The Negotiator. Negociatorul

lui mireasa. Cormack un tanar profe­sor iar Nantucket, care nu ajunsese faimos ca Martha's Vineyard sau Cape Cod. Il vrajise prin simpli­ta­tea si aerul curat al vietii sale.

Aflat la est de Martha's Vineyard. aproape de litoralul sta­tului Massachu­setts, Nantucket avea pe atunci traditionalul sat de pescari, cimitirul indian, vanturile invioratoare si plajele au­rii, cateva casute de vacanta si cam atat. Exista destul de mult teren viran si tanara pereche isi stransese cureaua si economisise atata cat sa?si cumpere un lot de patru acri la Shawkemo, care se intindea de?a lungul fasiei de la Plaja Copiilor, pe marginea lagunei aproape inchise numite simplu Portul. John Cormack isi construise aici o cabana din scanduri innegrite de vreme, cu sindrila de lemn pe acoperis si mobila grosolana, carpete si cu­verturi matlasate din petice multicolore.

Cu vremea banii se inmultisera si le dadusera posibilitatea de a?i aduce im­bu­natatiri si de a construi anexe. Cand a venit si a anuntat pentru prima data la Casa Alba ca avea de gand sa?si petreaca in continuare vacantele la Nantucket, asupra vechii case s?a abatut un mic uragan. De la Washington au sosit o seama de experti care s?au uitat ingroziti la lipsa de spatiu, lipsa de securitate, lipsa de comunicatii... S-au intors si au spus da, domnule Presedinte, ar fi minunat; doar ca va trebui sa con­struim spatii de cazare pentru o suta de oamnei din Serviciul Secret, sa amenajam un teren pentru elicopter, ne?ar mai trebui si niste cabane pentru oaspeti, pentru secretare si femeile de ser­viciu care sa aiba grija de cura­te­nia din casa era exclus ca Myra Cormack sa continue sa faca singura patul oh, si poate si una sau doua antene parabolice pentru cei de la comuni­ca­tii... Presedintele Cormack preferase sa lase totul balta.

Apoi, in noiembrie, se hotarase sa riste cu omul de la Mos­cova si il invitase pe Mihail Gorbaciov la Nantucket ca sa?si pe­treaca acolo un week?end mai prelun­git. Iar rusului ii placuse ideea la nebunie.

Specialistii KGB?ului fusesera tot atat de consternati ca si cei de la Serviciul Secret, dar cei doi lideri ramasesera de neclintit. Bine incotosmanati, ca sa reziste vantului miscator ce batea din­spre Nantucket Soud (rusul ii adusese cadou americanului o ca­ciula de samur) au facut impreua lungi plimbari pe plaja, in timp ce o parte din agentii KGB si ai Serviciului Secret se tineau discret dupa ei, altii se ascundeau in iarba palita si mur­ murau in emitatoare, un elicopter isi croia drum prin rafalele de deasupra si o nava de patrulare a garzii de coasta se legana in larg.

Insa nimeni nu a incercat sa omoare pe nimeni. Cei doi bar­bati de stat s?au plimbat neanuntati prin orasul Nantucket, iar pescarii de la Straight Wharf le?au aratat homarii si scoicile pe care tocmai le prinsesera. Gorbaciov le?a admirat captura, le?a facut cu ochiul si le?a zambit, apoi au baut cu totii o bere la ba­rul din docuri si s?au intors la Shawkempo pe jos. Aratau, cum mergeau impreuna, ca un buldog langa o barza.

Noaptea, dupa homarii fierbinti de la cabana, au venit si ex­pertii in aparare ai fiecarei parti, impreuna cu interpretii, ca sa elaboreze ultimele puncte princi­pa­le si sa redacteze comunicatul final.

Marti s?a dat aprobarea ca sa intre si presa existase inca de la inceput o prezenta simbolica care facuse fotografii si no­tase ce se discuta pentru ca, la urma urmelor, erau in America, dar marti au sosit batalioane. La amiaza, cei doi barbati au ie­sit pe veranda de lemn si Presedintele a dat citire comunicatului prin care se anunta ferm hotararea de a prezenta Comitetului Central si Senatu­lui un acord radical care prevedea o gama larga de reduceri ale fortelor conven­tionale atat in interiorul ce­lor doua tari cat si in toata lumea. Mai urmau sa fie puse la punct unele probleme legate de verificare, care intrau in atribu­tiile tehni­cienilor, iar detaliile concrete in legatura cu tipurile de armament si cantitatile care urmau sa fie dezafectate, trecute in conservare, radiate sau neelaborate aveau sa fie anuntate ulte­rior. Presedintele Cormack a vorbit despre pace cu onoare, pace cu securitate si pace cu bune intentii. Secretarul Gorbaciov l?a aprobat dand viguros din cap in timpul traducerii. Atunci nu a facut nimeni nici o referire, cu toate ca presa s?a ocupat mai apoi pe larg de acest aspect, la faptul ca, in lumina deficitului bugetar al Statelor Unite, a haosului economic sovietic si a cri­zei petrolului care se profila la orizont, practic nici una dintre cele doua superputeri nu mai putea sa isi permita continuarea cursei inarmarilor.

La doua mile departare, in Houston, C'yrus V. Miller stinse televizorul si isi indrepta privirea spre Scanlon.

— Omul asta vrea sa ne lase goi pusca, zise el fara sa ridice glasul, dar plin de venin. Omul asta e periculos. Omul asta e un tradator.

Dupa ce isi reveni, se indrepta catre intercomul de pe birou.

— Louise, vrei, te rog, sa?l poftesti acum pe Colonelul Easterhouse!

Cineva a spus candva: Toti oamenii viseaza dar cei mai peri­culosi sunt aceia care viseaza cu ochii deschisi. Colonelul Robert Easterhouse statea in eleganta camera de primire de la ulti­mul etaj al cladirii Pan-Global si se uita pe fereastra Ia pano­rama orasului Houston. Dar ochii sai albastru deschis vedeau bolta cereasca si nisipurile de culoare ocru ale Nejdului si visau sa controleze venitul de pe terenurile petroliere de la Hasa in folosul Americii si al intregii omeniri.

Colonelul Easterhouse se nascuse in 1945 si nu avea decat trei ani atunci cand tatal sau acceptase postul de profesor la Universitatea Americana din Beirut. In zilele acelea capitala li­baneza era un adevarat paradis, eleganta cosmopolita, bogata si tihnita. Urmase o vreme cursurile unei scoli arabe, avusese to­varasi de joaca francezi si arabi; cand familia se intorsese inapoi in Idaho, avea deja treisprezece ani si cunostea trei limbi: en­gleza, franceza si araba.

Ajuns in America, tovarasii de scoala i se pareau superfi­ciali, frivoli si uluitor de ignoranti, obsedati de rock'n'roll si de un tanar cantaret pe nume Presley. Radeau de el atunci cand le povestea despre unduirea cedrilor, forturile cruciatilor si scanteile focurilor de tabara ale druzilor plutind prin trecatorile muntelui Chouf. Asa ca a fost obligat sa se indrepte catre carti si, mai ales, catre Cei sapte stalpi ai intelpciunii lui Lawrence din Arabia. La optsprezece ani abando­nase colegiul si fetele de acasa si se inrolase voluntar in Divizia 82 Aeropurtata. La moartea lui Kennedy era inca la instructie.

Timp de zece ani a fost parasutist, cu trei deplasari in Viet­nam, de unde se intorsese in 1973 odata cu ultimele trupe. Cand pierderile sunt mari atunci si promovarea este foarte rapida, iar el devenise cel mai tanar colonel din divizia 82 atunci cand ra­masese infirm nu in lupta, ci intr?un accident stupid. Avea de executat un salt de antrenament in desert; zona trebuia sa fie neteda si nisipoa­sa, iar vantul sa bata cu o viteza de cinci no­duri. Dar, ca de obicei, ofiterii de la Statul Major prevazusera totul anapoda. Vantul era de peste treizeci de noduri la nivelul solului; parasutistii fusesera izbiti de stanci si torente. Trei muri­sera, douazeci si sapte fusesera raniti.

Radiografiile facute ulterior aveau sa arate ca oasele picioru­lui drept al lui Easterhouse erau ca niste chibrituri imprastiate pe o bucata de catifea neagra. In 1975 urmarise de pe patul spi­talului retragerea stanjenitoare a ultimelor trupe americane din ambasada din Saigon buncherul lui Bunker, cum il stia de la ofensiva Tetilor. Cat a stat in spital i?a cazut intamplator in mana o carte despre computere si si?a dat imediat seama ca ma­sinile acestea reprezentau drumul cel mai sigur spre putere: un mijloc de a corecta nebunia lumii si de a readuce ordinea si sa­natatea mintala in haosul si anarhia existente, in cazul in care erau folosite cum se cuvine.

A parasit armata, a intrat la colegiu si si?a luat diploma in computere, s?a angajat timp de trei ani la Honeywell, apoi s?a mutat la IBM. Era in 1981, petro­do­larul saudit ajunsese la pu­terea maxima, Aramco angajase IBM?ul ca sa construiasca pen­tru ei niste sisteme computerizate perfecte cu ajutorul carora sa poata