care parea unt topit (dar putea sa nu fie). Se afla si un ibric cu o bautura fierbinte (pe care Baley o gustase si nu-i placuse prea mult) care inlocuia cafeaua.

Intra Gladia, imbracata foarte elegant, cu parul stralucind de parca ar fi fost proaspat coafat. Se opri o clipa, schitand un zambet:

— Elijah?

Baley, putin surprins de aparitia ei, sari in picioare:

— Ce mai faci, Gladia?

Se balbai putin.

Ea nu observa. Parea vesela, fara grija. Spuse:

— Daca esti ingrijorat ca nu-l vezi pe Daneel, te rog linisteste-te. Este foarte bine si nu va pati nimic. In ceea ce ne priveste…

Se apropie de el si-i puse incet o mana pe obraz, asa cum facuse candva, demult, pe Solaria.

Rase:

— Asta-i tot ce-am facut atunci, Elijah. Tii minte?

Elijah dadu din cap in tacere.

— Ai dormit bine, Elijah? Stai jos, draga.

El se aseza:

— Foarte bine. Multumesc, Gladia.

Sovai o clipa si se hotari sa nu intoarca mangaierea.

— Nu-mi multumi mie. De saptamani n-am dormit asa de bine si n-as fi dormit, daca nu m-as fi dat jos din pat dupa ce m-am convins ca dormi bustean. Daca as fi ramas — asa cum am vrut — te-as fi plictisit toata noaptea si nu te-ai fi odihnit, spuse ea.

El isi dadu seama ca trebuie sa fie politicos:

— Sunt unele lucruri mai importante decat odihna, Gladia, zise, dar pe un ton atat de oficial, incat ea rase din nou:

— Bietul Elijah, spuse. Te jenezi.

Faptul ca ea isi dadea seama il deranja si mai mult. Baley se asteptase la remuscari, dispret, rusine,