acestor neoameni care nu intelegeau decat cele Trei Legi ale lor si care ar fi lasat tot Pamantul, si pana la urma toata umanitatea, sa se duca dracului, pentru ca ei nu puteau fi ingrijorati decat de singurul om de sub nasul lor? De ce-or fi fost inventati robotii?
Si apoi, destul de ciudat, Giskard, cel mai putin evoluat dintre ei, ii veni in ajutor. Vorbi cu vocea lui seaca:
— Prietene Daneel, nu mai pot tine acest vehicul in functiune mult timp. Poate ca ar fi mai bine sa faci asa cum sugereaza domnul Baley. Ti-a dat un ordin foarte puternic.
— Sa-l parasesc, prietene Giskard, cand nu se simte bine? intreba Daneel uimit.
— Nu-l poti cara in furtuna cu tine, prietene Daneel. Mai mult, el pare atat de nerabdator sa pleci, incat i-ai putea face rau daca ramai.
Baley simti cum isi vine in fire:
— Da-da, reusi sa bolboroseasca. E asa cum spune Giskard. Giskard, du-te cu el, ascunde-l, asigura-te ca nu se intoarce… apoi vino dupa mine.
Daneel zise cu hotarare:
— Asta nu se poate, partenere Elijah. Nu te putem lasa singur, nesupravegheat, nepazit.
— Nici un pericol… nu sunt in pericol. Fa cum iti spun…
Giskard zise:
— Urmaritorii sunt, probabil, roboti. Fiintele umane ar ezita sa iasa in furtuna. Iar robotii nu-i vor face rau domnului Baley.
— L-ar putea lua cu ei, spuse Daneel.
— Nu in furtuna, prietene Daneel, deoarece asta i-ar face evident rau. Acum voi opri vehiculul aeropurtat, prietene Daneel. Trebuie sa fii pregatit sa faci asa cum ordona domnul Baley. Si eu la fel.
— Bun! sopti Baley. Bun!
Era recunoscator creierului mai simplu al lui Giskard, care putea fi mai usor impresionat si caruia ii lipsea abilitatea de a se rataci in subtilitati fara sfarsit. Se gandi confuz la Daneel, care era prins intre faptul ca el, Baley, nu se simtea bine si insistenta ordinului, la creierul lui care plesnea din cauza conflictului.„Nu, nu, Daneel. Fa asa cum iti spun si nu mai intreba”, se gandi. Ii lipsea puterea, chiar vointa sa vorbeasca, asa ca ordinul ramase in gand.
Vehiculul cobori cu o izbitura si cu un zgomot scurt de harsaiala si zgarietura. Usile se deschisera, cate una pe fiecare parte, si apoi se inchisera cu un suierat incet. Robotii plecara imediat. Dupa ce se hotarara, nu mai sovaira, fugind cu o viteza pe care fiintele umane nu o puteau egala.
Baley suspina si se infiora. Vehiculul era acum stabil. Statea pe pamant. Dintr-o data isi dadu seama cat de mult din starea lui proasta se datora leganarilor si sariturilor pe care le facuse masina, sentimentului de irealitate, de a nu avea legatura cu Universul si de a fi la cheremul fortelor nepasatoare. Acum era, macar, liniste, iar el deschise ochii. Nu-si daduse seama ca ii avusese inchisi.
In zare tot mai fulgera, iar tunetul era un murmur stins, in timp ce vantul, intalnind un obiect ce opunea rezistenta mai inversunata decat pana atunci, bocea pe un ton mai inalt. Era intuneric. Ochii lui Baley nu erau decat ochi omenesti, iar el nu vazu nici o lumina, de nici un fel, in afara de fulgerele intamplatoare. Cu siguranta ca soarele trebuie sa fi apus, iar norii erau grosi.
Si pentru prima oara de cand plecase de pe Pamant, Baley era singur!
64
Singur!
Se simtise prea rau, prea scos din minti ca sa-si dea seama.
Chiar si acum, se pomeni ca se sforteaza sa se gandeasca ce-ar fi trebuit sa faca si ce a facut — daca in mintea lui ametita ar mai fi incaput si alt gand, in afara de cel ca Daneel trebuie sa plece. De exemplu, nu intrebase unde se afla acum, in apropiere de ce, unde aveau de gand sa se duca Daneel si Giskard. Nu stia cum functioneaza nici o particica din vehiculul aeropurtat. Sigur ca nu-l putea pune in functiune, dar l-ar fi putut face sa dea caldura daca i-ar fi fost frig sau sa intrerupa caldura, daca ar fi fost prea multa — numai ca nu stia cum sa faca nici una, nici alta. Nu stia cum sa acopere ferestrele daca ar fi vrut sa fie acoperite sau cum sa deschida o usa, daca ar fi vrut sa plece.
Singurul lucru pe care putea. sa-l faca acum era sa astepte ca Giskard sa se intoarca dupa el. Cu siguranta ca asta ar astepta Giskard din partea lui. Ordinul fusese pur si simplu: „Intoarce-te dupa mine”. Nu existase nici o indicatie ca Baley si-ar schimba in vreun fel pozitia, iar mintea limpede si neravasita a lui Giskard va interpreta „Intoarce-te” ca pe o presupunere ca trebuia sa revina la masina.
Baley incerca sa se obisnuiasca. Intr-un fel, era o usurare faptul ca astepta, ca nu trebuia sa ia hotarari un timp, pentru ca nu exista nici o hotarare pe care s-o poata lua el. Era o usurare faptul ca nu se mai misca, se simtea la adapost ca scapase de fulgerele ingrozitoare si de zgomotele tulburatoare. Poate ar fi bine sa doarma.
Dintr-o data intepeni. Cum sa faca asa ceva? Au fost urmariti. Erau, poate, sub observatie. Se umblase la masina in timp ce era parcata si-i astepta in fata Cladirii Administratiei de la Institutul de Robotica, si fara indoiala ca, in curand, il vor ajunge cei care ii urmarisera.
Ii astepta si pe ei, nu numai pe Giskard.
Se gandise bine, in nefericirea lui? Se umblase la masina in fata Cladirii Administratiei. Ar fi putut face asta oricine, dar mai ales cineva care stia ca el se afla acolo si cine stia asta mai bine decat Amadiro? Amadiro intentionase sa-l intarzie pana la inceperea furtunii. Asta era clar. EI trebuia sa calatoreasca in furtuna si sa se prabuseasca in furtuna. Amadiro studiase Pamantul si populatia lui — se lauda cu asta. Stia foarte bine cat de greu se descurcau Pamantenii in Exterior in general, si mai ales pe timp de furtuna. Era absolut convins ca Baley va fi complet neajutorat.
Dar de ce ar fi facut-o? Ca sa-l aduca pe Baley inapoi la Institut? II avusese deja acolo, dar avusese un Baley in deplinatatea facultatilor lui mintale si, impreuna cu el, doi roboti capabili sa-l apere pe Baley fizic. Acum ar fi altceva! Daca masina ar fi distrusa in furtuna, Baley ar fi distrus din punct de vedere emotional. Poate ca ar fi, chiar, inconstient si nu s-ar opune sa fie adus inapoi. Nici cei doi roboti n-ar obiecta. Daca Baley s-ar simti rau, singura lor reactie normala ar fi sa-i ajute pe robotii lui Amadiro sa-l salveze. De fapt, cei doi roboti ar veni cu Baley, inevitabil. Si daca l-ar intreba cineva pe Amadiro, el ar spune ca s-a temut pentru viata lui Baley in furtuna; ca a incercat sa-l tina la Institut si nu a reusit; ca si-a trimis robotii sa-l urmareasca si sa se asigure ca e bine; si ca robotii l-au scos pe Baley la liman, dupa ce masina a avut un accident in timpul furtunii. Daca lumea nu va intelege ca Amadiro a fost cel care a dat ordinul sa se umble la masina (si cine ar crede asa ceva? si cum sa dovedesti?), singura reactie a publicului va fi sa-l laude pe Amadiro pentru umanitarismul lui, cu atat mai uimitor, cu cat a fost exprimat fata de un Pamantean subuman.
Si ce va face, apoi, Amadiro cu Baley? Nimic, doar ca l-ar face sa taca si sa fie neajutorat un timp. Nu Baley era prada. Tocmai asta era. Si Amadiro ar mai avea doi roboti, care ar fi neajutorati. Indicatiile primite i-ar sili, cat mai strict, sa-l pazeasca pe Baley si, daca lui Baley ii era rau si i se purta de grija, ei trebuiau sa respecte ordinele lui Amadiro, daca aceste ordine erau clar si evident in folosul lui Baley. Si poate ca nici Baley nu si-ar veni in fire suficient ca sa-i protejeze de alte ordine — sigur ca nu, daca i se vor da sedative.
Era clar! Era clar! Amadiro ii pacalise pe Baley, Daneel si Giskard, dar intr-un fel neobisnuit. Ii trimisese in furtuna ca sa-i aduca inapoi si sa-i pacaleasca din nou — intr-un fel obisnuit. Mai ales pe Daneel! Daneel era cheia. Mai mult ca sigur ca Fastolfe ii va cauta si-i va gasi in cele din urma, si-i va recupera, dar atunci va fi prea tarziu, nu-i asa?
Si ce voia Amadiro de la Daneel? Baley, pe care il durea capul, era sigur ca stie, dar cum s-o dovedeasca? Nu mai putea gandi. Daca ar intuneca ferestrele, ar crea din nou o mica lume interioara, ingradita si nemiscata, atunci poate ca ar fi in stare sa-si reia gandurile. Dar nu stia cum sa acopere ferestrele. Putea numai sa stea acolo si sa priveasca la furtuna care se potolea in spatele acelor ferestre, sa asculte cum bate ploaia in ele, sa urmareasca fulgerele slabe si sa asculte bombanitul tunetului. Isi inchise ochii, strangand din pleoape, care alcatuira un zid, dar el nu indraznea sa doarma.
Usa din dreapta a masinii se deschise. Ii auzi fluieratul. Simti cum intra aerul rece si umed, cum scade
