diminea?a, in jurul orei 9, la Sartorius… Vei veni?
— La Sartorius? am facut surprins. Dar el nu ingaduie nimanui sa intre… Spuneai ca nici sa-i telefonezi nu po?i.
— Acum ii vine intrucatva mai u?or. Noi, ?tii, nu prea discutam despre acestea. Tu e?ti… cu tine-i cu totul altfel. Dar n-are nici o importan?a. Vii maine diminea?a?
— Voi veni, am murmurat. Ma uitam la Snaut. I?i varase parca intr-o doara bra?ul stang pe dupa u?a dulapului. Cand s-o fi deschis? Probabil ca mai de mult, dar in ardoarea acestei discu?ii, atat de neplacuta pentru mine, nu bagasem de seama. Cat de nefire?ti ii erau mi?carile… parca… ar fi ascuns ceva. Sau parca cineva l-ar fi ?inut de mana. Mi-am lins buzele: Snaut, ce-i cu tine?
— Ie?i! a rostit incet, cu un calm teribil. Ie?i!
Am ie?it ?i am tras u?a dupa mine, in ultimele palpairi ale valvataii sangerii. Harey statea pe du?umea, la vreo zece pa?i mai departe, chiar langa perete. La vederea mea a tresarit.
— Vezi…, a spus privindu-ma cu ochi stralucitori. Mi-a reu?it, Kris… Cat de mult ma bucur! Poate… Poate va fi din ce in ce mai bine…
— Oh, desigur, am raspuns distrat.
Ne intoarcem la noi, iar eu ma framantam sa ghicesc ce s-o fi petrecand in acel dulap stupid. Prin urmare, Snaut ascundea acolo… ?i toata aceasta discu?ie…? Obrajii au inceput sa-mi arda. Doamne, ce nebunie! ?i in fond ce-am hotarat! Nimic. E adevarat ca maine diminea?a…
?i deodata mi s-a facut o frica aproape tot atat de mare ca in noaptea trecuta. Encefalograma mea. Inregistrarea integrala a tuturor proceselor creierului meu, modulata pe fasciculul de raze X, va fi transmisa in adancul acestui incomprehensibil monstru fara limite. Ce m-a intrebat? „Ai fi zdrobit de durere daca ar disparea?” Encefalograma este o inregistrare completa. Chiar ?i a proceselor incon?tiente. Daca vreau sa dispara…? Oare pieirea ei m-ar fi impresionat la fel, daca Harey n-ar fi trecut prin groaznica incercare a sinuciderii? Oare po?i fi raspunzator de propriul tau subcon?tient? Daca eu nu raspund de el, atunci cine raspunde? Ce prostie! De ce am fost de acord ca tocmai propria mea… Fire?te ca a? putea studia in prealabil acea inregistrare, dar daca n-o voi putea totu?i descifra intocmai cum este? Nimeni n-ar putea-o face. Speciali?tii sunt in stare sa precizeze numai natura gandurilor celui cercetat, numai generalita?i, ca, de pilda, subiectul rezolva o problema matematica, dar care anume, de asta nu mai sunt capabili; ei afirma ca este imposibil, deoarece encefalograma constituie o rezultanta, amestecul unei mul?imi de procese ce se desfa?oara paralel ?i ca numai o parte dintre ele are un „substrat” psihic… Dar de ce-mi este atat de teama? Doar eu insumi ii spuneam azi diminea?a lui Harey ca aceasta experien?a nu va duce nicaieri; fiindca de vreme ce neurofiziologii no?tri nu sunt in stare sa descifreze o inregistrare, cum ar putea-o descifra straniul gigant, tenebros ?i… lichid?
El a patruns totu?i in mine, nici nu ?tiu cum, ca sa-mi parcurga intreaga memorie ?i sa descopere in ea atomul cel mai dureros. Cum m-a? mai putea indoi de asta? ?i a facut-o fara nici un fel de ajutor, fara nici un fel de „transmitere prin iradiere”, a patruns prin chiurasa dublu ermetizata, prin masiva carapace a sta?iei, a identificat in adancul ei trupul meu ?i a plecat apoi cu prada…
— Kris…? a ?optit incet Harey.
Stateam langa fereastra, privind cu ochi nevazatori zorile nop?ii. In fa?a mea se in?irau stelele, foarte pu?in vizibile la aceasta latitudine siderala ?i alcatuind o delicata naframa, un strat de nori foarte inal?i, iriza?i sub razele soarelui disparut de mult sub orizont.
Daca va pieri acum, inseamna ca eu am vrut, ca eu am ucis-o. Sa ma duc acolo? Ei nu ma pot sili. Dar ce le voi spune? Nu, nu pot. Da, trebuie sa ma prefac, trebuie sa mint, mereu ?i intotdeauna. ?i asta poate numai pentru ca in mine exista ganduri, inten?ii, speran?e naprasnice, inal?atoare sau criminale, despre care nu ?tiu nimic. Omul a pornit in intampinarea altor lumi, a altor civiliza?ii, fara sa cunoasca pana la capat propriile lui ascunzi?uri, caile ce se infunda, fantanile, u?ile baricadate sau mascate.
S-o tradez!.. de ru?ine? Probabil numai din pricina faptului ca-mi lipse?te curajul…
— Kris… a ?optit ?i mai incet Harey.
Mai mult am sim?it decat am auzit cum s-a apropiat fara nici macar un freamat de mine, iar eu ma prefaceam ca nu ?tiu nimic. In acea clipa doream sa fiu singur. Trebuia sa fiu singur.
Nu eram inca in stare sa iau sau nu vreo hotarare. Stateam nemi?cat. Cu privirea a?intita pe firmamentul tot mai sumbru, pe stelele care pareau mai curand spectre ale stelelor terestre, iar in pustiul ce inlocuia goana cumplita a gandurilor de pana atunci cre?tea fara cuvinte o certitudine inerta ?i indiferenta, care-mi spunea ca, in adancul meu, unde nu puteam patrunde, am ?i facut alegerea, dar, prefacandu-ma ca nimic nu s-a-ntamplat, nu mai aveam nici macar puterea de a ma dispre?ui pe mine insumi.
GANDITORII
— Kris, e din cauza acelei experien?e?
Am tresarit la auzul glasului ei. Statusem inchis, fara somn, de ore in ?ir, scrutand bezna, insingurat, fiindca nu-mi ajungea de la Harey nici macar respira?ia, ?i asaltat de gandurile nop?ii intortocheate, ca labirinturile, halucinante, doar pe jumatate in?elese ?i, de aceea, crescute la noi dimensiuni ?i semnifica?ii; o uitasem pe fata de langa mine.
— De unde ?tii… ca nu dorm…? am intrebat. In glasul meu vibrau inflexiunile spaimei.
— Dupa cum respiri…, mi-a raspuns pe tonul sfios al unei scuze. Nu voiam sa te tulbur… Daca nu po?i vorbi…
— Nu ca n-a? putea… Da, ai ghicit, e din cauza experien?ei…
— Ce a?teapta cei doi sa ob?inem prin aceasta experien?a?
— Ei in?i?i ignora. Vor… indiferent ce… Nu-i vorba de ac?iunea „Gandirea”, ci mai curand de ac?iunea „Disperarea”. Acum e necesar un singur om care sa aiba suficient curaj ?i sa ia asupra-i raspunderea hotararii, dar cei mai mul?i considera acest gen de curaj ca fiind o simpla la?itate, fiindca inseamna o retragere, o renun?are, o fuga nedemna de om. Ca ?i cum pentru om ar fi demn sa patrunda, sa se cufunde ?i sa se piarda in incognoscibil… M-am intrerupt, dar, inainte ca respira?ia sa mi se lini?teasca, un nou acces de manie m-a facut sa adaug: Fire?te ca n-au lipsit pragmati?tii; chiar daca nu vom reu?i sa stabilim contactul, afirmau ei, tot vom avea de ca?tigat: prin studierea plasmei — a tuturor ora?elor vii ?i nebune?ti, ce rasar din ea pentru o zi spre a disparea in neant vom cunoa?te tainele materiei; ca ?i cand ei n-ar fi ?tiut ca e doar o autoamagire, un fel de plimbare printr-o biblioteca scrisa intr-un limbaj necunoscut, de nein?eles…
— Dar nu exista ?i alte planete asemanatoare…?
— Nu-i exclus… Poate exista, dar numai pe aceasta o cunoa?tem. In orice caz, ea reprezinta o excep?ie, nu ca Pamantul. Noi… noi intruchipam obi?nuitul… suntem iarba Universului ?i, mandrindu-ne cu generalizarea naturii noastre, socotim ca totul poate fi cuprins in ea. Pe aceasta baza ne-am lansat, temerari ?i entuzia?ti, spre alte lumi departate. Dar ce rost au aceste lumi? Sa le stapanim sau sa fim stapani?i de ele. Nimic altceva nu intrevedeau acele min?i nefericite; de nu-i a?a, nu merita, ziceau, nu merita!
M-am sculat, cautand pe dibuite farmacia ?i flaconul plat cu somnifere.
— Voi dormi, draga, am spus, intorcandu-ma spre unghiul de bezna de unde venea zumzetul ventilatorului. Trebuie sa dorm. Altminteri, nu mai ?tiu…
M-am lungit pe pat. Harey mi-a strans mana, i-am prins-o in palme prin intuneric ?i am ramas a?a, nemi?cat, pana cand somnul mi-a slabit stransoarea.
Diminea?a, cand m-am trezit proaspat ?i odihnit, experimentul mi s-a parut un fleac ?i nu in?elegeam cum putusem sa-i acord o atat de mare insemnatate. Pana ?i faptul ca Harey trebuia sa ma inso?easca in laborator ma nelini?tea prea pu?in. Oricat s-ar fi straduit sa ramana singura, toate eforturile ei deveneau inutile daca paraseam camera mai mult de cateva minute. Deci am renun?at la alte incercari propuse de Harey (era gata chiar sa se lase inchisa undeva) ?i am sfatuit-o sa-?i ia o carte de citit.
Mai mult decat insa?i opera?ia pe care urma s-o intreprind ma interesa ce voi gasi in laborator. Exceptand unele goluri din dulapurile ?i rafturile cu sticlarie de laborator (in plus, unele dulapuri erau fara geamuri, iar tablia unei u?i era crapata in forma de stea, ca ?i cum acolo s-ar fi dat recent o lupta, ale carei urme fusesera inlaturate in graba, de?i cu grija), nimic deosebit in aceasta mare sala alb-albastrie. Agitandu-se in fa?a aparatului, Snaut se purta extrem de prevenitor. Vazand-o pe Harey, a salutat-o, inclinandu-se u?or, ca pe o veche cuno?tin?a. In timp
