Robotii de pe Aurora

dadu seama ca recunoscuse vocea. Privi in jur. Giskard statea in nisa lui, dar Baley nu-l baga in seama. Toate la randul lor. Spuse:

— Unde e Daneel?

Gladia zise:

— A fost curatat si uscat si el in camera robotilor si a fost imbracat in haine uscate. Este inconjurat de personalul casei mele si acesta are indicatiile lui. Pot sa-ti spun ca nici un strain nu se va apropia la mai mult de cincizeci de metri de locuinta mea, din orice parte, fara sa stim imediat. Giskard a fost, de asemenea, curatat si uscat.

— Da, vad.

Nu-i pasa de Giskard, ci numai de Daneel. Era linistit pentru ca Gladia parea sa fi inteles faptul ca trebuia sa-l pazeasca pe Daneel si ca el nu trebuia sa se complice sa-i mai si explice.

Exista, totusi, o bresa in zidul de aparare si exista un ton de nemultumire in glas cand spuse:

— De ce l-ai parasit, Gladia? Daca tu ai plecat, in casa nu mai era nici o fiinta umana care sa opreasca atacul unei bande de roboti din afara. Daneel ar fi putut fi luat cu forta.

— Prostii, raspunse Gladia cu vioiciune. N-am fost mult timp plecati, iar dr. Fastolfe fusese informat. Multi dintre robotii lui s-au alaturat a lor mei, iar el ar fi venit in cateva minute, daca ar fi trebuit, si as vrea sa vad orice banda de roboti straini care sa-l infrunte pe el.

— L-ai vazut pe Daneel de cand te-ai intors, Gladia?

— Desigur! E la adapost, ti-o spun eu.

— Multumesc!

Baley se relaxa si inchise ochii. Se gandi: „Nu e chiar atat de rau.” Sigur ca nu era. Supravietuise, nu-i asa? Gandindu-se la asta, ceva in sinea lui zambi si el se simti fericit. Supravietuise, nu-i asa? Deschise ochii si intreba:

— Cum m-ati gasit, Gladia?

— Giskard te-a gasit. Ei venisera aici — amandoi — iar Giskard mi-a explicat repede situatia. Am aranjat cu siguranta lui Daneel, dar el n-a vrut sa se clinteasca pana ce nu i-am promis ca-l trimit pe Giskard dupa tine. A fost foarte convingator. Reactiile lui cu privire la tine sunt foarte intense, Elijah. Daneel a ramas aici, bineinteles. Din cauza asta a fost foarte nefericit, dar Giskard a insistat sa-i dau ordin sa ramana, cat de taios puteam. Probabil ca i-ai dat lui Giskard niste ordine foarte stricte. Apoi am luat legatura cu dr. Fastolfe si, dupa aceea, am luat vehiculul meu aeropurtat.

Baley dadu din cap obosit:

— N-ar fi trebuit sa vii, Gladia. Locul tau era aici, sa te asiguri ca Daneel e aparat.

Chipul Gladiei se schimonosi dispretuitor:

— Si sa te las sa mori in furtuna, din cate am vazut? Sau sa fii luat de dusmanii doctorului Fastolfe? Pot sa jur ca asa s-ar fi intamplat. Nu, Elijah, poate ca ar fi trebuit sa-i indepartez pe ceilalti roboti, daca ar fi ajuns la tine primii. N-oi fi eu prea buna in multe privinte, dar orice Solarian se poate descurca cu o gloata de roboti, asculta-ma pe mine. Suntem obisnuiti cu asta.

— Dar cum m-ati gasit?

— N-a fost prea greu. De fapt, masina ta nu era prea departe, asa ca am fi putut merge pe jos pana la ea, daca n-ar fi fost furtuna. Noi…

Baley intreba:

— Vrei sa spui ca ajunsesem aproape de locuinta doctorului Fastolfe?

— Da, zise Gladia. Fie vehiculul tau nu a fost avariat destul, ca sa te oblige sa te opresti mai repede, fie indemanarea lui Giskard l-a facut sa mearga mai mult timp decat s-au asteptat vandalii. Si asta e bine. Daca ati fi fost mai aproape de Institut, v-ar fi putut lua pe toti. Oricum, am luat masina mea pana la locul unde se prabusise a voastra. Giskard stia unde ma gaseste, desigur, si am plecat…

— Si te-ai udat de tot, nu-i asa, Gladia?

— Nici un pic. Am o pelerina de ploaie si o lanterna. Pantofii mi s-au umplut de noroi si m-am udat putin la picioare, pentru ca n-am avut timp sa-mi dau cu Latex, dar nu-i nimic. Oricum, am ajuns la masina ta in mai putin de o jumatate de ora dupa ce te parasisera Daneel si Giskard si, bineinteles, nu erai acolo.

— Am incercat… — incepu Baley.

— Da, stim. Am crezut ca ei… ceilalti… te-au luat pentru ca Giskard spunea ca ati fost urmariti. Dar Giskard ti-a gasit batista la vreo cincizeci de metri de masina si a spus ca tu trebuie sa o fi luat in partea aceea… Giskard a spus ca era un lucru lipsit de logica, dar ca fiintele umane sunt adesea lipsite de logica, asa ca te-am cautat. Deci am cautat — amandoi — folosindu-ne de lanterna, dar el a fost cel care te-a gasit. A spus ca a zarit stralucirea de infrarosu a caldurii emanate de corpul tau la radacina unui copac si te-am adus inapoi. Baley intreba putin iritat:

— De ce a fost lipsita de logica plecarea mea?

— Nu mi-a spus, Elijah. Vrei sa-l intrebi?

Gladia facu un semn inspre Giskard.

— Giskard, ce inseamna asta? intreba Baley.

Impasibilitatea lui Giskard disparu imediat si ochii i se indreptara spre Baley. Zise:

— M-am gandit ca v-ati expus furtunii fara sa fie nevoie. Daca ati fi asteptat, v-am fi adus mai repede aici.

— Ceilalti roboti puteau ajunge la mine primii.

— Au ajuns, dar i-ati indepartat, domnule.

— De unde stii?

— In jurul usilor, pe ambele parti, erau o multime de urme de talpi, dar nu era nici o urma de umezeala in masina, cum ar fi fost daca niste brate ude s-ar fi intins dupa dumneavoastra sa va traga afara. M-am gandit ca n-ati fi iesit singur din masina ca sa mergeti cu ei, domnule, de bunavoie. Si, daca i-ati indepartat, nu trebuia sa va temeti ca s-ar intoarce prea curand, de vreme ce ei il voiau pe Daneel — dupa cum ati apreciat chiar dumneavoastra situatia — si nu pe dumneavoastra. In plus, trebuia sa fiti sigur ca eu m-as fi intors repede.

Baley murmura:

— Exact asa m-am gandit, dar am crezut ca ar ajuta daca as complica treaba. Am facut ce mi s-a parut mie mai bine si m-ai gasit chiar si asa.

— Da, domnule.

— Dar de ce sa ma aduci aici? intreba Baley. Daca eram aproape de locuinta Gladiei, poate ca eram la fel de aproape de cea a doctorului Fastolfe.

— Nu tocmai, domnule. Aceasta resedinta era cea mai aproape si eu mi-am dat seama, din insistenta ordinului dumneavoastra, ca pentru asigurarea adapostului lui Daneel orice minut era important. Daneel a fost de acord, chiar daca s-a opus foarte mult sa va paraseasca. De indata ce el a ajuns aici, m-am gandit ca si dumneavoastra ati vrea sa ajungeti aici, ca sa va asigurati, din sursa directa, daca ati fi dorit, de faptul ca e la adapost.

Baley incuviinta si spuse imbufnat (inca suparat din cauza observatiei lui Giskard referitoare la lipsa lui de logica):

— Te-ai descurcat bine, Giskard.

Gladia intreba:

— Este important pentru tine sa-l vezi pe dr. Fastolfe, Elijah? Il pot chema aici. Sau il poti vedea pe tridimensional.

Baley se lasa pe spate. Ii lua ceva timp ca sa-si dea seama ca gandirea ii era incetinita si ca era foarte obosit. N-ar avea nici un rost sa dea ochii cu Fastolfe acum. Raspunse:

— Nu. O sa-l vad maine, dupa micul dejun. E timp destul. Si pe urma cred ca o sa-l vad pe Kelden Amadiro asta, seful Institutului de Robotica. Si o persoana oficiala… cum ii zice… Presedintele. Cred ca si el va fi acolo.

— Pari groaznic de obosit, Elijah, spuse Gladia. Sigur ca noi n-avem microorganismele — germenii si virusii — pe care le aveti pe Pamant, si tu ai fost curatat, asa ca n-o sa faci nici o boala din cele care sunt peste tot pe planeta ta, dar esti, evident, obosit.

Baley se gandi: „Dupa toate astea, nici o raceala? Nici o gripa? Nici o pneumonie?” Era ceva sa fii intr-o