— In ce fel?
— Pana acum fasciculului de raze proiectat in ocean i se modula doar intensitatea potrivit unor anumite formule.
— ?tiu asta. A facut-o ?i Nilin ?i mul?i al?ii.
— Da. Dar au aplicat radia?ii pu?in penetrante. De data asta a fost o radia?ie dura. Au trimis-o in ocean cu maxima intensitate de care dispuneau.
— Ar putea sa aiba consecin?e neplacute, am remarcat. E o incalcare a Conven?iei O.N.U.
— Kelvin… nu fa pe naivul. Acum nu mai are nici un fel de insemnatate. Gibarian nu mai traie?te.
— Ah, am priceput… Sartorius vrea sa arunce intreaga vina asupra lui…
— Habar n-am. Nu mi-a spus nimic. E o chestiune derizorie. Sartorius crede ca de vreme ce „oaspetele” apare intotdeauna numai cand ne trezim, e probabil ca tocmai in timpul somnului extrage din noi oceanul formula de reproducere, socotind ca starea noastra esen?iala este cea onirica; de aceea ?i procedeaza dupa cum am vazut. In consecin?a, Sartorius vrea sa-i comunice oceanului starea noastra de veghe, gandurile pe care le aveam cand suntem treji. In?elegi?
— In ce fel? Prin po?ta?
— Glumele po?i sa ?i le inramezi separat. Acest fascicul de raze va fi modulat cu biocuren?ii cerebrali ai vreunuia dintre noi.
Mintea mi s-a luminat brusc.
— Aha, am spus. ?i acel cineva sunt eu, nu-i a?a?
— Da, s-a gandit la tine.
— Mul?umiri cordiale.
— Dar tu ce zici?
Taceam. Fara sa spun nimic, mi-am intors incet privirile spre Harey, care era cufundata in lectura. ?i-a ridicat ochii spre mine. Am sim?it cum imi piere sangele din obraz. Mi-am dat seama ca-mi pierd stapanirea de sine.
— A?adar, cum ramane…? m-a intrebat Snaut.
Am dat din umeri.
— Aceste predici Roentgen despre mare?ia omului le consider drept o treaba de bufon. Tu nu? Te pomene?ti ca nu.
— A?a gande?ti?
— Da.
— Atunci e foarte bine, a spus ?i mi-a zambit ca ?i cum i-a? fi indeplinit dorin?a. Va sa zica te opui acestei idei a lui Sartoris?
Nu pricepeam inca bine cum de reu?ise, dar in privirea lui Snaut am citit ca m-a dus intr-acolo unde a vrut. Taceam. Ce mai puteam spune.
— Perfect! a continuat. Fiindca mai exista ?i un al doilea proiect: sa fie transformat aparatul lui Roche.
— Anihilatorul…?
— Da. Sartorius a ?i efectuat calculele prealabile. Posibilitatea este reala. Nici nu va fi nevoie de o putere prea mare. Aparatul va func?iona continuu, timp nelimitat, producand anticampuri.
— Stai… cum vine asta?
— Foarte simplu. Vor fi ni?te anticampuri neutrinice. Substan?a obi?nuita nu va suferi modificari. Anihilate vor fi doar… sistemele neutrinice. In?elegi?
A zambit satisfacut. Stateam cu gura cascata. Treptat a incetat sa mai zambeasca. Ma privea incruntat, in a?teptare.
— A?adar respingem proiectul denumit „Gandirea”, ce zici? Cat despre al doilea… Sartorius a ?i inceput sa se ocupe de el. Il vom numi „Libertatea”.
Mi-am inchis o clipa ochii. Deodata m-am hotarat. Snaut nu era fizician… Sartorius deconectase ori poate distrusese videofonul. Prea bine…
— Eu la-? denumi mai curand „Abatorul”…, am spus incet.
— ?i tu ai fost macelar. Sau nu? Dar acum va fi cu totul altceva. Nu vom avea „oaspe?i”, nici corpuri F, nimic. Chiar in momentul materializarii lor vor fi anihila?i.
— E o nein?elegere, am raspuns zambind ?i clatinandu-mi capul intr-un fel pe care l-am dorit cat mai firesc. Reac?ia mea nu ?ine de ni?te scrupule morale, doar de instinctul autoconservarii. N-am chef sa mor, Snaut.
— Ce zici…?
Era consternat. Ma privea banuitor. Am scos din buzunar o nota acoperita de formule.
— ?i eu m-am gandit la asta. Te mira? Doar eu am emis cel dintai ipoteza neutrinica, sau nu? Prive?te! Anticampurile pot fi excitate, e drept ca pentru materia obi?nuita nu-i nici un pericol. Dar in momentul destabilizarii, cand sistemul neutrinic se descompune, este eliberat surplusul de energie al for?elor de legatura. Acceptand ca un kilogram de masa de repaus are 108 ergi, ob?inem pentru un singur obiect F: 5… 7x108. ?tii ce- nseamna? Echivalentul unei mici incarcaturi de uraniu care ar exploda inauntrul sta?iei.
— Ce spui! Dar… dar Sartorius trebuie sa fi ?inut seama de asta…
— Nu-i obligatoriu, am negat cu un zambet rautacios. Vezi, este vorba de faptul ca Sartorius provine din ?coala lui Frazer ?i Cajolla. Conform acestora, intreaga energie de legatura este eliberata in clipa exploziei sub forma unei radia?ii luminoase. Ar fi o simpla strafulgerare intensa, poate nu chiar inofensiva, dar nedistrugatoare. Exista insa ?i alte ipoteze, ?i alte teorii ale campului neutrinic. Dupa Cayatta, dupa Avalov, dupa Siona, spectrul de emisie este mult mai larg, iar maximul se afla in banda radia?iei gama dure. E frumos ca Sartorius crede in mae?trii sai, dar mai exista ?i alte teorii, Snaut. ?i mai este ceva, am spus, sim?ind ca vorbele mele l-au impresionat. Trebuie luat in considerare ?i oceanul. Daca a facut ceea ce a facut, atunci cu siguran?a ca a aplicat o metoda optima. Cu alte cuvinte, ac?iunea lui mi se pare a fi un argument in favoarea celei de-a doua ?coli ?i impotriva lui Sartorius.
— Da-mi noti?a asta, Kelvin…
I-am intins-o. ?i-a plecat capul, incercand sa-mi descifreze mazgaliturile.
— Ce este asta? a aratat cu degetul.
I-am luat noti?a.
— Asta? E tensorul transmuta?iei campului.
— Da-mi-o, te rog…
— De ce ai nevoie?… l-am intrebat.
?tiam ce va raspunde.
— Trebuie-sa i-o arat lui Sartorius.
— Daca vrei, ?i-o pot da, am raspuns nepasator. Numai ca, vezi, nimeni inca n-a cercetat problema experimental. Pana acum n-am cunoscut asemenea sisteme. El crede in Frazer, iar eu am calculat dupa Siona. I?i va raspunde ca nici eu, nici Siona nu suntem fizicieni; cel pu?in in accep?ia lui. E insa o chestiune discutabila. Nu-mi doresc o disputa din a carei concluzie sa fiu volatilizat, spre salvarea lui Sartorius. Pe tine te pot convinge, pe el nu. ?i nici nu-mi voi da osteneala.
— Deci ce vrei sa faci…? Oricum, el lucreaza la asta, a baiguit Snaut. Se incovoiase ?i toata insufle?irea ii disparuse. Nu ?tiam daca-mi da crezare, dar imi era indiferent.
— Ceea ce face un om amenin?at cu suprimarea, am raspuns incet.
— Voi cauta sa iau legatura cu el, a murmurat Snaut. Poate-i voi sugera cateva idei privitoare la unele masuri de securitate. ?i-a ridicat privirea spre mine… Asculta, dar daca totu?i…? Proiectul acela dintai… Ce zici? Sartorius va fi de acord. Cu siguran?a. Este… In orice caz… o anumita ?ansa…
— Tu crezi in ea?
— Nu, mi-a raspuns imediat. Dar ce strica?!
N-am vrut sa fiu de acord prea repede, intrucat urmaream acela?i tel, iar el devenea aliatul meu in jocul amanarii.
— Ma voi gandi, am replicat.
— Atunci ma duc, a ?optit. Pe cand se scula din fotoliu, oasele i-au trosnit. Ai sa la?i deci sa ?i se faca o encefalograma? m-a intrebat, trecandu-?i degetele peste ?or? ca ?i cum ar fi vrut sa ?tearga o pata nevazuta.
— Da, am spus.
Fara s-o ia in seama pe Harey (care ne privea tacand, cu cartea pe genunchi), s-a apropiat de u?a; cand
