Robotii de pe Aurora

Cu toate acestea, vantul ne face sa ne leganam, desi masina este complet sub controlul lui Giskard.

— Nu s-ar zice.

Baley era constient de un scancet subtire, probabil vantul, care: se strecura pe langa corpul vehiculului si isi croia drum prin atmosfera ostila. Apoi vehiculul se clatina si Baley, care oricum nu s-ar fi putut stapani, il stranse cu disperare pe Daneel de gat.

Daneel astepta o clipa. Dupa ce Baley isi veni in fire si stransoarea ii slabi putin, Daneel se elibera usor din imbratisarea lui, dar tinandu-l bine pe acesta din urma pe dupa umeri. Spuse:

— Ca sa mentina directia, partenere Elijah, Giskard trebuie sa pareze vantul printr-o amplasare asimetrica a jeturilor vehiculului. Acestea sunt transmise pe o parte, ca sa faca masina sa se aplece in bataia vantului, iar forta si directia acestor jeturi trebuie reglate in functie de schimbarile de forta si directie ale vantului. Nimeni nu se pricepe mai bine la asta decat Giskard, chiar daca asa se produc leganari si clatinari. Deci trebuie sa-l ierti pe Giskard daca, uneori, nu ia parte la discutia noastra. Atentia ii este indreptata in intregime asupra vehiculului.

— Este… este in ordine?

Baley simti cum i se strange stomacul la gandul de a se juca astfel cu vantul. Era sincer bucuros ca nu mancase de multe ore. N-ar fi putut — n-ar fi indraznit — sa-i fie rau in spatiul restrans al vehiculului. Gandul il indispuse si mai tare, asa ca incerca sa se concentreze la altceva. Se gandi la benzile rulante de pe Pamant, la felul in care trecea de pe o banda pe alta cu viteza mai mare si pe urma inapoi in zonele cu viteze mai mici, aplecandu-se cu pricepere in bataia vantului, in doua directii: una cand se grabea mai repede (expresie ciudata, folosita numai de alergatorii pe benzi) si alta cand incetinea. In tinerete, Baley se descurcase fara sa se opreasca si fara sa greseasca. Daneel se adaptase fara probleme si, singura data cand parcursesera benzile impreuna, fusese perfect. Pai, acuma era la fel! Vehiculul aeropurtat schimba benzile rulante. Desigur! Era la fel! Nu chiar la fel, ca sa fim sinceri. In Oras, viteza benzilor era stabilita. Curentul de aer era absolut previzibil, pentru ca era rezultatul miscarii benzilor. Aici, in furtuna, vantul avea toanele lui sau, mai degraba, depindea de atatea variabile (Baley se straduia sa fie cat mai rational) incat parea sa aiba legile lui — iar Giskard nu avea ce sa-i faca. Asta era tot. Era doar putin mai complicat decat la schimbarea benzilor. Acestea se deplasau cu viteze variabile si trebuiau schimbate brusc.

Baley murmura:

— Daca intram intr-un copac?

— Foarte improbabil, partenere Elijah. Giskard este mult prea indemanatic pentru asa ceva. Si ne aflam la inaltime foarte mica deasupra pamantului, asa ca jeturile sunt destul de puternice.

— Atunci o sa ne lovim de stanca. O sa se prabuseasca peste noi.

— N-o sa ne lovim de stanca, partenere Elijah.

— De ce nu? Cum naiba vede Giskard pe unde mergem?

Baley se holba la intunericul din fata.

— Soarele e pe cale sa apuna, spuse Daneel, si se mai zareste ceva lumina printre nori. Pentru noi e destul ca sa vedem cu ajutorul farurilor. Si pe masura ce se intuneca mai tare, Giskard va mai aprinde faruri.

— Ce faruri? intreba Baley revoltat.

— Tu nu le vezi foarte bine, pentru ca au o componenta cu infrarosu la care ochii lui Giskard sunt sensibili, dar ai tai nu. In plus, razele infrarosii sunt mai penetrante decat lumina cu lungime de unda mai mica si, din aceasta cauza, sunt mai eficiente pe ploaie, burnita si ceata.

Baley reusi sa fie curios, chiar daca ii era greata:

— Si ochii tai, Daneel?

— Ochii mei, partenere Elijah, sunt proiectati sa fie cat mai asemanatori posibil cu ai omului. Poate ca, in aceasta clipa, este un fapt regretabil.

Vehiculul aeropurtat se scutura si Baley se pomeni ca-si tine, din nou, respiratia. Vorbi in soapta:

— Ochii celor din Spatiu sunt adaptati tot la soarele Pamantului, chiar daca ochii robotilor nu sunt. Asta-i un lucru bun, daca le aduce aminte ca se trag din Pamanteni.

Vocea i se stinse. Se intuneca tot mai mult. Acum nu mai vedea nimic si nici fulgerele nu mai luminau nimic, doar luau vederea. Isi inchise ochii, dar asta nu-l ajuta. Era tot mai constient de tunetul manios si amenintator. N-ar trebui sa se opreasca? N-ar trebui sa astepte sa treaca partea cea mai rea a furtunii?

Giskard spuse dintr-o data:

— Vehiculul nu se comporta cum trebuie.

Baley simti cum plutirea devine inegala, ca si cum masina era pe roti si trecea peste culmi si creste.

— Poate fi o avarie din cauza furtunii, prietene Giskard? intreba Daneel.

— Nu pare, prietene Daneel. Nici nu pare probabil ca aceasta masina sa sufere o asemenea avarie in aceasta furtuna sau in oricare alta.

Baley pricepu greu schimbul de replici:

— Avarie? murmura. Ce fel de avarie?

Giskard spuse:

— Cred ca se scurge compresorul, domnule, dar incet. Nu e din cauza unei intepaturi obisnuite.

— Atunci cum s-a intamplat? intreba Baley.

— Avarie intentionata, probabil, cat a stat in fata Cladirii Administratiei. Am observat de putin timp ca suntem urmariti.

— De ce, Giskard?

— O posibilitate ar fi, domnule, sa astepte ca sa ne prabusim complet.

Miscarea vehiculului era tot mai dezordonata.

— Poti ajunge la dr. Fastolfe?

— Se pare ca nu, domnule.

Baley incerca sa-si puna mintea amortita in actiune:

— In acest caz, am interpretat total gresit motivul pentru care Amadiro voia sa ne intarzie. Ne tinea acolo ca unul sau mai multi roboti de-ai lui sa ne strice masina, astfel incat sa ne prabusim in pustiu si in furtuna.

— Dar de ce-ar face asa ceva? intreba Daneel, parand socat. Ca sa puna mana pe tine? Intr-un fel, te-a avut deja sub nas.

— Nu ma vrea pe mine. Nimeni nu ma vrea pe mine, spuse Baley ceva mai putin manios. Pericolul este pentru tine, Daneel.

— Pentru mine, partenere Elijah?

— Da, pentru tine! Giskard, alege un loc sigur pentru coborare si, imediat dupa aceea, Daneel trebuie sa coboare din masina si sa ajunga intr-un loc sigur.

— Asta nu se poate, partenere Elijah, zise Daneel. Nu te pot parasi daca nu te simti bine si, mai ales, daca exista urmaritori care ti-ar putea face rau.

Baley spuse:

— Daneel, ei te urmaresc pe tine. Trebuie sa pleci. Cat despre mine, eu pot sta in masina. Eu nu sunt in pericol.

— Cum pot sa cred asa ceva?

— Te rog! Te rog! Cum sa-ti explic, daca totul se invarteste… Daneel — vocea lui Baley era disperat de calma — tu esti cel mai important individ de aici, mult mai important decat Giskard si cu mine la un loc. Nu numai ca tin la tine si nu vreau sa ti se intample ceva rau. Toata umanitatea depinde de tine. N-avea grija mea, eu sunt un om; ai grija de miliarde de oameni. Daneel… te rog…

63

Baley simtea ca se clatina incoace si incolo. Sau vehiculul se clatina? Se prabusea? Sau Giskard nu-l mai stapanea? Sau incerca o actiune de ocolire? Lui Baley nu-i pasa. Nu-i pasa! Sa se prabuseasca masina. Sa se faca farame. I-ar placea sa uite. Orice, numai sa scape de spaima asta ingrozitoare, de incapacitatea asta absoluta de a se intelege cu Universul.

Numai ca trebuia sa se asigure ca Daneel a fugit — a fugit la adapost. Dar cum? Totul era ireal si el nu putea explica nimic acestor roboti. Pentru el situatia era clara; dar cum sa transfere intelegerea acestor roboti,