pre? firea, am repetat:
— Harey, e cu neputin?a… trebuie sa ramai aici.
— Nu.
Ce rezonan?a avusese cuvantul!
— De ce?
— Nu… nu ?tiu. Si-a rotit ochii in jurul cabinei ?i din nou ?i-a ridicat privirile spre mine.
— Nu pot…, a rostit aproape in ?oapta.
— Dar de ce!?
— Nu ?tiu. Nu pot. Mi se pare… mi se pare… In mod evident cauta in sine?i raspunsul, iar cand 1-a gasit a insemnat pentru ea ca o revela?ie: Mi se pare ca trebuie sa te vad… mereu.
Felul realist al intona?iei a rapit acestor cuvinte sensul unei marturisiri sentimentale; era cu totul altceva.
Colorata de aceasta,impresie, imbra?i?area in care o ?inusem s-a preschimbat brusc, de?i in exterior totul parea normal. Continua sa stea in bra?ele mele; privind-o in ochi, am inceput sa-i rasucesc mainile la spate, iar aceasta mi?care, ini?ial nu prea decisa, conducea spre un tel tot mai vadit: cautam cu privirea ceva cu care a? fi putut-o lega pe Harey.
Intoarse la spate, coatele ei s-au ciocnit u?or, dar totodata s-au incordat atat de tare incat mi-am zadarnicit tentativa de a o imobiliza. Am luptat poate timp de o secunda. Chiar ?i un atlet aplecat a?a, pe spate, ?i abia atingand cu calcaiele du?umeaua n-ar fi reu?it sa se elibereze; ea insa, impasibila ?i zambind nedeslu?it, s-a desprins din incatu?area mea, s-a sculat in picioare, iar bra?ele ?i le-a lasat in jos.
Ochii ei ma cercetau: aceea?i senina curiozitate ca la inceput, cand ma trezisem, parca nedandu-?i seama de gestul disperat la care, cu o clipa inainte, fusesem impins de un acces de panica. Acum statea inerta, ca intr-o a?teptare, iar figura ii era deta?ata, grava, intrucatva surprinsa.
Bra?ele mi-au cazut fara vlaga. Am lasat-o in mijlocul camerei ?i m-am indreptat spre policioara de langa lavabou. Ma sim?eam prins intr-o capcana inimaginabila ?i cautam o scapare apeland la mijloacele cele mai lipsite de scrupule. Daca as fost intrebat de in?elesul celor prin care am trecut, n-a? fi fost in stare sa spun nimic, dar imi dadeam seama ca intamplarile de pe sta?ie constituie un intreg deopotriva de ingrozitor ?i de nein?eles. Dar nu la aceasta ma gandeam in acel moment; incercam mai degraba sa gasesc un vicle?ug, un mod care sa-mi faca posibila fuga. Fara s-o vad, ii sim?eam privirea a?intita pe mine. Deasupra policioarei se afla, zidita in perete, mica farmacie. Cercetand-o in graba, am gasit tubul cu pastile somnifere ?i am aruncat intr-un pahar patru tablete — doza maxima. Nu incercam sa ma feresc de Harey. E greu de spus de ce, pur ?i simplu nu ma preocupa acest lucru. Am turnat in pahar apa calda, a?teptand ca tabletele sa se dizolve. M-am apropiat de Harey, ramasa in mijlocul camerei.
— E?ti suparat? m-a intrebat incet.
— Nu. Bea asta.
Nu ?tiu de ce eram convins ca ma va asculta. Intr-adevar, fara sa rosteasca vreun cuvant, a luat din mainile mele paharul ?i i-a baut dintr-o suflare con?inutul. Am pus paharul gol pe masu?a ?i m-am a?ezat in col?ul dintre dulap ?i biblioteca. Harey s-a apropiat de mine lin ?i s-a intors pe du?umea langa fotoliu, a?a cum o facea adesea, adunandu-?i sub ea picioarele ?i, cu acela?i gest familiar, ?i-a dat parul peste umeri. De?i nu mai credeam deloc ca este ea, de fiecare data cand o recuno?team in aceste gesturi marunte ma sim?eam gatuit. Era ceva de nein?eles ?i inspaimantator, cu atat mai oribil cu cat trebuia sa ma prefac mereu ca o iau drept Harey. Ea in schimb, se sim?ea Harey ?i ca atare nu putea fi invinuita de perfidie. Nu ?tiu cum de am ajuns la aceasta idee ?i in ce masura era adevarata, dar pe atunci eram sigur de temeiul ei, daca mai putea fi ceva sigur.
?edeam dus pe ganduri, iar fata ?i-a sprijinit spatele de genunchii mei, parul imi gadila mana incremenita. Stateam a?a, aproape fara sa suflu. De cate ori nu mi-am privit pe furi? ceasul! Trecuse o jumatate de ora, iar narcoticul trebuia sa-?i fi facut efectul. Harey a murmurat ceva.
— Ce spui? am intrebat-o, dar nu mi-a raspuns.
Consideram toate astea ca semne ale somnolen?ei crescande, de?i, sincer vorbind, in adancul sufletului ma indoiam daca medicamentul va avea vreun efect. De ce? Nici la aceasta intrebare nu gasesc un raspuns; imi dadeam seama probabil ca procedeul meu era mult prea simplu.
Harey ?i-a lasat incet capul pe genunchii mei, parul intunecat o acoperise in intregime, respira ritmic, asemenea unui om adormit. M-am aplecat ca s-o duc spre pat. Deodata, deschizandu-?i ochii, m-a prins u?or de par ?i a izbucnit intr-un ras strident.
Am inmarmurit, iar ea hohotea vesela. Mijind ochii, ma privea cu o mutri?oara in acela?i timp naiva ?i ?agalnica, inlemnisem intr-o atitudine nefireasca, prostit ?i neputincios. Harey a chicotit din nou, apoi ?i-a lipit obrazul de mana mea ?i a tacut.
— De ce razi? am intrebat-o cu un glas lipsit de timbru.
Aceea?i expresie de ingandurare pu?in nelini?tita i-a trecut peste chip. Vedeam ca incerca sa fie sincera. ?i-a lovit cu degetul nasucul ?i mi-a raspuns cu un oftat:
— Nici eu nu ?tiu. In marturisirea ei rasuna o neprefacuta uimire. Nu-i a?a ca ma port ca o idioata? a continuat. Nu ?tiu… a?a imi vine… dar ?i tu e?ti caraghios: stai fudul de parca ai fi Pelvis…
— Parca a? fi cine? am intrebat-o, avand impresia ca auzisem prost.
— Pelvis, doar il ?tii, grasunul ala…
Orice indoiala era exclusa. Harey n-ar fi putut sa-l cunoasca pe Pelvis ?i nici sa auda despre el de la mine din simplul motiv ca acest cosmonaut s-a intors din expedi?ia lui la mai bine de trei ani dupa moartea lui Harey. Nici eu nu l-am cunoscut pana atunci ?i n-aveam deci de unde sa ?tiu ca, prezidand adunarile institutului, Pelvis obi?nuia sa prelungeasca la nesfar?it ?edin?ele. De altfel se numea Pelle Villis, din care s-a nascut acea porecla prescurtata, de asemenea necunoscuta pana la intoarcerea lui.
Fata i?i sprijinea pe genunchii mei coatele ?i ma privea in fa?a. Punandu-i pe umeri mainile, mi le-am plimbat incet spre gatu-i dezvelit; l-am sim?it cum palpita. Gestul putea fi de mangaiere, iar expresia ochilor ei arata ca Harey nu-l in?elegea altfel. M-am convins ca la atingerea trupului ii este intr-adevar un trup omenesc, obi?nuit ?i cald, ?i ca sub piele ?i mu?chi se ascund oase ?i ligamente. Uitandu-ma in ochii ei calmi, m-a cutremurat ingrozitoarea dorin?a de a-mi strange cu putere degetele.
Aproape mi se chircisera, cand, deodata mi-am adus aminte de mainile insangerate ale lui Snaut ?i mi-am desfacut stransoarea.
— Ce straniu ma prive?ti… mi-a spus senina.
Inima imi batea atat de tare incat eram incapabil sa raspund. Am inchis o clipa ochii.
Fulgerator, intregul plan de ac?iune mi s-a dezvaluit de la inceput ?i pana la sfar?it, cu toate amanuntele. M-am sculat precipitat din fotoliu.
— Trebuie sa plec, Harey, am spus. Dar, daca ?ii neaparat, vino cu mine.
— Bine.
S-a sculat brusc in picioare.
— De ce e?ti descul?a? am intrebat-o apropiindu-ma de dulap ?i alegand intre scafandrele colorate doua — pentru mine ?i pentru ea.
— Nu ?tiu…, mi-a raspuns nesigur. Pesemne mi s-or fi ratacit pe undeva pantofii…
N-am dat raspunsului nici o aten?ie.
— N-ai sa ?i-l po?i pune peste rochie. Trebuie sa ?i-o sco?i.
— Scafandrul…? Pentru ce? a intrebat, apucandu-se totu?i sa se dezbrace; n-a izbutit insa, caci a survenit ceva bizar: rochia nu putea fi scoasa. Nasturii ro?ii de la mijloc erau doar decorativi; lipsea orice fel de accesoriu de deschidere, fermoar, copci ori altceva. Harey a zambit confuz. Cu aerul ca fac cel mai obi?nuit lucru din lume, am luat de pe jos un instrument ca un scalpel ?i am despicat panza acolo unde incepea decolteul spatelui.
In sfar?it, Harey ?i-a putut trage rochia peste cap. Scafandrul ii venea pu?in cam larg.
— Zburam?… Si tu? m-a intrebat in timp ce, gata imbraca?i, paraseam camera. Am dat doar din cap. Imi era o frica teribila ca-l vom intalni pe Snaut, dar coridorul ce ducea la aeroport era pustiu, iar u?a cabinei de radio, pe langa care trebuia sa trecem, era inchisa.
In sta?ie domnea aceea?i lini?te funebra. Harey nu ma scapa din ochi. Cu ajutorul unui carucior electric, am scos dintr-o boxa o racheta ?i am adus-o pe pista libera, unde i-am verificat pe rand microreactorul comenzile ?i duzele, apoi am transportat-o pana la discul de lansare, a?ezat sub palnia centrala a cupolei; dupa ce am tras deoparte un container gol, am instalat pe disc racheta.
