Robotii de pe Aurora

Lume din Spatiu ca asta. Zise:

— Recunosc ca sunt obosit, dar asta se poate vindeca prin putina odihna.

— Ti-e foame? E ora de cina.

Baley se stramba:

— N-am pofta de mancare.

— Nu sunt sigura ca e bine. Poate ca nu vrei o masa copioasa, dar ce-ai zice de niste supa fierbinte? O sa- ti faca bine.

Baley simti nevoia sa zambeasca. O fi ea Solariana, dar in anumite imprejurari vorbea exact ca o Pamanteana. Se gandi ca asta putea fi valabil si pentru Auroriene. Exista anumite lucruri pe care diferentele de cultura nu le influenteaza. Intreba:

— Ai supa gata facuta? N-as vrea sa-ti fac probleme.

— Cum sa-mi faci probleme? Nu am un personal prea mare, ca pe Solaria, dar destul ca sa pregateasca orice fel de mancare la comanda. Asa ca stai acolo si spune-mi doar ce fel de supa ai vrea. Totul va fi bine facut.

Baley nu rezista:

— Supa de pui?

— Desigur.

Apoi, cu nevinovatie:

— Exact asta as fi sugerat si eu, si cu galuste, ca sa fie consistenta.

Castronul ii fu pus in fata cu o viteza uimitoare. Zise:

— Tu nu mananci, Gladia?

— Am mancat deja, in timp ce tu erai imbaiat si tratat.

— Tratat?

— Tratament biochimic obisnuit, Elijah. Ai suferit o trauma psihica si nu voiam sa aiba urmari. Mananca!

Baley duse la buze o lingura, de incercare. Nu era rea supa, desi se simtea tendinta pe care o aveau cei de pe Aurora sa condimenteze mancarea mai mult decat i-ar fi placut lui Baley. Sau poate ca era preparata cu alte condimente in afara celor cu care era el obisnuit. Dintr-o data isi aminti de mama lui — un joc al memoriei care o facea pe ea mai tanara decat era el acum. Isi aminti cum: statea pe capul lui cand el se incapatana sa nu manance „supa buna”.

Ea ii spunea:

— Hai, Lije. E pui adevarat, foarte scump. Nici macar cei din; Spatiu nu au ceva asa de bun.

N-aveau. O striga in gand, peste ani: „N-au, mamico!”

Intr-adevar! Daca putea sa aiba incredere in memorie si sa tina seama de papilele gustative din tinerete, supa de pui facuta de mama lui, cand nu devenea plictisitoare din cauza repetitiei, era mult mai buna.

Sorbi iar si iar si cand termina, murmura rusinat:

— Ar mai fi o portie?

— Cat vrei, Elijah.

— Inca putin.

Gladia ii spuse, in timp ce el termina:

— Elijah, intalnirea asta de maine dimineata…

— Da, Gladia?

— Inseamna ca investigatia ta a luat sfarsit? Stii ce i s-a intamplat lui Jander?

Baley vorbi cu prudenta:

— Am idee despre ce i s-ar fi putut intampla lui Jander, dar nu cred sa pot convinge pe cineva ca am dreptate.

— Atunci de ce se tine sedinta?

— Nu e ideea mea, Gladia. Este a Presedintelui Robotician Amadiro. El se opune investigatiei si va incerca sa ma trimita inapoi pe Pamant.

— El e cel care a umblat la masina ta si a incercat sa-i faca pe robotii lui sa-l ia pe Daneel?

— Cred ca da.

— Pai, pentru asta nu poate fi judecat, condamnat si pedepsit?

— Ar putea, zise Baley cu blandete, numai ca exista o mica problema: n-am cum dovedi.

— Si el, dupa toate astea, poate sa scape si sa mai si opreasca investigatia?

— Ma tem ca are toate sansele sa poata face asta. Dupa cum spune si el, oamenii care nu se asteapta la dreptate nu vor suferi dezamagiri.

— Dar nu trebuie. Nu trebuie sa-l lasi. Trebuie sa-ti termini investigatia si sa afli adevarul.

Baley ofta:

— Si daca nu pot afla adevarul? Sau daca pot sa-l aflu, dar nu sa-i fac pe altii sa ma asculte?

— Poti afla adevarul. Si-i poti face pe altii sa te asculte.

— Ai o incredere emotionanta in mine, Gladia. Totusi, daca Adunarea Legislativa de pe Aurora vrea sa ma trimita inapoi si ordona terminarea investigatiei, nu voi mai putea face nimic.

— Nu cred ca vei dori sa te intorci fara sa fi realizat nimic.

— Sigur ca nu. E mai rau de-atat, Gladia. Daca nu realizez nimic, ma voi intoarce cu o cariera ruinata si cu viitorul Pamantului distrus.

— Atunci nu-i lasa sa-ti faca asta, Elijah.

Iar el zise:

— Pe Iehova, Gladia, voi incerca sa nu-i las, dar nu pot ridica o planeta cu mainile goale. Nu-mi poti cere sa fac minuni.

Gladia incuviinta din cap si, privind in jos, isi duse pumnul la gura, stand nemiscata, parca ar fi chibzuit la ceva. Lui Baley ii trebui un timp ca sa-si dea seama ca ea plangea infundat.

68

Baley se ridica iute si inconjura masa pana la ea. Observa in treacat — si putin enervat — ca ii tremurau picioarele si ca i se zbatea un muschi in coapsa stanga.

— Gladia, zise el insistent, nu plange.

— Nu te ingrijora, Elijah, sopti ea. O sa-mi treaca.

Ramase neajutorat langa ea, incercand s-o atinga, oarecum sovaielnic.

— Nu te ating, spuse. Nu cred ca ar fi bine s-o fac, dar…

— O, atinge-ma. Atinge-ma. Nu tin chiar atat de mult la corpul meu si nu ma voi molipsi de nimic de la tine. Nu mai sunt… cum eram.

Asa ca Baley se apropie si-i atinse obrazul, mangaindu-l usor si stangaci cu varful degetelor.

— Maine voi face tot ce pot, Gladia, zise. Imi voi da toata silinta.

Auzind asta, ea se ridica, se intoarse catre el si spuse:

— O, Elijah.

Automat, aproape fara sa-si dea seama ce face, Baley isi intinse bratele. Si, la fel de automat, ea se lasa cuprinsa de ele, rezemandu-si capul de pieptul lui. El o tinu cat putu de usor, asteptand ca ea sa-si dea seama ca imbratiseaza un Pamantean. (Fara indoiala ca imbratisase un robot cu aspect uman, dar acela nu fusese Pamantean.) Ea pufni cu putere si vorbi cu gura pe jumatate ascunsa in camasa lui Baley. Spuse:

— Nu e drept. E din cauza ca sunt Solariana. Nimanui nu-i pasa ce i s-a intamplat lui Jander, dar le-ar pasa daca as fi Auroriana. E vorba de prejudecati si de politica.

Baley se gandi: „Cei din Spatiu sunt oameni. Exact la fel ar fi vorbit si Jessie intr-o situatie asemanatoare. Si daca ar fi fost Gremionis cel care ar fi imbratisat-o pe Gladia, el ar fi zis exact ceea ce voi spune eu, daca as sti ce sa spun.”

Apoi vorbi: