spui?
— Nu ?tiu.
— Bine.
Pa?ii s-au indepartat ?i din nou s-a a?ternut tacerea.
— Nu ma crezi? a spus. I?i dau cuvantul ca nu ?tiu.
Fara nici o vorba, am deschis dulapul cu scafandre ?i am inceput sa dau la o parte inveli?urile lor grele, goale. Dupa cum ma a?teptam, in fund atarnate in carlige, se aflau pistoale cu gaze, servind la deplasarea in vidul lipsit de gravita?ie. Nu faceau multe parale, dar constituiau totu?i un fel de arma pe care trebuia s-o prefer in locul nici uneia. Am verificat incarcatorul ?i mi-am trecut peste umar cureaua de sus?inere. Snaut m-a urmarit cu aten?ie. Pe cand reglam lungimea curelei, ?i-a dezvelit din?ii galbeni intr-un zambet batjocoritor.
— Succes la vanatoare! mi-a spus.
— I?i mul?umesc pentru toate, i-am replicat, indreptandu-ma spre u?a.
A sarit de pe fotoliu.
— Kelvin! L-am privit. Nu mai zambea. Nu ?tiu daca am vazut vreodata o fa?a atat de chinuita. Kelvin, asta nu-i… eu… Intr-adevar, nu pot, a bolborosit. Am mai a?teptat; poate va mai vorbi, dar el i?i mi?ca doar buzele ca ?i cum ar fi incercat sa arunce din gura ceva.
M-am intors ?i am ie?it fara sa rostesc nici un cuvant.
SARTORIUS
Coridorul era pustiu. Ducea mai intai drept, apoi cotea la dreapta. Nu mai vizitasem niciodata sta?ia, dar locuisem timp de ?ase saptamani, in cadrul antrenamentului necesar, in copia ei fidela, aflata la institut, pe Pamant. ?tiam incotro duc scarile cu trepte de aluminiu. Biblioteca era adancita in intuneric. Am gasit pe pipaite comutatorul! Am scos din fi?ier cotele primului volum al anuarului solaristic ?i al anexei. Dupa apasarea unei clape, s-a aprins o lumina ro?ie. Am verificat in dispozitivul de inregistrare: cartea se afla la Gibarian, la fel ca ?i cealalta,
Camera luminata era goala. M-am apucat sa caut printre car?ile intinse pe du?umeaua din fa?a ferestrei; la un moment dat m-am apropiat de dulap ?i l-am inchis. Imi facea rau vederea spa?iului gol cascat intre scafandre. Anexa nu se afla sub fereastra. Am luat metodic un volum dupa altul pana cand, in ultima gramada de car?i a?ezate intre pat ?i dulap, am descoperit tomul cautat. Speram ca voi da in el peste vreo indica?ie ?i, intr-adevar, la indicele de nume era pus un semn: cu un creion ro?u fusese incercuit un nume care nu-mi spunea nimic: Andre Berton. Aparea in doua pagini diferite. Prima men?iune ma informa ca Berton fusese pilot de rezerva pe nava lui Shannahan. Urmatoarea nota privitoare la el se gasea la peste o suta de pagini mai departe. Imediat dupa descindere, expedi?ia se comportase cu o precau?ie deosebita, dar cand, dupa 16 zile, s-a dovedit ca oceanul plasmatic nu numai ca nu manifesta nici un fel de semne de agresivitate, ci, dimpotriva, se retrage in fa?a fiecarui obiect apropiat de suprafa?a lui, evitand, pe cat putea, un contact nemijlocit cu aparatura sau oamenii, Shannahan ?i loc?iitorul sau, Timolis, au anulat o serie de prevederi ale masurilor de securitate, intrucat ingreunau ?i intarziau desfa?urarea lucrarilor.
Expedi?ia a fost impar?ita in mici grupuri de doua ?i de trei persoane, care faceau uneori zboruri de cateva sute de mile deasupra oceanului; emi?atoarele folosite pana atunci ca mijloc de izolare a terenului de lucru au fost aduse la Baza. Primele patru zile ale acestei modificari in metoda de efectuare a cercetarilor au trecut fara nici un fel de accidente, daca nu ?inem seama de defec?iunile ivite din cand in cand la aparatele de oxigen ale scafandrelor: supapele s-au dovedit a fi sensibile la ac?iunea corosiva a atmosferei otravitoare, din care cauza a fost necesara inlocuirea lor aproape zilnica.
In ziua a cincea (a 21-a, numarand de la momentul descinderii), doi cercetatori, Carucci ?i Fechner (primul era radiobiolog, iar al doilea fizician), au efectuat un zbor de explorare deasupra oceanului, intr-un mic aeromobil de doua persoane. (Acesta nu era un vehicul zburator, ci unul bazat pe principiul pernei de aer comprimat).
Cand nici dupa ?ase ore n-au revenit, Timolis, care conducea Baza, in lipsa lui Shannahan, a ordonat starea de alarma ?i i-a trimis pe to?i oamenii disponibili in cautarea disparu?ilor.
Printr-o imprejurare fatala, tocmai in acea zi legatura radio s-a intrerupt la vreo ora de la plecarea grupelor de salvare; cauza era o mare pata (aparuta pe soarele ro?u), ce emitea o intensa radia?ie corpusculara in straturile inalte ale atmosferei. Func?ionau doar aparatele cu unde ultrascurte care permit comunicarea la distan?e ce nu depa?ea circa 20 de mile. In plus, inainte de crepuscul, cea?a s-a indesit, iar cercetarile au trebuit sa fie intrerupte.
Cand grupurile de salvare se intorceau la Baza, unul dintre ele a descoperit aeromobilul la o distanta de numai 80 de mile de ?arm. Motorul func?iona, ?i aparatul se inal?a deasupra valurilor. In cabina stravezie se afla doar un singur om, in stare de semicon?tien?a Era Carucci.
Aeromobilul a fost readus la Baza, iar lui Carucci i s-a acordat asisten?a medicala; i?i revenise inca in aceea?i seara. Despre soarta lui Fechner n-a putut spune nimic. I?i amintea doar ca, in timp ce inten?iona sa se intoarca, a inceput sa simta o greutate la respira?ie. Supapa aparatului sau de respirat se bloca din cand in cand, ?i la fiecare inspira?ie patrundea inauntrul scafandrului o mica doza de gaze otravitoare.
Incercand sa repare aparatul colegului sau, Fechner a trebuit sa-?i desprinda curelele de siguran?a ?i sa se scoale; acesta fusese ultimul fapt de care i?i mai amintea Carucci. Desfa?urarea probabila a evenimentelor era — dupa aprecierea speciali?tilor — urmatoarea: reparand aparatul lui Carucci, Fechner a deschis chepengul cabinei, deoarece sub cupola joasa nu se putea mi?ca in voie — presupunere plauzibila, cabina aeromotoarelor nefiind ermetizata, ci doar un mijloc de protec?ie impotriva precipita?iilor atmosferice ?i vantului. Pesemne ca, in timpul manipula?iilor, aparatul de oxigen al lui Fechner s-a defectat; ame?it, fizicianul a ie?it prin chepengul cabinei pe fuzelajul vehiculului ?i a cazut in ocean.
Aceasta era istoria primei victime a oceanului. Zadarnice au fost toate cautarile, de?i, datorita scafandrului, cadavrul ar fi trebuit sa pluteasca. De altfel poate ca intr-adevar plutea, dar strabaterea ?i cercetarea a mii de mile patrate, acoperite aproape continuu de cea?a, depa?eau posibilitatea expedi?iei.
Dupa caderea amurgului (ma intorc la evenimentele anterioare), s-au inapoiat toate aparatele de salvare, cu excep?ia unui mare elicopter de transport, cu care plecase Berton; acesta a reaparut deasupra Bazei aproape dupa o ora de la caderea intunericului, cand to?i erau serios ingrijora?i de soarta lui. Se afla intr-o stare de ?oc nervos. A reu?it cu propriile-i for?e sa iasa din aparat, dar de indata ce a atins solul a luat-o la goana, strigand ?i plangand; pentru un barbat care avea in urma lui 17 ani de naviga?ie cosmica, ?i adesea in condi?ii dintre cele mai grele, comportarea era surprinzatoare.
Medicii banuiau ca pilotul suferise o intoxica?ie. Dupa doua zile, Berton redobandise un echilibru aparent; totu?i refuza sa paraseasca, fie chiar pentru o clipa, bordul navei principale; nu voia nici macar sa se apropie de hubloul prin care se vedea o priveli?te a oceanului. Declara ca dore?te sa prezinte un raport asupra zborului sau. Insista, afirmand ca este o chestiune de extrema insemnatate. Raportul acela, examinat de Consiliul expedi?iei, a fost considerat drept produsul patologic al min?ii unui intoxicat cu gazele atmosferei solarisiene ?i, ca atare, a fost anexat nu la istoria expedi?iei, ci la istoria bolii lui Berton. ?i cu aceasta se termina relatarea acelor intamplari.
Atat spunea anexa. Mi-am dat seama ca esen?a chestiunii trebuia, evident, cautata in insu?i raportul lui Berton; ce anume i-a provocat incercatului pilot un ?oc nervos? M-am apucat din nou sa rascolesc printre car?i, dar n-am reu?it sa dau peste
Sus era intrucatva mai cald. In coridorul larg, dar scund, se sim?ea o adiere slaba. Fa?iile de hartie fo?neau continuu in dreptul gurilor de ventila?ie. U?a laboratorului central era facuta dintr-o placa groasa de sticla zgrun?uroasa, incadrata intr-o rama metalica. Pe dinauntru sticla era acoperita cu ceva de culoare inchisa, lumina strabatea doar prin ferestruicile inguste, a?ezate sub tavan. Am apasat clan?a, dar, dupa cum era de prevazut, u?a
