Solaris, dar l-am gasit in tabelul ce atarna deasupra pupitrului principal. Am lansat apelul in alfabetul Morse ?i, dupa opt secunde, mi-a venit raspunsul. Sateloidul, sau mai curand creierul sau electronic, a raspuns printr-un semnal repetat ritmic.
I-am cerut atunci sa indice meridianele cupolei galactice pe care, in rotirea lui circumsolariseana, le intretaie la intervale de 22 de secunde, ?i aceasta cu o precizie pana la a cincea zecimala.
Apoi m-am a?ezat ?i am a?teptat. Raspunsul a venit dupa zece minute. Am rupt banda de hartie cu rezumatul imprimat ?i. ascunzand-o in sertar (am avut grija sa nu-i arunc nici o privire), am luat din biblioteca multe har?i mari ale cerului, tabele de logaritmi, almanahul mi?carii diurne a sateloidului ?i cateva lucrari auxiliare, dupa care m-am apucat sa caut solu?ia aceleia?i probleme. Punerea in ecua?ie mi-a cerut mai bine de o ora, nu mai ?in minte cand mai calculasem atat de mult, probabil doar pe vremea studiilor, la examenul de astronomie practica. Calculele le-am efectuat cu ajutorul marelui ordinator al sta?iei. Ra?ionamentul meu se desfa?ura in modul urmator: din har?ile cerului trebuia sa ob?in cifre ce nu coincideau pe deplin cu datele furnizate de sateloid. Neconcordan?a deriva din faptul ca sateloidul era supus unor foarte complicate perturba?ii provocate de for?ele gravifice ale lui Solaris, de cei doi sori ce se rotesc unul in jurul celuilalt, precum ?i de modificarile gravita?ionale locale, determinate de ocean. Dupa ob?inerea a doua ?iruri de cifre — cele indicate de sateloid ?i cele calculate teoretic pe baza har?ilor cere?ti —, voi aduce corec?ii calculelor mele. Ambele grupe de rezultate vor trebui atunci sa coincida pana la a patra zecimala; abaterile vor interveni doar la zecimala a cincea, fiind determinate de ac?iunea incalculabila a oceanului.
Daca ?i cifrele comunicate de sateloid erau ireale, constituind pur ?i simplu produsul gandirii mele bolnave, atunci era cu totul exclus ca ele sa coincida cu cel de-al doilea ?ir de date cifrice. Creierul meu putea fi bolnav, dar in nici un fel de imprejurari nu era capabil sa efectueze calculul facut de marele ordinator al sta?iei, deoarece travaliul ar fi necesitat eforturi de cateva luni. A?adar, coinciden?a cifrelor avea sa dovedeasca faptul ca marele ordinator exista intr-adevar, iar eu m-am folosit de el realmente ?i nu intr-o stare halucinatorie.
Mainile imi tremurau cand am scos din sertar banda teleimprimatorului ?i am intins-o alaturi de cealalta, mai lata, provenita din ordinator. Ambele ?iruri de cifre coincideau a?a dupa cum prevazusem, adica pana la a patra zecimala; abaterile apareau abia la a cincea.
Am ascuns toate hartiile din sertar. Prin urmare, calculatorul exista independent de mine; faptul implica existen?a reala a sta?iei ?i tot ce exista in ea.
Eram gata sa inchid sertarul, cand am observat in el un dosar plin de foi acoperite de calcule fugare. L-am scos afara; dintr-o singura privire mi-am dat seama ca ?i altcineva intreprinsese o experien?a asemanatoare, cu deosebirea ca, in locul datelor privind cupola stelara, el ceruse sateloidului sa masoare albedoul lui Solaris la intervale de 40 de secunde.
Nu eram nebun! Ultima raza de speran?a s-a stins. Am deconectat emi?atorul, am baut restul de bulion din termos ?i m-am dus sa ma culc.
HAREY
Efectuasem calculele manat de o indarjire muta, care doar ea, ma ?inuse pe picioare. Eram atat de buimacit de oboseala incat, odata ajuns in cabina, nici nu mai eram in stare sa-mi instalez patul; in loc sa desfac chingile de sus, am tras de maner pana cand intregul a?ternut s-a rostogolit peste mine. Cand, in sfar?it, am coborat patul, am aruncat pe jos imbracamintea de pe mine, apoi, pe jumatate adormit, am cazut pe perna; nici n-o umflasem ca lumea. Am adormit pe nesim?ite, fara sa mai sting lampa. Deschizand ochii, am avut impresia ca a?ipisem doar de cateva minute. Lumina avea o misterioasa tenta purpurie. Imi era racoare ?i bine. Stateam intins gol. Vizavi de pat, sub fereastra cu jaluzele trase pe jumatate, cineva ?edea pe scaun. Era Harey, intr-o rochie alba de plaja, picior peste picior, descul?a, paru-i brun era dat pe spate,
— Biata micu?a, am spus, ai venit sa ma vizitezi, nu-i a?a? M-am speriat pu?in, caci glasul imi rasuna atat de real, iar intreaga incapere ?i Harey, ?i totul din jur pareau cat se poate de aievea.
Ce vis placut ?i nu numai colorat… vad aici pe du?umea o serie de lucruri pe care aseara, la culcare, nici nu le observasem. Cand ma voi trezi, am gandit, va trebui sa verific daca ele se afla intr-adevar aici sau daca nu sunt un produs al visului, la fel ca ?i Harey…
— Oare mult ai sa mai ramai a?a…? am intrebat-o ?i am observat ca vorbesc in ?oapta de parca mi-ar fi fost teama ca m-ar auzi cineva, ca ?i cum cineva ar fi putut trage cu urechea la ceea ce se intampla in vis!
Intre timp soarele s-a ridicat pu?in. Da, m-am gandit, e bine ?i a?a. Ma culcasem in timpul zilei ro?ii, a urmat cea albastra, iar apoi cea de-a doua zi ro?ie. Intrucat insa era imposibil sa fi dormit 15 ore, ma aflam prada visului.
Lini?tit, am inceput s-o cercetez cu aten?ie pe Harey. Lumina ii venea din spate; o raza strecurata printr-o crapatura a perdelei ii aurea puful catifelat al obrazului stang, iar genele-i aruncau pe fa?a o umbra prelunga. Era incantatoare. Poftim, m-am gandit, ce scrupulos pot fi chiar ?i atunci cand nu sunt treaz; urmaresc ?i mi?carea soarelui, ?i faptul ca Harey are o gropi?a acolo unde n-o are nimeni, mai jos de arcul buzelor mirate; doream totu?i ca toate astea sa ia sfar?it. Trebuia doar sa ma apuc de treaba. ?i am strans tare pleoapele, incercand sa ma trezesc, cand deodata am auzit un fa?ait. Mi-am deschis imediat ochii. Venise pe pat, alaturi de mine, ?i ma privea cu seriozitate. I-am zambit ?i mi-a zambit, apoi s-a aplecat deasupra mea; primul sarut a fost u?or, de parca eram doi copii. Am sarutat-o indelung. Oare po?i folosi astfel un vis? Dar nu-i tradam amintirea, caci pe ea o visam, chiar pe ea. Niciodata nu mi se mai intamplase… Tot mai taceam. Stateam intins pe spate; cand ?i-a ridicat fa?a, i-am putut vedea, in razele soarelui ce patrundeau pe fereastra, urechiu?ele, barometru fara gre? al starilor ei suflete?ti; cu varful degetelor am urmarit conturul micilor urechi, ai caror lobi se inro?isera de sarutari. Nu ?tiu ce mi-a starnit deodata nelini?tea; imi spuneam intr-una ca e numai un vis, dar inima pornise a-mi bate cu putere.
Mi-am adunat toate for?ele ca sa sar din pat; eram pregatit de un e?ec, deoarece in vis imi este adesea cu neputin?a sa-mi stapanesc propriul trup, care pare a fi paralizat sau absent. Mai curand socoteam ca datorita acestei incercari ma voi trezi. Totu?i nu m-am de?teptat, ci doar m-am pomenit cu picioarele pe du?umea. Nu e nici o ie?ire, m-am gandit, trebuie sa-l depan pana la capat, dar buna dispozi?ie nu-mi pierise fara urma. Mi se facuse teama.
— Ce vrei? am intrebat. Glasul imi era gatuit ?i a trebuit sa mi-l dreg.
Am cautat, din obi?nuin?a, cu talpile descul?e pantofii, ?i, inainte de a-mi aduce aminte ca n-am pantofi, m- am lovit atat de rau la deget incat am sarit de durere. Ei, acum se va sfar?i! mi-am spus cu satisfac?ie.
Dar nimic nu s-a intamplat nici acum. Cand m-am rea?ezat pe pat, Harey s-a dat pu?in la o parte, proptindu-se cu spatele de speteaza patului. Rochia ii palpita imperceptibil deasupra sanului stang, in ritmul batailor inimii. Ma privea cu un interes calm. Cel mai bine ar fi sa fac un du?, mi-am spus, dar mi-am dat imediat seama ca un du? pe care-l visezi nu te poate trezi.
— De unde ai venit? am intrebat-o.
Mi-a luat mana ?i a inceput sa mi-o salte cu un gest vechi ?i familiar prinzandu-mi in palma ei buricele degetelor.
— Nu ?tiu, mi-a raspuns, dar am gre?it cu ceva?
Pana ?i glasul ii era acela?i, adanc ?i pu?in nehotarat. Intotdeauna vorbea fara sa acorde o aten?ie deosebita cuvintelor rostite, de parca ar fi fost preocupata de altceva; adeseori facea impresia unei fiin?e lipsite de ganduri sau de pudoare, fiindca pe toate le primea cu o senina mirare abia exteriorizata, in privire.
— Oare… te-a vazut cineva?
— Nu ?tiu. Am venit ca de obicei. Dar are vreo importanta Kris?
