Oxigen lichid! in laborator se afla oxigen lichid in vase Dewar. Ridicand-o pe Harey, mi-am sim?it talpile calcand pe o sticla u?or friabila. Cat putuse sa bea? Nu mai avea nici o importan?a! Gatul, faringele, plamanii, totul era ars. Oxigenul lichid arde mai intens decat acizii cei mai concentra?i. Respira?ia ei haraitoare, uscata, ca sunetul unor hartii care se rup, devenea tot mai slaba. Ochii ii erau inchi?i. Agonie…
Am aruncat o privire asupra marilor dulapuri de sticla, cu instrumentar ?i medicamente. Traheotomie? Intuba?ie? Dar ea nu mai avea plamani. Erau ar?i. Medicamente? Greu de ales.
Rafturile erau in?esate de flacoane ?i de cutii… Naprasnicul ei harait umplea intreaga sala, din gura ei deschisa se risipea o cea?a alburie.
Termofoarele… Am inceput sa le caut, dar pana sa le gasesc am alergat la cel de-al doilea dulap, am rascolit printre cutiile cu fiole… acum, o seringa… unde?… In sterilizator… dar nu reu?eam s-o montez. Mainile nu ma ascultau degetele erau in?epenite ?i refuzau sa se indoaie. Am izbit cu furie in capacul sterilizatorului, dar nu sim?eam lovitura; singura reac?ie era doar o u?oara furnicare. Muribunda horcaia tot mai cumplit. Am sarit langa ea. Ochii ii erau deschi?i.
— Harey!
Sunetele pe care le-am scos nu erau nici macar o ?oapta. Imi sim?eam propria fa?a straina, ca de ghips. Coastele prinsera sa-i joace sub pielea alba, parul umed, din cauza zapezii topite, i se rasfirase in ?uvi?e. Ma privea.
— Harey!
Nu puteam articula mai mult. Stateam ca o stana de piatra, iar mainile, in?epenite, parca nu mai erau ale mele; talpile, buzele, pleoapele ma ardeau tot mai tare, dar aproape nici nu sim?eam; o picatura de sange ce se topise la caldura i-a coborat piezi? de pe obraz. Limba i-a tremurat ?i i-a recazut in gura. Tot mai horcaia.
I-am luat bra?ul, nu mai avea puls. Am desfacut larg poalele halatului; am pus urechea pe trupu-i ingrozitor de rece, chiar sub san. Printre haraituri ca de incendiu, am perceput batai galopante, mult prea repezi pentru a fi numarate. Stateam a?a, foarte aplecat, cand ceva mi-a atins fruntea. Degetele ei mi-au patruns in par. Am privit-o in ochi.
— Kris, a ?uierat. I-am apucat mana intr-a mea; mi-a strans-o atat de tare incat mai-mai era sa ?ip. Starea de con?tienta revenita o clipa ii parasise din nou fa?a-i ingrozitor de crispata, globii ochilor au lucit scurt pe sub pleoape, in gat s-a dezlan?uit iara?i horcaitul ?i intregul trup i s-a contorsionat. Atarna pe marginea mesei… Izbea cu capul suportul de plastic. Incercam s-o re?in, apasand-o pe masa, dar cu fiecare spasm imi scapa. Brusc m-a napadit transpira?ia, ?i picioarele mi s-au facut ca de vata. Cand zvarcolirile i-au mai slabit, am incercat s-o rea?ez. Deschidea larg gura, de parca ar fi inghi?it aerul. Deodata, pe aceasta fa?a inspaimantatoare ?i insangerata au rasarit luminile ochilor.
— Kris, a bolborosit. Cat… cat o sa mai…? Kris! S-a inecat, pe buze i-a inflorit o spuma ?i din nou a fost cuprinsa de spasme. O ?ineam cu ultimele-mi rama?i?e de putere. A cazut pe spate, de i-au clan?anit din?ii ?i abia i?i mai tragea sufletul. Nu, nu, nu, rostea repede, odata cu fiecare expira?ie, ?i fiecare dintre ele parea ultima. Dar convulsiile i-au revenit, ?i Harey imi tresalta iar in bra?e, respirand cu un suprem efort, in pauze tot mai gafaite. In sfar?it pleoapele s-au ridicat la jumatatea ochilor ei deschi?i ?i orbi. In?epenise. Credeam ca e sfar?itul. Nici nu incercam sa-i ?terg spuma trandafirie de pe gura, stateam aplecat, ascultand parca un clopot indepartat ?i imens, ?i a?teptam ultimu-i rasuflet ca sa ma prabu?esc odata cu el, dar Harey respira intr-una, aproape ne mai horcaind, tot mai lini?tit, iar sfarcul sanului, care incetase sa mai tremure, zvacnea sub palpitarea iute a inimii. Inca nu in?elegeam ce se-ntampla. Doar podul palmelor mi s-a umezit ?i mi se parea ca asurzesc, ca ceva moale ?i elastic imi umple urechile, tot mai auzeam acel clopot batand, dar acum surd, ca ?i cum ar fi avut limba crapata. ?i-a ridicat pleoapele ?i privirile noastre s-au intalnit.
— Harey, am vrut sa rostesc, dar parca mi-a lipsit gura, fa?a imi era ca moarta, acoperita de o masca grea, ?i nu puteam decat sa ma uit.
?i-a rotit privirile in jurul camerei. Fruntea i s-a mi?cat. Era o tacere deplina. In spatele meu, intr-o alta lume, apa picura egal din robinetul deschis. Harey s-a ridicat intr-un cot. S-a a?ezat. M-am dat inapoi. Ma urmarea din ochi.
— N-a… n-a… reu?it? a spus. De ce…? De ce ma prive?ti a?a…? ?i deodata, cu un strigat ingrozitor: De ce ma prive?ti a?a?! S-a a?ternut lini?tea. ?i-a privit mainile. A mi?cat umerii, apoi degetele. Sant eu…? a intrebat.
— Harey, am pronun?at numai din buze, fara glas. ?i-a ridicat capul.
— Harey…? a inganat. S-a lasat sa lunece de pe masa ?i s-a sculat. S-a leganat pu?in, ?i-a recapatat echilibrul, a facut ca?iva pa?i. Toate le savar?ea intr-o stare de perplexitate, ma privea de parca nu m-ar fi vazut. Harey? a mai spus a data, incet. Dar… eu… nu sant Harey. Dar cine…? Eu…? Harey? Dar tu, tu?! Deodata ochii i s-au deschis larg, au fulgerat, ?i umbra unui zambet de suprema speran?a i-a luminat fa?a. Poate ca ?i tu? Kris! Poate ca ?i tu… de asemenea…? Taceam, sprijinit cu spatele de dulap, acolo unde ma impinsese spaima. Mainile i-au cazut neputincioase. Nu, a reluat. Nu, fiindca ?i-e frica. Dar, asculta-ma… nu mai pot. Nu se mai poate a?a. Nu ?tiam nimic… nici acum nu-n?eleg nimic. Doar nu este posibil! Eu… (?i-a dus pumnii palizi spre piept) nu ?tiu nimic in afara de Harey! ?i se pare poate ca ma prefac? Nu ma prefac, pe cuvant de onoare ca nu ma prefac! Ultimele cuvinte au trecut intr-un geamat. A cazut pe du?umea, plangand in hohote. Acest strigat parca sparsese ceva in mine. Intr-o sigura saritura am fost langa ea, am cuprins-o de umeri, se apara, ma respingea hohotind fara lacrimi. Da-mi drumul! mi-a strigat. Da-mi drumul! ?i-e scarba! ?tiu! Nu vreau a?a! Nu vreau! Vezi doar ca nu sunt eu, nu sunt eu, nu sunt…
— Taci! am urlat, zguduind-o. Amandoi zbieram ca ie?i?i din min?i, stand ingenunchea?i unul in fa?a celuilalt. Harey i?i izbea capul de umarul meu, eu o strangeam spre mine cu toata puterea. Deodata ne-am oprit, respirand greu… Apa picura ritmic din robinet.
— Kris…, a bolorosit, lipindu-?i tare fa?a de umarul meu. Spune-mi ce am de facut, Kris… ca sa nu mai fiu…
— Inceteaza! am strigat.
?i-a ridicat spre mine obrazul:
— Cum…? Nici tu nu ?tii? Nu exista scapare? Nici una?
— Harey… fie-?i mila…
— Am vrut… doar ai vazut. Nu. Nu. Da-mi drumul, nu vreau sa ma atingi! ?i-e scarba de mine.
— Nu-i adevarat!
— Min?i! Trebuie sa-ti fie scarba. Mie… mie insami… mi-ar fi. Daca a? putea… Daca a? putea…
— Te-ai sinucide?
— Da.
— Dar eu nu vreau, in?elegi? Nu vreau sa te sinucizi. Vreau sa fii aici, langa mine, ?i nu mai am nevoie de nimic altceva.
Ochii ei imen?i, cenu?ii ma devorau.
— Cat de oribil min?i…, mi-a spus pe un ton calm.
I-am dat drumul ?i m-am ridicat din genunchi. S-a a?ezat pe du?umea.
— Spune-mi ce am de facut ca sa ma crezi ca nu rostesc decat ceea ce gandesc… ca acesta-i adevarul, ca altul nu exista?!
— Nu poate fi adevarul. Nu sunt Harey.
— Dar cine e?ti?
A tacut un timp mai indelungat. De cateva ori, barbia a prins sa-i tremure pana cand, aplecandu-?i capul, a ?optit:
— Harey…? Dar… ?tiu ca nu-i adevarat. Nu pe mine… ma iubise?i acolo… de mult…
— Da, am spus. Ceea ce a fost nu mai este. A murit. Dar pe tine, de-aici, te iubesc. In?elegi?
A dat din cap.
— Sa nu crezi ca nu ?tiu sa apreciez tot ce-ai facut. Ai procedat cat s-a putut mai bine, cat de bine te-ai priceput. Dar aici nu exista scapare. Acum trei zile, cand vegheam langa patul tau, a?teptand sa te treze?ti, nu ?tiam inca nimic. Iar acum mi se pare ca toate s-au intamplat foarte de mult. M-am purtat de parca mi-a? fi pierdut min?ile, gandurile imi erau ince?o?ate. Nu-mi aminteam nici ce a fost mai inainte, nici ce a fost mai tarziu ?i nu ma miram de nimic, la fel ca un om dupa o narcoza sau dupa o boala indelungata, ?i chiar credeam ca fusesem poate bolnava, numai ca tu nu vrei sa-mi spui nimic. Mai tarziu insa, tot mai multe lucruri mi-au dat de gandit. ?tii care dintre ele. Incepusem sa deslu?esc ceva dupa ce-ai discutat in biblioteca atunci… cu ala… cum il cheama?…