Robotii de pe Aurora

temperatura, cum mirosul tare de verdeata si de umezeala il alunga pe cel slab, obisnuit, de ulei si tapiterie, care ii amintea, intr-un fel, de Orasul pe care se intreba daca-l va mai vedea vreodata. Deschise ochii si avu senzatia ciudata a unei fete de robot, tragandu-se intr-o parte fara sa se miste de fapt. Ameti. Robotul, care se vedea ca o umbra intunecata pe un fond intunecat, parea sa fie unul mare. Dadea impresia ca e foarte capabil. Spuse:

— Va cer iertare, domnule. Nu erati insotit de doi roboti?

— Au plecat, murmura Baley, prefacandu-se ca ii este foarte rau si constient ca nici nu trebuia sa se prefaca.

Un fulger isi croi drum printre pleoapele lui pe jumatate deschise.

— Au plecat! Unde au plecat, domnule?

Apoi, in timp ce astepta raspunsul, intreba:

— Va e rau, domnule?

Baley simti o tresarire de multumire. Daca robotul nu ar fi avut indicatii speciale, ar fi reactionat inainte de orice la semnele clare de rau ale lui Baley. Daca a intrebat mai intai de roboti, insemna ca avea indicatii severe si precise, in ordinea importantei lor. Se potrivea.

Incerca sa raspunda cu putere si normal, asa cum nu se simtea in stare, spunand:

— Sunt bine. Nu fi ingrijorat pentru mine.

Pe un robot obisnuit nu l-ar fi putut convinge, dar acesta era atat de montat in legatura cu Daneel (evident), incat asculta. Intreba:

— Unde s-au dus robotii, domnule?

— Inapoi la Institutul de Robotica.

— La Institut? De ce, domnule?

— Au fost chemati de Presedintele Robotician Amadiro si el le-a ordonat sa se intoarca. Eu ii astept:

— Dar de ce n-ati plecat cu ei, domnule?

— Presedintele Robotician Amadiro n-a dorit ca eu sa fiu expus furtunii. Mi-a ordonat sa astept aici. Ascult de ordinele Presedintelui Robotician Amadiro.

Spera ca repetarea numelui plin de renume, cu alipirea titlurilor onorifice, impreuna cu cuvantul „ordin”, sa aiba efect asupra robotului si sa-l convinga sa-l lase pe Baley acolo. Pe de alta parte, daca fusesera instruiti anume sa-l aduca inapoi pe Daneel, si daca erau convinsi ca Daneel e in drum spre Institut, intensitatea cu care l- ar fi cautat ar fi slabit. Ar fi avut timp sa se gandeasca din nou la Baley. Ar spune…

Robotul spuse:

— Dar se vede ca nu va simtiti bine, domnule.

Baley simti o alta tresarire de multumire. Zise:

— Ma simt bine.

In spatele robotului, zari o aglomerare de alti cativa roboti — nu-i putu numara — cu fetele stralucind in lumina fulgerelor. Cand ochii lui Baley se obisnuira cu intunericul, observa stralucirea intunecata a ochilor lor. Isi intoarse capul. Si la usa din partea stanga erau roboti, desi aceasta era inchisa. Cati trimisese Amadiro? Voia sa-i forteze sa se intoarca?

Spuse:

— Ordinele Presedintelui Robotician Amadiro au fost ca robotii mei sa se intoarca la Institut, iar eu sa astept. Vedeti ca ei se intorc, iar eu astept. Daca ati fost trimisi sa ajutati, daca aveti un vehicul, gasiti robotii, care sunt pe drumul de intoarcere, si transportati-i. Acest vehicul nu mai functioneaza.

Incerca sa vorbeasca fara sa sovaie si cu multa putere, cum ar fi vorbit un om care s-ar fi simtit bine. Nu reusi prea mult.

— S-au intors pe jos, domnule?

— Gasiti-i, zise Baley. Ordinele voastre sunt clare.

Exista o ezitare. O ezitare clara. In cele din urma, Baley se gandi sa-si miste piciorul drept — spera s-o faca normal. Ar fi trebuit s-o faca mai inainte, dar corpul lui nu mai reactiona cum se cuvine. Robotii tot mai ezitau, iar Baley se intrista. El nu era un locuitor al Spatiului. Nu cunostea cuvintele potrivite, intonatia potrivita, atitudinea potrivita cu care sa-i manuiasca pe roboti cu eficienta cuvenita. Un robotician talentat putea, cu un gest, o spranceana inaltata, sa dirijeze un robot ca pe o papusa trasa pe sfori… Mai ales daca robotii erau proiectati chiar de el.

Dar Baley era doar un Pamantean. Se incrunta — asta era usor de facut, la cat era de nefericit — si sopti un „Plecati!” obosit, facand semn cu mana. Poate ca asta a insemnat picatura de care mai era nevoie pentru a intari ordinele lui sau poate ca, pur si simplu, se sfarsise timpul necesar pentru conexiunile pozitronice ale robotilor ca sa stabileasca, prin voltaj si contravoltaj, cum sa-si puna de acord instructiunile primite in conformitate cu cele Trei Legi. Odata hotararea luata, nu mai sovaira. Se urcara inapoi in vehiculul lor, oricare si oriunde ar fi fost acela, cu asemenea viteza, incat lasara impresia ca pur si simplu au disparut.

Usa pe care o lasase deschisa robotul se inchise, acum, singura. Baley pusese piciorul pe santul ei. Se intreba nepasator daca piciorul ii va fi taiat cu oase cu tot sau daca oasele ii vor fi zdrobite, dar nu se misca. Cu siguranta ca nici un vehicul nu era proiectat ca sa provoace o asemenea tragedie.

Iar era singur. Ii fortase pe roboti sa paraseasca o fiinta umana care, evident, nu se simtea bine, jucandu- se cu intensitatea ordinelor date lor de un profesor robotician competent, care avusese intentia sa accentueze a Doua Lege in interesul lui, si reusise intr-atat, incat propriile minciuni ale lui Baley subordonasera Prima Lege acestui scop. Ce bine se descurcase, se gandi Baley cu multumire aproape indiferenta, dandu-si seama ca usa care se inchisese era, totusi, intredeschisa, tinuta asa de piciorul lui, si ca acest picior nu fusese vatamat catusi de putin.

65

Baley simti cum aerul rece i se strecoara pe langa picior impreuna cu stropi de apa rece. Era un lucru inspaimantator de anormal, totusi nu putea lasa usa sa se inchida, pentru ca n-ar fi stiut cum s-o deschida. (Cum deschideau robotii usile astea? Fara indoiala ca pentru Aurorieni nu era un mister, dar in cartile pe care le citise despre viata de pe Aurora nu scria nimic despre cum se deschide usa unui vehicul aeropurtat obisnuit. Orice lucru important este considerat stiut. Se presupune ca stii, chiar daca, teoretic, te informezi.) In timp ce se gandea la asta, isi cauta, pipaind, buzunarele, dar nici macar buzunarele nu erau usor de gasit. Nu erau la locul lor si erau lipite, asa ca bajbai pana ce reusi o miscare ce le dezlipi. Scoase o batista, o facu ghem si o puse intre usa si santul acesteia, ca usa sa nu se inchida de tot. Apoi isi scoase piciorul de acolo.

Acum sa se gandeasca putin — daca poate. N-avea nici un rost sa tina usa deschisa, daca nu voia sa iasa. Si avea vreun rost sa iasa? Daca astepta aici, Giskard va veni pana la urma dupa el si, probabil, il va duce intr-un loc sigur. Avea curaj sa astepte? Nu stia cat timp ii trebuia lui Giskard sa-l duca pe Daneel la adapost si apoi sa se intoarca. Dar nu stia nici cat le-ar fi trebuit robotilor urmaritori sa-si dea seama ca nu-i vor gasi pe Daneel si Giskard pe nici un drum care ducea inspre Institut. (Desigur ca era imposibil ca Daneel si Giskard sa se fi intors la Institut in cautare de adapost. De fapt, Baley nu le ordonase sa n-o faca, dar daca asta ar fi fost singura cale posibila? Nu! Imposibil!) Baley dadu din cap ca o negare muta a acestei posibilitati, si simti, imediat, ca il doare. Isi duse mainile la cap si scrasni din dinti.

Cat timp vor cauta robotii urmaritori, pana ce isi vor da seama ca Baley i-a indus in eroare… sau ca a fost, chiar el, indus in eroare? Se vor intoarce atunci si il vor lua prizonier, cu multa politete si cu infinita grija sa nu-i faca rau? Putea sa-i alunge daca le spunea ca moare, daca iese in furtuna? Vor crede ei asa ceva? Vor chema la Institut ca sa dea raportul? Bineinteles ca vor face asta. Si vor sosi fiinte umane? Ele nu vor fi peste masura de ingrijorate cu privire ia bunastarea lui.

Daca Baley s-ar da jos din masina si ar gasi o ascunzatoare printre copacii din jur, va fi mult mai greu pentru robotii urmaritori sa-l localizeze, si l-ar face sa castige timp. Ar fi mai greu si pentru Giskard sa-l localizeze, dar ordinul primit de Giskard sa-l pazeasca pe Baley ar fi mai puternic decat cel primit de robotii urmaritori sa-l gaseasca. Sarcina primordiala a celui dintai ar fi sa-l gaseasca pe Baley… iar a acestora din urma, sa-l gaseasca pe Daneel. In plus, Giskard era programat chiar de Fastolfe, iar Amadiro, oricat de indemanatic ar fi fost, nu se compara cu Fastolfe. Astfel fiind, in conditii normale, Giskard se va intoarce inaintea celorlalti roboti. Dar erau in conditii normale? Cu o incercare slaba de cinism, Baley se gandi: „Sunt istovit si nu prea pot sa gandesc. Ma apuc