cortina si toate intamplarile de cand plecase de pe Pamant se concentrara si se amestecara. Din nou era totul clar. Se cazni sa vorbeasca, sa auda cuvintele pe care avea nevoie sa le auda, sa le lege ca sa devina o parte a gandirii lui, dar chiar daca se crampona de ele cu toata puterea, acestea trecura pe langa el si disparura.
Asa ca, din acest punct de vedere, a doua zi a lui Baley pe Aurora se sfarsi intr-un mod foarte asemanator cu prima.
17. PRESEDINTELE
70
Cand Baley deschise ochii, vazu ca soarele intra pe fereastra si ii paru bine. Spre surprinderea lui, desi era inca somnoros, ii paru bine. Insemna ca furtuna se terminase si parca nici n-ar fi fost. Lumina soarelui — cand era doar o alternativa pentru lumina egala, blanda si calda a Oraselor — putea fi considerata violenta si nesigura. Dar daca o comparai cu furtuna, insemna insasi pacea. Totul e relativ, se gandi Baley, si stiu ca niciodata nu va mai considera soarele absolut daunator.
— Partenere Elijah?
Daneel statea la capatul patului. Ceva mai in spate era Giskard. Chipul prelung al lui Baley se lati intr-un zambet de placere. Isi intinse mainile inspre ei:
— Pe Iehova, baieti — si, pe moment, nu-si dadu seama cat de nepotrivit e cuvantul — cand v-am vazut ultima oara impreuna, n-am fost deloc sigur ca o sa va mai vad vreodata.
— Cu siguranta, zise Daneel incet, ca nici unul dintre noi n-ar fi patit nimic.
— Acum, cand e soare, vad, spuse Baley. Dar noaptea trecuta am crezut ca furtuna o sa ma omoare si am fost sigur ca esti in pericol de moarte, Daneel. Mi se parea ca pana si lui Giskard i s-ar putea face vreun rau, daca ar fi incercat sa ma apere. Recunosc, suna melodramatic, dar, stiti, ma cam pierdusem cu firea.
— Ne dam seama, domnule, zise Giskard. Tocmai din cauza asta ne-a fost greu sa va parasim, in ciuda ordinului dumneavoastra strict. Speram ca nu sunteti nemultumit din pricina asta acum.
— Deloc, Giskard.
— Si, spuse Daneel, stim ca ati fost bine ingrijit de cand v-am parasit.
De-abia acum isi aminti Baley intamplarile din seara trecuta.
Gladia!
Privi in jur, brusc uluit. Nu era nicaieri in incapere. Visase… Nu, sigur ca nu. Asta era imposibil.
Apoi il privi pe Daneel, incruntat, de parca ar fi banuit ca remarca lui fusese desfranata. Dar nu, nici asta n-ar fi fost posibil. Un robot, oricat de asemanator cu omul ar fi fost, nu putea fi proiectat sa se desfete cu aluzii obscene.
Spuse:
— Suntem aici, domnule, zise Giskard, ca sa va indrumam si sa va servim toata dimineata. Domnisoara Gladia s-a gandit ca o sa va simtiti mai bine cu noi decat cu altcineva din personalul ei si a insistat sa nu precupetim nici un efort pentru confortul dumneavoastra.
Baley il privi banuitor:
— Pana unde v-a instruit sa mergeti? Ma simt foarte bine acum, asa ca n-am nevoie sa ma spele si sa ma usuce altcineva. Imi port singur de grija. Sper ca ea intelege asta.
— Nu trebuie sa te jenezi, partenere Elijah, spuse Daneel cu zambetul care (i se paru lui Baley) apare la o fiinta umana cand exprima un sentiment de afectiune. Suntem aici doar ca sa avem grija de tot ce-ti trebuie. Daca te simti mai bine singur, vom astepta mai la distanta.
— In acest caz, Daneel, ne-am inteles.
Baley se dadu jos din pat. Ii facu placere sa vada ca sta drept in picioare. Odihna de peste noapte si tratamentul de cand fusese adus inapoi (oricare ar fi fost acela) facusera minuni… Si Gladia.
71
Inca dezbracat si destul de ud de la dus ca sa se simta curat; dupa ce-si perie parul, analiza rezultatele cu un ochi critic. I se parea normal sa ia micul dejun cu Gladia, dar nu stia cum va fi primit. Poate ar fi mai bine sa se poarte ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic si sa vada cum se poarta ea. Si se gandi ca ar ajuta daca ar arata bine — cu conditia sa poata. Se privi in oglinda nemultumit.
— Daneel! striga.
— Da, partenere Elijah.
Vorbind cu gura plina de pasta de dinti, Baley zise:
— Hainele tale sunt noi, mi se pare.
— Nu sunt ale mele, partenere Elijah. Au fost ale prietenului Jander.
Baley isi inalta sprancenele.
— Ti le-a dat ea pe ale lui Jander?
— Domnisoara Gladia n-a vrut sa stau dezbracat pana ce mi se spala si mi se usuca hainele udate de furtuna. Acum acelea sunt gata, dar domnisoara Gladia spune ca pot sa le pastrez pe astea.
— Cand a spus asta?
— Azi-dimineata, partenere Elijah.
— Deci s-a sculat?
— Da. Si vei lua micul dejun cu ea, cand vei fi gata.
Baley isi stranse buzele. Era ciudat ca in clipa aceea il preocupa mai mult faptul ca trebuie sa dea ochii cu Gladia, si nu cu Presedintele, ceva mai tarziu. La urma urmei, problema cu Presedintele era in mana sortii. Isi stabilise o strategie care va merge sau nu va merge. In privinta Gladiei pur si simplu n-avea nici o strategie. Ei bine, trebuia sa dea ochii cu ea.
Intreba cat putu de indiferent:
— Si ce mai face domnisoara Gladia in dimineata asta?
— Pare ca bine, zise Daneel.
— Vesela? Trista?
Daneel ezita:
— Este greu sa-ti dai seama de starea de spirit a unei fiinte umane. Nimic din comportarea ei nu arata vreo tulburare interioara. Baley ii arunca o privire lui Daneel si, iarasi, se intreba daca nu cumva el se referea la intamplarile din seara trecuta. Si iarasi inlatura aceasta posibilitate. Nici n-ar fi avut vreun rost sa studieze chipul lui Daneel. Nu puteai citi gandurile unui robot din expresia fetei, pentru ca nu erau ganduri in sens omenesc.
Intra in dormitor si privi hainele care fusesera pregatite pentru el, studiindu-le atent si intrebandu-se daca le-ar fi putut imbraca fara sa greseasca si fara sa ceara ajutorul robotilor. Furtuna si noaptea se terminasera, iar el voia sa-si puna, din nou, haina maturitatii si a independentei.
Spuse:
— Ce-i asta?
Ridica o esarfa lunga, acoperita cu un desen complicat si colorat.
— Este o esarfa pentru pijama, zise Daneel. Este doar de podoaba. Se trece peste umarul stang si se leaga in partea dreapta a pieptului. Se poarta de obicei la micul dejun in unele Lumi din Spatiu, dar pe Aurora nu este foarte populara.
— Atunci de ce s-o pun?
— Domnisoara Gladia s-a gandit c-o sa-ti vina bine, partenere Elijah. Legatura e destul de complicata si voi
